Anca era sensibilă dar, față de mine, era. Nu lăsa de la ea dar, pentru mine, o făcea

Acum mulți ani, verișoara mea mi-a spus că în nicio altă limbă nu există cuvântul dor, doar în limba română. Nu cred că am înțeles cât de puternic este acest cuvânt până la 26 decembrie 2023, ziua în care sora mea, Anca, a murit într-un incendiu; ziua în care și o parte din mine a murit: partea care era cea mai plină de iubire. 

A trecut mai mult de un an, și parcă o văd în continuare stând în fotoliul ei din sufragerie – cel pe care își scria multele referate și teme pentru facultate, cel pe care povestea râzând cum a pățit una sau alta, același pe care se trântea când era supărată sau se adâncea gânditoare.

Sunt multe tipuri de dor, dar niciunul nu se compară cu cel pe care îl simți pentru o persoană iubită care nu mai e. În fiecare zi mi-e dor de cum simțea Anca viața și mai ales de cum se simțea viața alături de ea. Mi-e dor de cum deveneam cea mai bună versiune a mea și cum nimic nu părea imposibil când însemna să fac ceva pentru ea. 

Soro, tu ești totul pentru mine! 

Soro, sunt foarte mândră de tine! 

Soro, te iubesc cel mai mult! 

Te ador, soro. 

Soro, ești minunată!

Așa mă încuraja zilnic. Cu timpul, toate aceste cuvinte au fost ca niște cărămizi, care au construit încrederea pe care o am acum. Atunci când lucrurile nu mergeau așa cum planificasem, știa cum să mă scoată din stările de panică. Cu hazul ei aparte, Anca se uita la mine, zâmbea, spunea un „Wow, ce crazy” și, instant, situația nu mai părea atât de gravă. Avea întotdeauna încredere în mine, chiar și atunci când eu nu aveam. Mi-a oferit acea iubire necondiționată care mi-a permis să greșesc fără să fie o problemă. În ochii ei eram perfectă. 

Când eram mici, ne certam din orice, mai ales când eram singure în apartamentul nostru din Călărași, unde multă vreme am împărțit același dormitor. Când eu spuneam că este camera noastră, Anca se revolta imediat: nu e adevărat, este a mea, spunea. Dezbăteam un pic, dar, în final, îi dădeam dreptate. Știam că îi plăcea să câștige jocul ăsta. Plăcerea mea, în schimb, era să o văd pe ea fericită. 

Cam în aceeași perioadă, mie mi se făcuse foarte frică de întuneric. O simplă veioză nu părea să mă ajute, așa că insistam să dorm cu lumina aprinsă. Lustra din dormitorul nostru era deasupra locului ei din pat, iar lumina îi bătea fix în față. Totuși, mai bine de un an a acceptat să facă asta pentru mine. Astfel de gesturi mici ne-au făcut să ne dăm seama cât de mult ne iubim, mereu și necondiționat, chiar dacă eram foarte diferite.

Eu eram sensibilă și lăsam să se vadă asta. Plângeam la ordinea zilei, indiferent că era de tristețe sau de bucurie. Ea era foarte sensibilă, dar niciodată nu arăta. Eu eram mereu optimistă, ea – foarte rar. Eu mă gândeam mereu la viitor, ea – mai mult la trecut. Ea era amuzantă și-i făcea pe oameni să râdă, eu eram retrasă și serioasă. În timp, eu am preluat din calitățile ei, iar ea din ale mele, până am ajuns să ne asemănăm mai mult decât am fi crezut. 

Când eu aveam 9 ani, iar ea 7, am început să facem handbal la clubul tatălui nostru. Eu am vrut să mă las de nenumărate ori, în timp ce ea era atât de pasionată, încât de la 10 ani a început să meargă singură cu microbuzul la competiții prin țară. Una dintre cele mai importante etape din viața ei sportivă a fost când a jucat la Târgu Mureș. După câțiva ani în care a făcut naveta, s-a hotărât să se și mute acolo. Avea 15 ani. Deși a rezistat doar câteva luni, acea perioadă a avut un impact major asupra relației noastre. Distanța ne-a făcut să ne dăm seama cât de important e să ne avem una pe alta. Într-o seară, când ne-am pus la somn, s-a uitat la mine, m-a strâns de mână și mi-a zis că e sigură că a luat decizia cea bună, că îi e mult mai bine să fie înapoi la Călărași, cu mine. Din acel moment și până a murit, relația noastră a continuat doar să se îmbunătățească. 

Citește continuarea pe platforma editorială UNFINISHED LOVE STORIES.

Acest text face parte din proiectul UNFINISHED LOVE STORIES – o platformă editorială ce publică povești reale despre iubire în sens larg. În fiecare duminică dimineață, vei putea citi pe Hotnews.ro și pe unfinishedlove.ro o nouă poveste ce dă iubirii o nouă valență. Dacă ai și tu o întâmplare adevărată, unică și imperfectă, care explorează universul relațiilor contemporane, trimite-o către echipa editorială.

Articol scris de Carmen Gavrilă

Parteneriat media