Ascensiunea extremei drepte în Franța. Cum a ajuns un partid obscur principala forță politică a țării. Scandaluri și afirmații controversate

După ce decenii a avut statut de paria, extrema dreapta din Franța are în sfârșit șansa să formeze guvernul după alegerile legislative în două tururi care au început duminică și se vor încheia pe 7 iulie, scrie Reuters. Adunarea Națională a început ca un partid obscur în anii 70, dar a câștigat treptat susținere în pofida unor scandaluri de proporții, precum excluderea din partid a fondatorului de către propria-i fiică.

Mișcarea politică dominată în ultimele cinci decenii de către familia Le Pen a trecut prin mai multe momente cruciale care i-au influențat ascensiunea:

1972: Fostul militar Jean-Marie Le Pen fondează Frontul Național, un partid marginal de extremă-dreaptă alături de veteani din războiul algerian și colaboraționiști din regimul de la Vichy.

1974: Le Pen candidează la alegerile prezidențiale, dar adună mai puțin de 1% din voturi. Doi ani mai târziu, casa sa din Paris este atacată cu o bombă. Atentatorul nu a fost găsit niciodată.

1981: Le Pen nu obține suficiente semnături de susținere pentru a candidat la alegerile prezidențiale, câștigate de către socialistul François Mitterrand. În anii următori, Le Pen atrage treptat noi susținători.

1986: Partidul câștigă primele mandate în Adunarea Națională, camera inferioară a Parlamentului francez

1987: Le Pen face afirmații disprețuitoare la adresa homosexualilor bolnav de SIDA, ca parte a unei serii întregi de calomnii rasiste, antisemite și homofobe care i-au creat probleme judiciare dar care i-au adus și sprijin din partea unei părți a electoratului.

1988: Le Pen obține 14,4% din voturile de la alegerile prezidențiale. În anul următor, Frontul Național câștigă peste 10% la alegerile europarlamentare. Totodată, tema islamului și a imigranților musulmani tinde să devină una de importanță majoră pentru partid.

1995: Frontul Național obține trei primării importante în sudul Franței – Toulon, Orange și Marignane – lucru ce arată creșterea susținerii electorale.

2002: Le Pen candidează la președinție și obține 16,86% din voturi, suficient cât să intre în turul II împotriva lui Jacques Chirac. Unda de șoc provocată de faptul că un partid de extremă-dreapta a reușit acest lucru îi determină pe politicieni de dreapta și de stânga să-l susțină împreună pe Chirac pentru a-l bloca pe Le Pen. Chirac câștigă cu peste 80%

2008: Un tribunal îl condamnă pe Le Pen la trei luni de închisoare cu suspendare și o amendă de 10.000 de euro pentru că a afirmat că ocupația nazistă a Franței „nu a fost deosebit de inumană”.

2011: Fiica lui Le Pen, Marine, devine noul lider al Frontului Național după o perioadă în care partidul a obținut rezultate slabe și s-a confruntat cu probleme financiare.

2012: Marine Le Pen candidează pentru prima dată la președinție, dar fără succes.

2014: Un an electoral de succes pentru Frontul Național care câștigă 11 primării de orașe și obține primul loc la alegerile europarlamentare.

2015: Jean-Marie Le Pen este suspendat din partid după ce a catalogat Holocaustul drept „un detaliu” al celui de-al doilea război mondial. Ulterior, este exclus din partid de propria fiică.

2017: Marine Le Pen candidează din nou la președinție, dar pierde în fața lui Emmanuel Macron. Ulterior, face eforturi intense de a transforma partidul într-unul mai acceptabil pentru un electorat mai larg, prin distanțarea de trecutul rasist și antisemit și cu o înfățișare mai profesionistă a parlamentarilor. Partidul devine mai activ pe rețelele sociale, iar în 2018 își schimbă numele în Reuniunea (sau Adunarea) Națională (RN)

2022: Jordan Bardella, un protejat de 28 de ani al lui Marine Le Pen, este ales noul președinte al RN.

iunie 2024: Bardella conduce partidul la alegerile europarlamentare învingând categoric partidul lui Macron și determinând președintele să convoace alegeri parlamentare anticipate. Bardella este candidatul RN la postul de prim-ministru.