Arogantul se intoarce

Vi-l amintiti tranchilizat, ce inofensiv parea? Cum a facut pe mortul o vreme dupa ce, umilindu-si propriul popor, a scos oamenii pe strazi in mica revolutie a votului din noiembrie? Cum si-a turnat apoi cenusa in cap, cum s-a jurat ca se va schimba si cum tremura la gandul ca, zburand de la putere, va pierde tot? I-au luat fix trei luni sa revina la proastele obiceiuri. Iata-l azi cu pieptul umflat la loc, purtandu-se la fel de arogant ca inainte. A realizat ca nu mai are, de fapt, adversar, ca nimeni nu-i pune in pericol functia, nici presedintele, nici opozitia, nici presa sau rivalii din partid. S-a trezit jupan peste Romania, fara nici un rival serios. Arogantul is back, mai hotarat ca niciodata.

Intr-un interviu acordat pe 7 decembrie 2014 lui Costi Rogozanu, la intrebarea „Ce aveti sa va reprosati?”, Victor Ponta a raspuns, inca naucit dupa alegeri, indicand la punctul 4 al enumerarii sale urmatoarele explicatii: „Atitudinea mea, e clar că oamenii m-au sanctionat pentru o anumită atitudine a mea”.

„Ati fost arogant?”, a urmat firesc. Ponta a admis spasit: „Da, cred ca da. Nu stiu daca eu ca persoana, dar cu sigurantă asa a fost perceput modul de guvernare al PSD, inclusiv ideea de a nu da toată puterea unei singure formatiuni. Sunt multe lucruri care trebuie schimbate la mine, la manifestarea politică. Chestia cu protejarea coruptilor, faptul că noi suntem cei care îi protejam pe corupti, a costat enorm si cred că este un mesaj nu doar pentru noi.”

Ce frumos le zicea pe atunci, cand ii clantaneau dintii in gura de frica strazii! Cu cat entuzism vota Parlamentul orice solicitare venita de la DNA! A doua zi dupa dezastru, inainte de a se face nevazut, Ponta a mai avut o revelatie notabila: „Trebuie sa avem decenta si intelepciunea sa tacem din gura o perioada, toti”. Acestea fiind spuse, liderul PSD a disparut din peisaj.

De o vreme incoace, ziua si aroganta. Majoritatea PSD din Parlament apara toti penalii, cloceste proiecte de legi impotriva DNA, premierul Ponta cearta procurorii ca indraznesc sa solicite hartii in cazul Sova adresandu-se direct, nu prin Ministerul Justitiei, sau raspunde in bataie de joc la o intrebare despre finalul mandatului sau de premier: cum o vrea DNA. Deloc intamplator, reia o nefericita propunere formultata de PNL de a scoate procurorii din randul magistratilor, afirmand ca de data asta va avea toata sustinerea. Rea credinta sau premeditare in cardasie cu penalii partidului?

Notifica ziaristii de teren ca nu le mai raspunde la intrebari daca nu arata bon fiscal si, in general, trateaza din nou presa ca pe un instrument uzand de aceasta data din plin de vulnerabilitatile financiare ale unor moguli. Se declara de acord cu un proiect de salvare a acestora, visand in taina la moneda de negociere campaniile de anul viitor.

In protestele sindicalistilor de la Dacia vede o manifestare impotriva fabricii, nu impotriva guvernului, desi oamenii scandau lozinci anti-Ponta, disperati de ritmul lent al constructiei de autostrazi, vitale pentru afacerea de la Mioveni. Despre un material dedicat celor ZERO km de autostrada inceputi si finalizati in cei trei ani de guvernare Ponta, publicat de HotNews.ro, premierul vede mai departe „propaganda basista”, nu o realitate care scoate oameni in strada. Intr-o mica eroare strecurata intr-un titlu – corectata si asumata de HN – citeste „manipularea si minciunile cele mai grosolane si rusinoase”, dupa cum se exprima pe pagina sa de FB. Cata ura si dispret fata de presa nealiniata, fata de jurnalismul onest!

Ultimele arogante se petrec chiar astazi, sub ochii nostri. Victor Ponta ia peste picior actiunea Centrului de Resurse Juridice, un ONG care a sesizat Avocatul Poporului cerand-i sa conteste la Curtea Constitutionala un OUG semnat de premier. Ponta s-a adresat la randul sau Avocatului Poporului, cu solicitarea de a ataca propria ordonanta, marcand astfel o bizara premiera. Nu este prea clar de ce o face, fie din dorinta de a sfida ultimele voci critice din societate, fie dintr-un reflex cam infantil de a uza de mecanismele de verificare si control menite sa asigure echilibrul intr-un stat.

Toate aceste mici despotisme ne amintesc de vechiul Ponta, cel de dinaintea momentului de maxima sinceritate si pocainta publica. Aroganta a inviat din nou in seful guvernului, ramas fara opozitie, fara rivali in partid. Cu un nou presedinte instalat la Cotroceni, mai slab decat si-ar fi imaginat in cele mai optimiste planuri de supravietuire, Ponta se simte din nou pe cai mari.

Este poate cel mai curios caz de politician, norocos sa scape dupa o infrangere rusinoasa, dar suficient de plin de sine cat sa nu inteleaga nimic din erorile majore din trecut, desi le-a verbalizat corect dupa ce electoratul l-a aruncat cu nasul in pamant. Publicul vede, inregistreaza si acumuleaza frustrari oricat se straduieste azi sa-l traga cumva pe sfoara. Acest public umilit, adus la exasperare de aroganta si coruptia politicienilor nu-l va uita nici in 2016. Se zbate din nou sa-l pacaleasca cu propaganda sau sa-l cumpere cu generoase reduceri fiscale. Orbire si calcul gresit. Nu-l va uita nici pe el, nici pe ceilalti.

Exista ceva ce Victor Ponta nu va putea cumpara niciodata: bunul simt in politica, o atitudine ceva mai umila, de prim-slujbas in serviciul public, platit din taxele noastre, nu de vataf pe mosia lui tata socru&co. Va intelege din nou toatea astea, peste un an.