​Asaltul lampioanelor rosii la Bucuresti

La intrarea unui mic restaurant chinezesc din sudul Germaniei, atarna un lampion rosu. Numele inscris pe cutia postala a restaurantului e Mao Tse Tung. Asa il chema si pe idolul politic al Chinei secolului XX. Pe atunci, restul lumii se temea de asaltul lampioanelor rosii. Acum, lucrurile s-au schimbat, caci banii chinezilor sunt doriti peste tot. In pragul primei vizite, dupa aproape doua decenii, a unui premier chinez in Romania, lampioanele rosii se aprind. Victor Ponta declara ca vizita lui Li Keqiang „va fi una istorica”. Cu doar cateva zile inainte, China incerca sa dezbine UE la summit-ul de la Beijing si punea stapanire fortat pe spatiul aerian al unor insule din Marea Chineza de Est, revendicate si de japonezi. Aproape o declaratie de razboi, prompt sanctionata de americani.

China se vrea reformista si reformata, in noua conjunctura globala. In timp ce Partidul Comunist isi continua politica pumnului politic de fier, economia Chinei se muleaza din ce in ce mai mult pe tiparul capitalist. Se vrea o si mai larga deschidere spre economia de piata, spargerea monopolurilor si oligopolurilor de stat, mai mult spatiu de miscare pentru capitalul privat. Se vrea mai multa flexibilitate in notarea companiilor chineze la bursa, deschiderea unor noi branse economice capitalului strain si o mai buna finantare a asigurarilor sociale.

China vrea sa devina si mai concurentiala pe piata globala, aspira la locul intai. Visele de marire si putere globala merg pana intr-acolo, incat China renunta la politica unicului copil, desi are peste un miliard si trei sute de milioane de cetateni.

Insa „asaltul slapilor chinezesti” a inceput mai demult. In Europa, dar si pe piata romaneasca, e plin de marfa ieftina, adeseori proasta, facuta sau copiata in China. Pentru ca tara sa devina cat mai competitiva pe pietele lumii, multe fabrici chinezesti au reinventat sclavagismul. Oamenii lucreaza in conditii inumane, dumping-ul practicat la preturi merge ca uns.

Miracolul chinez al ultimului deceniu a cuprins si realizarea unor mega-proiecte de infrastructura, care ii fascineaza acum si pe romani. Centrale energetice, canale de navigatie, autostrazi si platforme industriale vor guvernantii romani de la chinezi. Ce vor chinezii? Vom vedea dupa Forumul economic China-Europa Centrala si de Est, care se desfasoara intre 25-29 noiembrie la Bucuresti. Saisprezece prim-ministri si o mie de oameni de afaceri, dintre care 300 chinezi vor lua parte la lucrarile forumului, de la care se asteapta si viitoare cooperari pe linie de business greu.

Germania a apucat mai demult greul drum la Zidul Chinezesc. Cu toate protestele publice si rezervele la nivel politic ale guvernantilor germani fata de o China care polueaza din greu mediul, exploateaza forta de munca, ingradeste libertatea presei si isi inchide fara procese oponentii politici in lagare de munca, mediul economic german si cel chinez s-au inteles de minune.

Germania deruleaza peste o treime din totalul schimburilor comerciale ale UE cu China. Tot la trei zile, marfuri si servicii in valoare de un miliard de euro se plimba intre Germania si China. Intre 2002 si 2012, volumul schimburilor comerciale germano-chineze a crescut de patru ori. China se afla pe locul cinci in exporturile germane, la importuri situandu-se pe locul doi.

Insa si exporturile Germaniei spre tara lampioanelor rosii sunt in trend ascendent. China este considerata cea mai mare piata pentru exporturile de masini, instalatii si tehnologie, din lume. Iar la acest capitol, nemtii sunt campioni. Daca insa intre Germania si China lucrurile se desfasoara „in dublu sens”, ne intrebam care va fi pretul noii prietenii cu China, platit de romani.