O echipă de arheologi marini din SUA a pornit spre o insulă minusculă din extremitatea vestică a Pacificului, cu scopul de a examina cel mai recent indiciu legat de unul dintre marile mistere nerezolvate ale secolului al XX-lea: dispariția, în 1937, a celebrei aviatoare Amelia Earhart, transmite Reuters.
Susținută de Universitatea Purdue, o instituție cu o lungă tradiție de afiliere la Earhart și moștenirea ei, echipa își propune să afle dacă un obiect scufundat, detectat prin imagini satelitare în laguna insulei în urmă cu șase ani, este epava avionului bimotor Lockheed Electra 10-E al Ameliei Earhart.
O astfel de descoperire ar dovedi în mod concludent ipoteza unor cercetători conform căreia Earhart și navigatorul ei, Fred Noonan, au aterizat forțat pe sau în apropierea atolului înconjurat de recifuri de corali și au pierit acolo ca naufragiați, la sute de mile de locul unde intenționau să facă o escală pentru realimentare.
„Ar rezolva unul dintre marile mistere din istoria aviației”
După ce a plecat din Los Angeles la începutul acestei luni, grupul urmează să sosească marți, 13 octombrie, ora locală, la Nikumaroro, o fâșie de pământ nelocuită din îndepărtatele Insule Phoenix, care fac parte din arhipelagul Republicii Kiribati.
„Găsirea avionului Electra al Ameliei Earhart ar fi descoperirea vieții mele”, a declarat Richard Pettigrew, directorul Institutului Archaeological Legacy din Eugene, Oregon, care conduce efortul în colaborare cu Universitatea Purdue, în materialele de presă dedicate misiunii.
Steve Schultz, consilierul general al Universității Purdue și membru al expediției, care s-a aflat săptămâna trecută în Fiji pentru a desfășura lucrări pregătitoare pentru expediție, a declarat într-un interviu:
„Aceasta ar rezolva unul dintre marile mistere din istoria aviației, cu siguranță unul dintre marile mistere ale secolului al XX-lea”.
Amelia Earhart în fața avionului Lockheed Electra cu care a dispărut în iulie 1937: IanDagnall Computing / Alamy / Profimedia
Nu toți experții sunt convinși
Misiunea are și scepticii săi. Cel mai important dintre aceștia este exploratorul, rival al lui Earhart, Ric Gillespie, cofondator al TIGHAR (prescurtarea de la The International Group for Historic Aircraft Recovery) și autor al cărții din 2024 „One More Good Flight: The Amelia Earhart Tragedy”.
Gillespie a condus o duzină de expediții proprii către atol pe parcursul a trei decenii și este principalul susținător al teoriei naufragiului de la Nikumaroro.
Totuși, el a prezis că echipa Pettigrew-Purdue nu va găsi nici rămășițe de avion, nici altceva important rămas pe insulă.
Echipa de la Purdue îi recunoaște lui Gillespie meritul de a fi pus bazele teoriei pe care speră să o demonstreze.
Și invocă un ansamblu convingător de dovezi pe care acesta le-a adunat de-a lungul anilor, inclusiv artefacte umane recuperate de pe insulă, precum un borcan de sticlă pentru cremă împotriva pistruilor din anii 1930 și rămășițe ale unui briceag similar cu cel pe care Earhart îl purta în avion.
Ancheta lui Gillespie a inclus, de asemenea, analize criminalistice moderne bazate pe înregistrările măsurătorilor rămășițelor scheletice găsite pe insulă în anii 1940; jurnale cu coordonatele transmisiilor radio provenite din apelurile de urgență recepționate de operatorii radio în zilele imediat următoare dispariției lui Earhart; și o fotografie a țărmului insulei realizată câteva luni mai târziu, care arată un obiect despre care Gillespie a afirmat că pare a fi trenul de aterizare al avionului „Electra”.
„Oamenii văd ce vor să vadă.”
Într-un interviu acordat agenției Reuters săptămâna trecută, Gillespie a declarat că, în opinia sa, avionul a fost pierdut de atunci în istorie, fiind în cele din urmă măturat de valuri de pe platoul de corali unde aterizase în mare parte intact și dus în mare, unde s-a scufundat și s-a sfărâmat în valuri.
Două încercări anterioare de a localiza epava avionului în oceanul din jur, inclusiv o operațiune din 2019 condusă de arheologul marin Robert Ballard, renumit pentru descoperirea epavei Titanicului, s-au dovedit fără rezultat, a spus Gillespie.
O imagine sonar în formă de avion, detectată în altă zonă a fundului mării, s-a dovedit a fi o grămadă de pietre.
„Mi-ar plăcea foarte mult să găsesc acel avion. Dar nu se va întâmpla”, a spus Gillespie.
Pettigrew și echipa sa pariază pe contrariu. Pentru ei, forma cu ramificații multiple observată pentru prima dată într-o imagine din satelit din 2020 seamănă cu fuselajul și aripile unui avion. Ei susțin că obiectul, sau o parte a acestuia, a fost observat încă din imagini aeriene mai vechi ale lagunei insulei, datând încă din 1938.
Gillespie a spus că este sigur că obiectul în cauză era de fapt un pandanus căzut, un arbore veșnic verde asemănător palmierului, originar din regiunea insulei, care a fost adus de apă în lagună.
„Se vede mănunchiul de rădăcini. Se văd ramurile”, a spus Gillespie în interviu. „Este un copac. Oamenii văd ce vor să vadă.”
„Se termină combustibilul”
Punctul de vedere oficial al guvernului SUA este, de multă vreme, acela că avionul „Electra” a rămas fără combustibil și s-a prăbușit în mare în apropierea destinației sale de realimentare, Insula Howland, un alt petic de pământ situat la aproximativ 400 de mile nord-vest de Nikumaroro, cunoscută pe atunci sub numele de Insula Gardner.
Earhart a fost văzută pentru ultima oară decolând cu avionul său Electra pe 2 iulie 1937, din Papua Noua Guinee, în drum spre Insula Gardner, situată la aproximativ 4.000 km spre est, în cadrul unei încercări în mai multe etape de a deveni prima femeie care să piloteze un avion în jurul lumii.
Contactul radio definitiv cu avionul s-a pierdut a doua zi, după ce Earhart, în vârstă de 39 de ani, a raportat că „se termină combustibilul”, urmată de ultima sa transmisie cunoscută, în care a indicat coordonatele geografice ale poziției sale.
Dispariția a declanșat cea mai amplă operațiune de căutare întreprinsă vreodată de guvernul SUA pentru un avion dispărut, inclusiv o survolare a insulei Gardner, dar la acea vreme nu s-a găsit nicio urmă a avionului Electra sau a echipajului său.
Misiunea Purdue, în valoare de 900.000 de dolari, formată din 17 persoane, intenționează să rămână pe Nikumaroro timp de cinci zile înainte de a întreprinde călătoria de întoarcere cu barca, de șase zile, către Tarawa, capitala Kiribati, potrivit lui Schultz.
Universitatea Purdue, cu sediul în West Lafayette, Indiana, va încerca, în cele din urmă, să aducă înapoi orice fragmente din avionul Lockheed Electra care ar putea fi recuperate.
