Aparati justitia. E tot ce ne-a mai ramas

Va spun sincer: astia sunt decisi sa puna justitia la pamant. S-au aglomerat in ultimele zile indicii si fapte de o gravitate evidenta. Politicienii profita de confuzie, incercand sa forteze schimbari radicale. Cei mai neobositi raman parlamentarii. Cu tenacitate, au depus o multime de modificari la Codul Penal sau de Procedura Penala, adoptand strategia pasilor marunti. Aceste proiecte au trecut majoritatea de prima camera (de regula, Senat) fara sa faca valuri, fara sa atraga atentia, prin metoda adoptarii tacite.

Proiectul este considerat adoptat prin simpla trecere a unei perioade de timp, chiar daca n-a fost dezbatut si votat. Metoda prezinta avantajul major de a scuti parlamentarii de raspunderea unui vot. Nu-i poti arata cu degetul.

Acum, aceste propuneri asteapta avizul Comisiei Juridice din Camera Deputatilor. Pe ordinea de zi de marti s-a aflat dezincriminarea conflictelor de interese. Daca trece si de Camera, acest proiect de lege omoara vreo 99 de dosare de la DNA, scapa toti sefii de Consilii Judetene si toti primarii care au imparti banii publici in familie, toti parlamentarii care si-au angajat rudele la cabinetul parlamentar.

Intamplarea a facut ca HotNews.ro sa traga, ca de obicei, alarma, iar proiectul sa fie amanat cu doua saptamani. La Comisia Juridica asteapta unda verde o multime de alte propuneri: eliminarea catuselor pentru corupti (raport pe data de 3 iunie), arestarea preventiva „doar cu indicii temeinice” (raport pe data de 3 iunie), puscarie pentru procurorii care dau informatii din dosare (raport pe data de 3 iunie), modificarea legii ANI etc. In total sunt opt proiecte, unul mai sinistru decat celalalt, culminand cu un val de modificari la Codul Penal si de Procedura Penala. Acestea din urma, initiate de un grup de zece parlamentari PSD, se afla in stadiu incipient, dar e inregistrat in procedura de urgenta.

In esenta, daca toate aceste propuneri devin lege, vom avea o justitie mai slaba, procurori cu mai putine instrumente de ancheta si legi mutilate. O multime de borfasi mari si mici scapa de anchete sau pedeapsa, fentand legea. De subliniat ca toate proiectele mai au foarte putin pana la adoptare. Daca primesc avizul comisiei juridice ajung in plen. De acolo, odata votate, merg la promulgare.

Presedintele Iohannis a amenintat, marti, ca nu va promulga, de pilda, dezincriminarea conflictului de interese. Poate intoarce insa proiect o singura data, dupa care e obligat sa-l promulge. Iar in materie penala, o lege proasta produce efecte catastrofale daca apuca si numai o zi sa intre in vigoare, deoarece se aplica retroactiv, legea mai favorabila. Legea penala e singura care retroactiveaza.

Din pacate, presedintele Iohannis nu a facut inca efortul de a explica publicului cat rau face dezincriminarea conflictului de interese, cine sunt marii ei initiatori si beneficiari. Seful statului isi poate lua ca aliat opinia publica numai daca explica pe intelesul tuturor marele pericol in care se afla in mod real justitia la aceasta ora. Nu e suficient sa ameninte ca nu promulga legi, mai trebuie sa convinga publicul de nocivitatea lor.

Nici Opozitia, din pacate, n-a avut inspiratia de a-si calibra motiunea de cenzura fix pe aceasta tema vitala: numeroasele tentative din partea PSD si a Guvernului Ponta de a schimba legi si de a torpila institurii – cheie cu scopul de a scapa de anchete penale sau de eventuale condamnari. PNL a ales, pentru motiunea de cenuzura anuntata pe data de 5 iunie, o tema populista, de marcat electoral. Si liberalii vor beneficia, la o adica, de schilodirea justitiei. Pe scurt, n-au nici un interes sa atace Guvernul cu o motiune pe tema justitie, altfel obligatorie avand in vedere realitatea din jurul nostru.

Dar, aici suntem si trebuie vazut ce se mai poate face. Din pacate, efortul politicienilor de a decredibiliza justitia, in paralel cu tentativele de a-i rupe dintii, se suprapune cu cateva sentinte care pun sub semnul intrebarii chiar actul de justitie. De pilda, cazul femeii achitate dupa ce a petrecut o jumatate de an in arest a devenit un bun motiv pentru Calin Popescu Tariceanu de a-i cere presedintelui Iohannis sa le demita pe Livia Stanciu de la Inalta Curte si pe Laura Codruta Kovesi de la DNA.

Domnul Tariceanu nu spune in scrisoare ca mai multi judecatori au decis prelungirea arestului preveniv, masura confirmata de cateva ori, si ca femeia primise o condamnare la inchsioare cu suspendare in prima instanta. De ce arestarile succesive si condamnarea in prima instanta ar fi mai suspecte decat decizia de achitare? Acolo, in decizia de achitare, ceva n-a fost in regula, dupa unele indicii. Insa arestarile urmate de achitari nu arata bine deloc, iar daca se inmultesc credibilitatea justitiei va avea mult de suferit.

Tariceanu nu spune in scrisoare nici ca atacul sau dezlantuit la Inalta Curte si DNA se petrece – fantastica potrivire – in aceeasi zi in care procurorii anticoruptie au cerut, in cazul Sova, alta serie de inscrisuri de la Senatul pe care-l conduce. Presedintele Senatului a mirosit, poate, ca se indreapta vertiginos catre un abuz in serviciu. In consecinta, a aplicat tactica tuturor marilor cercetati penal: ataca primul institutiile – cheie pentru a se prezenta apoi drept victima lor in caz ca-l intreaba ceva de sanatate.

Una peste alta, masa critica anti-justitie (am tot scris ca se va forma inevitabil, fiind o chestie de timp pana cand va face explozie) a fost atinsa si prin declaratiile neinspirate ale unui general din SRI despre prezenta ofiterilor in „campul tactic” din justitie care urmaresc dosarele pana la sfarsitul procesului. Magistratii s-au revoltat, pe buna dreptate, au facut scandal, au protestat in Consiliul Superior al Magistraturii. Scandalul a luat amploare, i se cere presedintelui Iohannis medierea.

Seful SRI, Eduard Hellvig, a turnat gaz pe foc declarand, intr-o tentativa ratata de a clarifica situatia, ca unii magistrati au uitat ca slujesc statul roman. Toate acestea risca sa-i impinga pe magistrati in bratele politicienilor. Pe unii din frica sau din lasitate, pe altii din convingera sincera ca nu poti face justitie independenta cu ofiteri de informatii stand la panda prin instante. Nu e clar deloc ce urmaresc ofiterii de informatii in „campul tactic”: doar eventuale cazuri de coruptie sau incearca sa influenteze discret solutii?

Una peste alta, ne gasim intr-un moment critic, cand justitia trebuie aparata. Daca sunt excese, semne de intrebare, arestari pripite, acestea reprezinta cazuri punctuale si nimic mai mult. Nu poate fi desfiintat, din cauza lor, un intreg sistem care a devenit functional si eficient in parametri rezonabili. Ele trebuie tratate exact asa cum sunt: cazuri particulare, cu raspunderi individuale, nu colective. A te folosi de cazuistica individuala pentru a demoniza tot sistemul, pentru a-i diminua increderea masiva de care beneficiaza, este o strategie folosita de toti politicienii aflati in culpa.

Deschid aici o mica paranteza: nu-mi fac nici un fel de iluzii. Vor cauta sa distruga orice aparator al justitiei, cati au mai ramas. Sa-l decredibilizeze, sa-l calce in picioare. Basescu, Ponta si avocatii lor recurg la linii de atac identice, copiate parca unii de la altii, acuzand pe o singura voce aparatorii justitiei ca actioneaza ” cu ordin pe unitate”. Sugereaza, asadar, ca sunt securisti, ca scriu la comanda, nu din convingere. Ticalosie mai mare greu de imaginat, un incalificabil atac la libertatea presei, chiar la esenta meseriei de gazetar.

In ce ma priveste, atat am de spus: slujesc interesul public pana la capat. Am o singura misiune, aceea de jurnalist loial publicului sau si care arde pentru meseria lui. Stiu ca am obligatia sa spun adevarul, oricat de neplacut ar fi dupa aceea, pentru mine sau pentru altii. Nu voi face nici un pas inapoi. Cu cat ma vor ataca mai puternic, cu atat stiu mai mult ca merg pe drumul cel bun. Publicul vede si simte buna credinta, onestitatea, nu poate fi trisat. Am toata increderea in el. Cum nici in muzica nu te asculta nimeni daca falsezi, nici in meseria asta, in presa, NU poti pacali, nici macar otravind aerul cu troli si postaci platiti din lume. Inchid aici mica paranteza.

Va fi o batalie pe viata si pe moarte, in liniste, pe tacute, cu o buna parte a presei avand sonorul oprit sau facut foarte mic. Nu te lasa amagit. E razboiul lor pentru supravietuire. Mint cand spun ca se lupta pentru drepturile omului, o justitie mai dreapta, bla, bla, bla. Aceasta este adevarata Revolutie a Borfasilor impotriva Justitiei, un atac la democratie mult mai insidios, mai rafinat decat cel de acum trei ani. Diferenta este ca la Revolutia de azi au aderat toti. Aproape tot sistemul accepta ca justitia trebuei cumva imblanzita.

Un asalt total impotriva institutilor de forta este de acum inevitabil. Politicienii, de la putere sau din opozitie, uniti de frica de puscarie, nu vor rata momentul. Nu mai este timp, nici n-au chef sa intre in campania electorala cu magistratii pe urmele lor. Nu stiu sa joace cinstit, fara bani negri, fara voturi cumparate si alte trucaje. Tot ce-i mai poate opri acum este presiunea externa si publicul intern. Ambasadele occidentale, Bruxelles-ul, Washington-ul, au cam obosit sa lupte pentru justitia din Romania mai aprig decat proprii ei cetateni. Au facut insa enorm pentru noi, pentru tara asta, dar nu putem conta pe altii la nesfarsit.

Lasati o clipa la o parte micile uri si simpatii politice, uitati de lozincile strigate la televizor de idolii vostri din partide. Ce au facut ei pentru voi in tot acesti ani in afara ca v-au furat viitorul, dreptul la dezvoltare, demnitatea? Ce castigati voi aparand borfasi, cu ce va alegeti din toate astea la sfarsitul zilei? Servitorii lor, cu mici firimituri. Dar tu, voi, ceilalti? La ce va ajuta complicitatea cu raul?

De ce nu ti-ar pasa mai mult de tine, de banii si de de viitorul tau? De ce n-ai apara mai degraba justitia, singura institutie care, cu bune si rele, este tot ce ti-a mai ramas? Atat mai ai, o bruma de speranta, o ultima reduta inainte de a fi luat din nou prizonier de fratia borfasilor. Cand vei realiza ca politicienii ti-au furat pana si firava speranta de care te agati ca inecatul de pai, pe cine mai chemi in ajutor?