Astronomii au descoperit prima stea verde cunoscută din univers, chiar în Calea Lactee

Astronomii au identificat pentru prima dată o stea verde, documentând existența unui rest stelar dens, numit pitică albă, care a căpătat o nuanță de verde-gălbui după ce a înghițit resturi stâncoase provenite de la planete care orbitaseră cândva în jurul său, relatează Reuters.

Culoarea unei stele este determinată, de regulă, de temperatura acesteia: stelele mai reci au o nuanță portocalie, Soarele și stelele asemănătoare lui apar albe, iar cele mai fierbinți au o culoare albastru-pal.

Însă lucrurile stau diferit în cazul unei pitice albe. Aceasta reprezintă nucleul rămas în urma unei stele cu masă mică sau medie, după ce aceasta și-a consumat combustibilul nuclear și și-a expulzat straturile exterioare în urma unei explozii cosmice. Majoritatea piticelor albe au culori asemănătoare celor ale altor stele, iar culoarea lor este cel mai frecvent albul.

Totuși, modificările chimice care au loc în timp le pot conferi unora dintre ele culori mai rare.

Noua stea verde identificată acum, denumită WD J1330+6435, este o pitică albă din Calea Lactee, situată la aproximativ 280 de ani-lumină de Pământ, în constelația Dragonul. Un an-lumină reprezintă distanța parcursă de lumină într-un an: 9,5 trilioane de kilometri.

„Am devenit interesați pentru prima dată de această pitică albă deoarece fragmente de material planetar au căzut pe suprafața sa, îmbogățindu-i straturile exterioare cu elemente precum calciul, litiul și, în special, sodiul”, a declarat astrofizicianul Mark Hollands de la Universitatea Warwick din Anglia, autorul principal al studiului publicat în revista RAS Techniques and Instruments.

Cum devine o stea verde

În cazul stelelor obișnuite, sodiul absoarbe o lungime de undă foarte specifică din spectrul portocaliu – aceeași nuanță de portocaliu care conferă lămpilor stradale cu sodiu culoarea lor caracteristică.

„În cazul acestei pitice albe, însă, densitatea este atât de mare încât atomii de sodiu sunt bombardați în permanență de atomii de heliu din jurul lor, ceea ce modifică nivelurile energetice atomice ale sodiului”, a explicat Hollands.

„Rezultatul final este că atomii de sodiu nu mai absorb o singură lungime de undă foarte îngustă din spectrul portocaliu, ci absorb lungimi de undă corespunzătoare culorilor galben și portocaliu, precum și o parte dintre cele corespunzătoare roșului. Iar ceea ce obținem este o stea cu o strălucire verde-chartreuse deosebit de frumoasă, ceva ce nu ar fi posibil în cazul stelelor asemănătoare Soarelui”, a continuat astronomul explicațiile.

Descoperirea a făcut parte dintr-un proiect care a evaluat culorile piticelor albe așa cum ar fi percepute de ochiul uman. O pitică albă are de regulă jumătate din masa Soarelui, comprimată într-un volum de dimensiunea Pământului.

„Deoarece piticele albe sunt stele extrem de dense – au aproximativ dimensiunea Pământului, dar conțin o masă de circa 165.000 de ori mai mare decât cea a acestuia – chiar și o cantitate mică de sodiu blochează o mare parte din lumina portocalie emisă de stea”, a declarat Boris Gänsicke, astrofizician la Universitatea Warwick și coautor al studiului.

„În cele din urmă, totul seamănă foarte mult cu amestecarea culorilor pe paleta unui pictor. Acesta pornește de la câteva culori de bază, apoi le combină pentru a obține orice culoare de care are nevoie pentru pictură. Dacă elimini o parte dintr-o culoare care intră în amestec, rezultatul se va schimba”, a explicat Gänsicke.

Cercetătorii au descoperit și o stea roz-somon

Cercetătorii au studiat 151 de pitice albe situate la o distanță de aproximativ 65 de ani-lumină de Pământ, constatând că albul era culoarea predominantă.

Una dintre ele prezenta, probabil, cea mai roșiatică nuanță observată vreodată la o stea cunoscută: un roz-somon. Denumită WD J1011+2845, aceasta se află la 48 de ani-lumină de Pământ, în constelația Leul Mic.

De această dată, nu sodiul era cel care modifica paleta de culori, ci carbonul.

„În loc ca o substanță să lovească steaua din exterior, în acest caz carbonul provine din interiorul său profund”, a explicat Gänsicke.

Cercetătorii au descoperit că piticele albe se grupează în categorii distincte de culori, în funcție de compoziția atmosferei lor. Piticele albe bogate în carbon erau, de regulă, roz sau violet. Cele îmbogățite cu resturi provenite din sisteme planetare distruse aveau tendința de a prezenta nuanțe gălbuie.

Piticele albe cu temperaturi mai scăzute, ale căror atmosfere conțineau un amestec de hidrogen și heliu, tindeau să aibă nuanțe de cyan (albastru-verzui) sau albastru-pal.

Deși WD J1330+6435 a fost primul exemplu documentat de stea verde identificat în lumea reală, stelele verzi au existat și în literatura și cinematografia științifico-fantastică, inclusiv în recentul film cu supereroi inspirat din benzile desenate, „Supergirl”.

„Descoperirea arată că, uneori, Universul poate fi la fel de ciudat ca orice ne-am putea imagina în science-fiction”, a declarat Hollands.