Când judecătorii CCR joacă „la învingerea adversarului” și cu crampoanele pe tibia Constituției

După retragerea de duminică a judecătorilor CCR propuși de PSD, luni a fost o nouă zi de suspans. S-a amânat din nou, pentru 16 ianuarie. Acum este clar: miza nu este doar dacă legea privind pensiile magistraților este constituțională sau nu. Miza este și dacă o Curte Constituțională este „garantul suveranității Constituției”, cum scrie în legea fundamentală, sau este o instituție care folosește mijloace din politică și din fotbal, ca să obstrucționeze exprimarea juridică a celuilalt punct de vedere, al colegilor lor judecători, înainte de orice. 

• UPDATE: Boicotul care s-a confirmat și luni arată că se joacă în continuare „la ruperea adversarului”.

Într-o discuție planificată cu studenții la Drept, regretata judecătoare Ruth Bader Ginsburg le-a spus tinerilor că meseria sa nu e aceea de a avea dreptate în fața colegilor judecători. Ea se referea la situațiile pe care le întâlnește la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii, când se discută cazuri importante, unde judecătorii sunt divizați în viziunea juridică. 

„Da, am renunțat, pentru că, de fapt, nu au fost renunțări”

Responsabilitatea nu e aceea să câștigi, prin supremația majorității punctului tău de vedere, a explicat Ginsburg. În sală se adăugaseră studenți de la mai multe specialități. Sutele de tineri au fremătat, surprinși și neîncrezători. Judecătoarea avea reputația instransigenței în a-și apăra perspectivele juridice liberale, mai ales la dosarele cruciale. 

O studentă mai curajoasă a luat microfonul. „Și au fost situații în care ați renunțat, ați cedat la perspectiva dumneavoastră?”, a întrebat-o ea pe judecătoare. 

„Da, desigur”, a răspuns Ginsburg. „Pentru că nu e, neapărat, o renunțare. Important e să creezi consens împreună cu punctele de vedere diferite”. 

Când au întâlnit puncte de vedere diferite, patru judecători de la Curtea Constituțională a României au ieșit duminică din sală. Ei s-au asigurat că nu mai există cvorum. Nu e clar ce se va întâmpla luni. 

Încrederea oamenilor în Curte

Judecătorii folosesc mai degrabă un instrument parlamentar, acela de a submina prezența în sală. Strategia e utilizată când vrei să-ți blochezi sau să discreditezi inițiativa „adversarului politic”. Dar nu acesta este rolul Curții Constituționale: să se dueleze unii cu alții, lăsând oamenilor sentimentul că sunt niște umbre colorate în nuanța partidelor care i-au propus la Curtea Supremă. 

Să numești drept judecători în Curțile Supreme oameni care au suport politic este un standard democratic. Nu pot lua decizii de acest nivel persoane care să nu reprezinte pluralitatea perspectivelor societății.  

Dar același standard le solicită imperativ judecătorilor să nu rămână datori politicului. Odată numiți, ei au în grijă menținerea vie a Constituției. Scrisă într-un moment istoric de un grup de oameni, apoi acceptată de popor prin reprezentanți, Constituția este un bun comun al nostru. 

La politică și la fotbal, cum se zice, ne pricem toți, dar se presupune că la chestiuni atât de delicate precum apărarea Constituției, n-ar trebui să apelăm la atacul cu crampoanele, direct pe tibia adversarului.

Apărarea constituției nu se poate face prin strategia „dacă nu poate învinge opinia mea, atunci să piară opinia celuilalt”. Ce voia Ruth Bader Ginsburg să spună studenților era că niciun judecător al Curții nu e mai important decât încrederea oamenilor în Curte.