Skip to content

Astronomii au observat o stea de 18.000 de ori mai luminoasă decât Soarele devorându-și partenerul cosmic

Astronomii au observat o stea muribundă de mari dimensiuni, de șapte ori mai masivă și de 18.000 de ori mai strălucitoare decât Soarele, care a înghițit o stea însoțitoare mai mică, într-o fuziune stelară fără precedent în observațiile astronomice, relatează Reuters.

Fuziunea a implicat o pereche de stele legate gravitațional – cunoscută sub denumirea de sistem binar – în care steaua mai mare s-a extins considerabil în ultimele etape ale vieții sale, transformându-se într-o așa-numită supergigantă umflată, și a învăluit-o pe cea mai mică, cele două stele contopindu-se ulterior într-una singură.

Acest fenomen cosmic s-a produs la aproximativ 2,5 milioane de ani-lumină de Pământ, la marginea Galaxiei Andromeda, una dintre cele mai apropiate galaxii vecine ale Căii Lactee. Un an-lumină reprezintă distanța parcursă de lumină într-un an, respectiv 9,5 trilioane de kilometri.

Cercetătorii au identificat procesul iminent de înghițire cu aproape trei ani înainte ca acesta să aibă loc și au urmărit apoi desfășurarea fuziunii, etapă cu etapă.

Un act de devorare cosmică

„Stelele gigantice care își înghit stelele însoțitoare reprezintă un fenomen teoretizat de multe decenii, iar înțelegerea consecințelor acestui proces are implicații importante pentru explicarea unei game largi de sisteme pe care le observăm astăzi în Univers”, a declarat Viraj Karambelkar, cercetător postdoctoral și bursier NASA Hubble la Universitatea Columbia din New York, autorul principal al studiului publicat în revista Nature.

„Sistemul prezentat în acest studiu oferă primele observații directe ale desfășurării acestui proces – este pentru prima dată când o stea gigantică a fost surprinsă în timp ce își înghitea steaua însoțitoare”, a subliniat Karambelkar.

Stelele de mari dimensiuni, aflate aproape de sfârșitul vieții, se pot dilata pe măsură ce nucleele lor rămân fără combustibil și se contractă, în timp ce căldura din interiorul stelei împinge straturile exterioare spre exterior.

În cazul acestui studiu, steaua mai mare s-a dilatat până la un diametru de 350 de ori mai mare decât cel al Soarelui. Steaua mai mică, al cărei diametru reprezenta aproximativ 70% din cel al Soarelui, orbita în jurul însoțitoarei sale la o distanță aproximativ egală cu cea dintre Marte și Soare și a fost înghițită pe măsură ce steaua mai mare s-a extins.

„A declanșat o explozie în interiorul stelei”

Cercetătorii au detectat o creștere a strălucirii sistemului în 2018, în momentul în care acest lucru s-a produs, iar în următorii șapte ani steaua mai mică a început să se apropie în spirală de nucleul stelei mai mari. Spre sfârșitul anului 2025, steaua mai mică s-a contopit în cele din urmă cu nucleul celei mai mari, declanșând o erupție de un milion de ori mai strălucitoare decât Soarele, eveniment pe care Karambelkar l-a numit „un eveniment de unificare”.

„Această coliziune violentă a declanșat o explozie în interiorul stelei, producând erupția luminoasă pe care am observat-o”, a explicat acesta.

Cercetătorii au identificat inițial stelele folosind date de la telescopul în infraroșu WINTER, de la Observatorul Palomar din California, și de la telescopul spațial NEOWISE al NASA. Ulterior, au urmărit evoluția evenimentelor cu ajutorul telescoapelor spațiale SPHEREx și James Webb, aflate pe orbită, precum și al mai multor observatoare terestre.

„Am mai observat fuziuni între stele și în trecut”, a declarat Kishalay De, profesor de astrofizică la Universitatea Columbia și coautor al studiului.

„Diferența constă în natura stelelor care s-au contopit. În trecut, fuziunile stelare observate implicau două stele relativ mici și compacte, iar contopirea lor devenea aproape inevitabilă odată ce acestea intrau în contact fizic. În schimb, steaua mai mare implicată în acest eveniment era foarte umflată, iar învelișul său exterior era legat gravitațional destul de slab. Această configurație este tocmai cea în care o fuziune se poate produce sau nu”, a explicat De.

Cercetătorii au dat stelei rezultate în urma fuziunii porecla „Bao”, după numele unor chifle populare preparate la abur în bucătăria chinezească.

„Denumirea atribuită automat acestei erupții a fost AT2025abao – «Transient astronomic in 2025, abao». Noi am numit-o ‘Bao’, ca termen afectuos derivat din această denumire. Asemănarea cu chiflele chinezești ne-a încurajat, cu siguranță, să adoptăm această poreclă”, a explicat Karambelkar.