Antonio Ricci, cercetator: "Italia este din ce in ce mai legata de Romania, prin prezenta unei comunitati care prinde radacini in Peninsula"

Luni, 19 martie, de la ora 19:00, are loc, la Institutul italian de cultura din Bucuresti, Conferinta de prezentare a celor mai recente date statistice despre romanii din Peninsula, continute in Raportul „Dossier Statistico Immigrazione 2017”. Conferinta va fi sustinuta de Antonio Ricci, unul din coordonatorii echipei de cercetatori care au realizat Raportul, lansat in Italia la sfarsitul anului 2017. Evenimentul se inscrie intr-o campanie guvernamentala italiana, numita „Voci di Confine” – „Voci de la granita”, demarata pentru a sensibiliza opinia publica internationala cu privire la fenomenul imigratiei, prin promovarea valorilor si exemplelor pozitive de integrare.

Va prezentam un interviu realizat de HotNews.ro cu Antonio Ricci, despre datele cuprinse in Raport, despre imaginea romanilor din Italia, dar si despre problemele cu care se confrunta comunitatea.

Care este imaginea statistica a romanilor din Italia, potrivit Raportului Dossier Immigrazione 2017? Putem vorbi de o intoarcere masiva in patrie, sau de o situatie stabila?

Antonio Ricci: In ultimul an, numarul romanilor din Italia a crescut cu circa 20.000, ajungand la 1.168.000 de persoane: deci nu putem vorbi de o intoarcere masiva, daca de uitam doar la cifre. Insa, situatia este, in realitate, mult mai complexa.

Sa ne uitam la cateva detalii: datele culese arata ca in 2016 au venit in Italia circa 120.000 de romani, insa doar 29.000 de romani si-au stabilit resedinta aici, deci vorbim de o sedere permanenta. Restul sunt cei care vin doar pentru o anumita perioada de timp, cum ar fi spre exemplu lucratorii in agricultura: prezenta lor este una temporara. Numarul celor care au plecat definitiv, in schimb, a fost de 13.000 de romani, care au fost stersi de la Evidenta Populatiei.

Pe de alta parte, in acelasi ani – 2016 – s-au inregistrat 15.000 de copii nascuti in Peninsula, cu ambii parinti romani. Mai avem si romani care au dobandit cetatenia italiana, deci nu mai sunt luati in calcul ca fiind straini, mai precis circa 14.000 de „noi italieni”.

Rezultatul final este o suma algebrica, intre cei care vin sau se nasc aici, si cei care pleaca sau dobandesc cetatenia italiana.

• O realitate dinamica

Trebuie tinut cont si de faptul ca nu putem calcula exact cati dintre romani se intorc in patrie sau pleaca in alta tara: o operatie statistica dificila. Multi romani care nu mai locuiesc in Italia nu s-au dus sa declare la autoritati schimbarea resedintei. Prin urmare, plecarea lor definitiva este relevata abia dupa cativa ani.

Iata de ce spunem ca avem de-a face cu o realitate foarte dinamica. Romanii sunt o populatie care se innoieste, prin prezenta noilor sositi, care ii compenseaza numeric pe cei care pleaca.

Exista deci si o parte a comunitatii care doreste sa se stabileasca definitiv in Italia?

Antonio Ricci: Desigur, putem vorbi de o populatie care prinde radacini in Italia. Reamintesc ca in fiecare an se inregistreaza peste 15.000 de noi nascuti cu cetatenie romana, care se adauga tinerilor asa numiti „a doua generatie” (seconda generazione), fiii emigrantilor din ultimii ani. Ei sunt viitorul comunitatii si, in parte, chiar al Italiei, care, din acest punct de vedere, e din ce in ce mai legata de Romania.

• In Italia traiesc 20.000 de pensionari romani

Ce se poate spune, din punct de vedere al ultimelor date statistice, cu privire la situatia romanilor care lucreaza in Italia?

Antonio Ricci: Spre deosebire de aspectele prezentate anterior in legatura cu prezenta generala a romanilor, putem vorbi de un trend negativ in domeniul muncii. Numarul romanilor angajati in Italia cu acte in regula a scazut cu circa 10%. Putem remarca aici o legatura cu cei care decid sa se intoarca in patrie, persoane care ies astfel de pe piata muncii. De asemenea, avem 20.000 de pensionari romani in Italia.

Observam, in acelasi timp, si o diversificare a sectoarelor de activitate. Creste nivelul de angajare a femeilor, din care o buna parte isi deschid propria afacere. Creste numarul activitatilor si angajatilor in sectoare diferite de cel al constructiilor, mai ales in servicii si comert. De asemenea, creste ponderea romanilor angajati in sectorul agricol, insa aici munca este in functie de sezon, iar salariile sunt foarte mici.

• „Romanii exploatati in Italia nu sunt suficient protejati”

Pornind de la angajatii romani din sectorul agricol, trebuie amintita situatia dramatica cu care se confrunta o parte din conationali si conationale angajati in regiuni precum Sicilia, Calabria si Puglia, cazuri care au ajuns in atentia presei nationale. Care e situatia lor?

Antonio Ricci: Din pacate, in sectoarele unde exista o prezenta numeroasa de romani (servicii de ingrijire a persoanelor, constructii, agricultura), exista si o nivel ridicat de exploatare. Romanii, in calitate de cetateni comunitari in acest caz, nu sunt protejati in mod adecvat. Pot cadea usor in mana traficantilor, in retele de exploatare a muncii la negru. In Sicilia, in regiunea Ragusa, am vazut anchetele care au dus la descoperirea unor asemenea cazuri. Acolo unde este o adevarata „epidemie” legata de munca la negru.

Mai mult, am asistat la o situatie de social dumping intre comunitatile de straini. Romani care au luat locurile de munca la negru ale tunisienilor, de exemplu.

• „Agromafia” si exploatarea din sudul Italiei

Cat e de grav fenomenul exploatarii in sudul Italiei?

Antonio Ricci: Anchetele sunt in curs si este dificil sa ne dam seama de amploarea fenomenului. Insa. mai multe organizatii locale au denuntat, de ani de zile, acest fenomen. Cu siguranta cazurile semnalate sunt de ordinul zecilor. Nu e un fenomen care priveste doar romanii, ci si alte comunitati de imigranti. Din pacate, in Italia, piata muncii la negru are o pondere de 13% din economia nationala. Un teren fertil, din pacate, pentru proliferarea fenomenelor de exploatare.

In Sicilia problema devine mai complexa, pentru ca fenomenul are o conotatie mai violenta: la exploatarea muncii este asociata o exploatare sexuala. Oricum, anchetele sunt in curs, insa, pe langa autoritatile competente, fenomenul, cu toate aspectele sale grave, este studiat si de cercetatori, prin interviuri individuale, strangerea de date etc.

Se poate vorbi despre o implicare a Mafiei in aceste episoade?

Antonio Ricci: Munca la negru, deseori, poate fi legata de activitati ilegale de acest tip. De aceea exista si termenul agromafie, pentru ca, in spate, sunt organizatii ilegale, care au la baza asa numitul caporalat – un sistem complex de exploatare, cu radacini in teritoriu, care actioneaza pe un principiu de determinism ierarhic, la nivelul intregii societati. E un sistem care este cunoscut, dar despre care nu se vorbeste, este tolerat.

Pe de alta parte e speranta ca prietenii nostri romani sa poata iesi din sistem. Ca o paranteza, asa cum au facut senegalezii impotriva Camorrei, la Castel Volturno. S-au ridicat impotriva sistemului mafiot de care depindea toata zona, specializata in cultura rosiilor. La fel s-a intamplat si in Calabria acum cativa ani, cand s-au revoltat refugiatii care erau exploatati la culesul portocalelor si lamailor.

Referitor la imaginea romanilor din Italia, ce spun ultimele date statistice cu privire la episoadele de criminalitate, exacerbate de presa din Peninsula?

Antonio Ricci: In primul rand vreau sa evidentiez faptul ca ultimele date Eurostat arata ca e vorba de o falsa alarma in ceea ce priveste strainii, in general. Conform datelor Eurostat, nivelul de delincventa al refugiatilor (al celor care cer azil) este jumatate fata de cel al autohtonilor.

• Imaginea romanilor si etapa „integrarii naturale”

In ceea ce priveste romanii, vorbim de un trend in continua imbunatatire, in sensul pozitiv al afirmatiei. Se inregistreaza o scadere a celor care sunt acuzati pentru diferite incalcari ale legii. In schimb, trebuie sa se lucreze mai mult in ceea ce priveste perceptia cu privire la romani.

Noi, de mai multi ani, cerem autoritatilor italiene si romane sa finanteze o cercetare ampla, ca sa intelegem mai bine, in detaliu, care e situatia romanilor din ultimii ani.

In legatura cu prezenta romanilor din Italia, am avut de-a face cu doua etape care pot fi studiate din punct de vedere sociologic: prima – a curiozitatii fata de un fenomen nou, a doua – de refuz. Noi credem ca am depasit aceste doua faze. Trebuie sa aflam daca am intrat in a treia faza, ce a integrarii naturale.

Insa o integrare naturala ar cuprinde si o participare mai ampla a comunitatii la viata sociala, politica in Italia, ceea ce nu se intampla inca. In plus, mai avem inca de a face cu numeroase cazuri de discriminare.

Noi avem posibilitatea de a obtine si analiza datele statistice, insa ar fi necesara o cercetare calitativa la nivelul intregului teritoriu national.

O cercetare care e din ce in ce mai necesara, mai ales cu trecerea anilor…

Antonio Ricci: Da, si de care e nevoie pentru a intelege evolutia generala a fenomenului. Noi incercam sa gasim fonduri pentru a realiza aceasta cercetare, speram ca sa obtinem resursele pentru a o putea face, impreuna cu institutiile italiene, cele romanesti si cu asociatiile care ii reprezinta pe cei direct interesati!

O ultima intrebare: am vazut ca sunt romani care traiesc de multi ani in Italia si acum isi deschid o afacere, aici sau chiar in tara. Cat de util pentru Romania este aducerea de „know how” al romanilor din diaspora?

Antonio Ricci: E fundamental, din mai multe puncte de vedere. Primii intreprinzatori care aduceau know how in Romania, o faceau, in primul rand, pentru a exploata o forta de munca la un pret inferior. Acum asistam si la o cresetere a pietei consumurilor in Romania.

Prin urmare, poate fi convenabil sa se investeasca in Romania. Dar, daca consideram ca PIB-ul romanesc e in crestere fata de cel italian, cu atat mai mult ne dam seama ca e oportunitate pentru cei care isi intorc privirea catre Romania.