Anestezia generala

Le-a iesit. Vlad Petreanu scria in 4 ianuarie ca PSD mituieste populatia ca sa-si asigure complicitatea ei cind va veni macelul din Justitie. Noua luni mai tarziu, societatea pare anesteziata. Valul de contra-reforme din educatie, sanatate, economie si justitie pare sa nu mai aiba nici o opreliste. Aproape nimeni nu mai deschide gura. De frica. Cei care mai au spirit antreprenorial pleaca rapid. Si cum sa mai deschida gura cineva cind cei perceputi drept lideri, Klaus Iohannis si Dacian Ciolos, au abandonat lupta?

Valurile de bani revarsati asupra bugetarilor si pensionarilor isi produc efectele.

Uitati-va la profesori: multi dintre ei au votat cu doua minii PSD anul trecut pentru maririle promise de Dragnea. Acum, cind Dragnea, Pop si Tudose ii calca pe grumaz, nu indraznesc sa iasa public si sa denunte nenorocirile din educatie. Unul dintre putinii oameni din sistem care au avut curajul sa vorbeasca public, Cristina Tunegaru, a fost ejectata a fost ejectata de la o scoala din Capitala din cauza unei legi care nu asigura autonomie scolilor sa-si recruteze profesorii pe criterii de profesionalism dovedit. In rest, cei mai multi tac.

Cazul auxiliarelor e doar ultimul dintr-o serie lunga de abuzuri facute pe banda rulanta de sfertodoctul sindicalist Pop, cu aprobarea premierului Tudose. Zero reactii institutionale din partea asociatiilor de profesori, invatatori, educatori. Dinspre sindicate ce sa mai cerem; ele si-au primit tainul de la Guvern.

Tacerea e valabila si in sanatate, in rindul functionarilor si cam in tot sistemul bugetar. Cazul de la Spitalul Colentina si dezmatul Gabrielei Firea in spitalele din Bucuresti trece nevazut pentru oamenii din sistem.

Exista mai multe explicatii, nu doar banii aruncati cu nemiluita de PSD.

Forta vitala necesara schimbarii din temelii a societatii pare terminata acum. Vad resemnare, emigrare in masa a elitelor profesionale, cautarea de solutii individuale ori lipsa totala de interes.

Mai e si frica. Teroarea instalata de PSD e reala. Profesorii care indraznesc sa aduca culegeri in clasa, incalcind ordinul ilegal al ministrului Pop, sint amenintati cu dosare penale. Mii de functionari traiesc cu frica pierderii locului de munca, sub presiunea oamenilor lui Dragnea si atot-puternicilor baroni locali.

Nu ii blamati pe oamenii care isi cauta solutiile individuale. Multi dintre ei au investit enorma energie politica in ultimii ani: au mers masiv la vot pentru Iohannis, au iesit in strada pentru Rosia Montana, Colectiv sau impotriva OUG 13. Dar ei nu pot sta non-stop in arena politica si civica, au job-uri, familii. Ei asteapta ca cei pe care i-au ales sau pe care i-au sprijinit sa ii reprezinte.

Nici protestele nu mai energie, si e absolut de inteles, din aceleasi motive.

Relevanta pentru lipsa de perspective in mediul intelectual e iesirea lui Andrei Plesu din scena. „De la o vreme, fiecare dintre noi are dreptul (dacă nu chiar obligaţia) să-şi reevalueze capitalul de energie şi priorităţile profesionale (proiectele), în vederea unei lucide administrări a intervalului de timp pe care mai poate conta. Constantin Noica ne-a spus odată, asaltat cum era, în anii din urmă, de nenumărate solicitări că, la un moment dat, eşti îndreptăţit <>”, a scris Andrei Plesu in ultimul sau text de pe Adevarul.

Uitati-va la atitudinea celor doi oameni pe care patura reformista din societatea romaneasca ii vede ca lideri.

Klaus Iohannis s-a retras tactic si spera ca PSD sa-si rupa gitul singur. Practic, presedintele Romaniei si-a abandonat prerogativele. Nu mai conteaza in lupta interna, a devenit un lider gol de putere. Oamenii simt asta.

Dacian Ciolos face furori pe internet. Dar el e de fapt intr-un repaus total. A muncit din greu un an sa nu cumva sa supere PSD, acum si-a luat un an sabatic. Sub influenta unor apropiati precum Vlad Voiculescu si Dragos Pislaru, a decis anul trecut sa nu se implice in lupta politica, incurcind PNL si USR si lasind o mare parte a electoratului nereprezentata. E complet iesit din arena, face figuratie in asteptarea alegerilor din 2020. Daca o mai avea la ce sa candideze pina atunci.

Cu populatia anesteziata in mare parte si cu liderii reformisti retrasi intr-un dolce far niente, misiunea PSD e mult mai simpla. Dezmatul bugetar e abia la inceput. Pina cind economia va intra in criza inevitabila si oamenii vor simti ce inseamna PSD cu adevarat, anti-reforma va fi facut deja un rau pentru inca o generatie. Mai pot reveni in arena Iohannis, Ciolos, PNL? Se poate transforma USR intr-un partid solid atit ideologic, cit si ca organizare? Sau e momentul aparitiei unui nou lider, cu un nou partid?