Au liderii AUR un discurs fascist? Diferențele dintre George Simion și ceilalți conducători

Faptul că în România se discută mai mult ca niciodată despre fascism şi neolegionarism e justificat de elemente concrete: în Parlament, avem aproape o treime de reprezentanţi de extremă dreapta, o parte dintre ei cu un discurs făţiş fascist, observă Adina Marincea, cercetătoare la Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România ”Elie Wiesel”.

• Adina Marincea a descoperit, analizat și publicat, în 2021-2023 în Libertatea, efectele fenomenului extremist de pe internet și de pe rețelele sociale, cu mult înainte ca acestea să devină vizibile ca efecte în politică.  
• În 2022, cercetătoarea a discutat despre felul în care se construiește ”prezidențiabilul Călin Georgescu”. 
• Marincea este unul dintre oamenii amenințați public, cu numele scris cu vopsea, de către cei pe care i-a numit fasciști. 
• Dar ce înseamnă de fapt acest cuvânt ”fascist”, ce anume caracterizează un discurs sau o gândire fascistă?  

Precizia cuvintelor pe care le folosim este importantă, mai ales astăzi, când atât de mulţi termeni sunt deturnaţi de la sensul lor de bază, istoric, de la înţelegerea comună, sau sunt goliţi de sens şi reinterpretaţi ca să se potrivească unor agende politice. 

Se întâmplă asta astăzi cu termeni precum „fascism”. Să ne amintim că Putin a încercat să legitimeze invazia în Ucraina ca pe o luptă împotriva fascismului ucrainean.

Cum ştim, atunci, ce este un fascist şi cum ne asigurăm că nu abuzăm de acest termen, că nu-l diluăm  până îşi pierde sensul? Cum probăm că nu e doar o insultă, o etichetă facilă şi politizată de a ataca oponenţii politici şi ideologici sau a reduce la tăcere criticile, unele legitime? 

Pentru a răspunde, propun o analiză care să ne întoarcă la punctul clarității. 

Trăsăturile gândirii fasciste

Mişcările şi regimurile fasciste din diferite părţi ale lumii, deşi au avut specificităţi locale – cum este Ortodoxismul Mişcării Legionare în România interbelică – au avut şi multiple trăsături comune. 

Le-a unit: 

• ultranaţionalismul.
• caracterul autoritar, care are în centru un lider carismatic, dictatorial.
• caracterul revoluţionar.
• anti-comunismul.
• anti-liberalismul şi respingerea democraţiei şi a pluralismului specific ei. 

Acestea din urmă sunt reflectate, de exemplu, în promisiunea lui Călin Georgescu că ar desfiinţa partidele politice dacă ar ajunge la putere. 

Fascismul îi exclude pe alții și propune salvarea poporului prin „renaștere”

Însă nu toate aceste caracteristici trebuie să fie mereu prezente pentru a putea vorbi de fascism. Cercetătorii în domeniu au ajuns la concluzia că putem defini un ”minimum” de trăsături care trebuie să fie prezente pentru a putea vorbi de o mişcare fascistă. Deşi consensul asupra care exact sunt aceste trăsături nu este unul absolut, există anumite teorii mai influente, cum ar fi cea a lui Roger Griffin – printre cei mai cunoscuţi teoreticieni ai fascismului. Griffin defineşte fascismul ca ”ultranaţionalism populist palingenetic”. 

Sună complicat, dar ce înseamna asta mai exact? Înseamnă că fascismul este o formă radicală de naţionalism care îi exclude pe alţii şi care are la bază mitul sau promisiunea unei « renaşteri naţionale » ca răspuns la o presupusă decădere a naţiunii. Iar pentru a ajunge la o astfel de renaştere ar fi nevoie de mijloace radicale, revoluţionare, cel mai probabil violente, care să dărâme şi să înlocuiască sau formateze cu totul sistemul existent.

Analiza discursurilor lui Simion, Târziu și Lavric

Am aplicat această definiţie a fascismului asupra discursurilor liderilor şi ideologilor AUR: George Simion, Claudiu Târziu şi Sorin Lavric, pentru a vedea în ce măsură putem vorbi sau nu de fascism. 

Analiza mai amplă este publicată într-un articol academic şi detaliază inclusiv metoda de cercetară folosită – o abordare hibridă cantitativă şi calitativă care îmbină procesarea limbajului natural cu analiza istorică a discursurilor celor trei lideri din mediul online, inclusiv reţele sociale.

Analiza arată cum îmbină liderii AUR elemente tipice discursului fascist cu cel populist al dreptei radicale, care creează o opoziţie între « noi » , cetăţenii fără vină, victime ale clasei politice, şi « ei », politicienii corupţi sau diferite grupuri minoritare. 

Dar cine face parte din acest « noi » colectiv şi cine este exclus ? Apartenenţa la naţiune, pentru liderii AUR, ţine de identitatea ortodoxă, creştină, « noi » este definit în termeni naţionalişti. 

Ca şi la Trump, liderii AUR folosesc adesea, încă din 2020, ideea de « patriot » , şi creează diviziuni artificiale, populiste, între « patrioţi », adică suporterii AUR, şi restul cetăţenilor, sugerând că dacă nu ţii cu AUR nu eşti patriot, eşti « ticălos ».  

Fasciştii inventează duşmani de care să te apere

Acest tip de excludere este comun atât populismului de extremă dreapta, cât şi ultranaţionalismului fascist. Ambele inventează duşmani ai naţiunii pe care vor apoi să-i excludă, să-i marginalizeze, să normalizeze discriminarea şi oprimarea lor. 

De regulă, aceşti duşmani inventaţi sunt minorităţile entice şi/sau religioase – evrei, romi, unguri, musulmani, arabi, sau străini în general, minorităţile sexuale şi de gen (comunitatea LGBT), sau oponenţii ideologici. 

Şi aici ne întoarcem la anti-comunismul radical specific fascismului interbelic, care astăzi ia forma discursului neo-reacţionar conspiraţionist al extremei drepte despre aşa-zişi “neo-marxişti”, “sexo-marxişti”, “globalişti”, “sorosişti”, “progresiști” etc.

După câştigarea alegerilor din 2020, George Simion şi Sorin Lavric îşi atacau oponenţii politici liberali (PNL, USR), cu eticheta de “bolşevici” (deşi bolşevicii nu erau liberali, ci chiar opuşi liberalismului) şi “globalişti”, sugerând intervenţii externe, anti-naţionaliste. 

Claudiu Târziu înfiera şi el “stânga globalistă”, “globalismul progresist”, „Freudo-Marxismul”, “internaţionalismul toxic”, comparate cu un virus care ar distruge familia şi „normalitatea”. 

Ultranaţionalismul fascist şi de extremă dreapta mereu creează o ameninţare, creează frică, inventează duşmani sau ţapi ispăşitori externi sau interni, pentru a putea apoi să se pretindă ca Salvator. 

Amestecul de merite și orori

Astfel, liderii AUR se prezintă în antiteză cu inventaţii duşmani „globalişti”, „bolşevici”, „marxişti”, îşi arogă calităţi eroice, adesea preluate de la rezistenţa anti-comunistă din secolul trecut, pe care ei o folosesc pentru a se auto-legitima. 

Mai precis, ideologii AUR fac apel la latura fascistă, legionară, a anti-comunismului inter- şi post-belic. 

Analiza automatizată a postărilor lor de Facebook arată cum Claudiu Târziu şi Sorin Lavric au cultivat sistematic mitul „Sfinţilor Închisorilor” şi au reabilitat membri ai Mişcării Legionare precum Ion Gavrilă-Ogoranu, Valeriu Gafencu (elogiaţi de Sorin Lavric şi în Parlament) sau Gheorghe Calciu Dumitreasa şi Iustin Pârvu. 

Adesea, aceștia sunt menţionaţi la grămadă, strategic, cu membri non-legionari ai rezistenţei anti-comuniste, pentru ca legitimitatea celor din urmă să se transfere în mod necritic şi asupra legionarilor. 

De altfel, istoricul Mihai Demetriade explica recent cum neo-legionarii au ajuns chiar să legifereze versiunea proprie asupra istoriei, martirizându-i la gramadă pe legionarii interbelici cu alţi membri ai rezistenţei anti-comuniste, care nu erau fascişti.   

Duşmanul inventat văzut ca „parazit”

Atunci când se referă la grupurile antagonizate, liderii AUR folosesc uneori un limbaj biologic care aminteşte de cel nazist şi eugenist: naţiunea asemănată unui corp infestat de paraziţi care, desigur, trebuie exterminaţi pentru a însănătoşi corpul (social), acesta e mesajul implicit. 

Aceeaşi analogie o făcea şi neo-legionarul Eugen Sechila, fost soldat în Legiunea Străină, organizator de tabere paramilitare de îndoctrinare legionară, apropiat al lui Călin Georgescu. Sechila a fost recent trimis în judecată pentru construcția unei troițe cu simboluri legionare.

Diferențele dintre George Simion și ceilalți lideri: Simion e mai politic

Există însă diferenţe între cei trei lideri AUR legat de cine anume sunt „paraziţii”. Pentru George „paraziţii” sunt mai degrabă clasa politică, uneori şi minoritatea maghiară. De exemplu, el numeşte PSD „Ciuma Roşie”, şi UDMR „Ciuma Verde”.

Sorin Lavric manifestă antipatii mai degrabă antisemite, prin formulări precum „masoreţii marxişti”, iar Claudiu Târziu e mai preocupat de minorităţile sexuale (LGBT) şi „ideologia de gen”.

Ideologul AUR Sorin Lavric are o retorică organicistă mai explicit apropiată de cea fascistă decât George Simion, aşa cum o exprima el în primul episod din podcastul său „Despot de nuanţe”, despre Naţionalism, în ianuarie 2022. Iată ce spunea Lavric:

„Am să vă fac analogia între naţie şi organism. Aşa cum organismul are un metabolism fără de care nu poate exista tot aşa naţia are un metabolism spiritual care este naţionalismul. […] Declinul unei naţii începe în momentul în care conştiinţa ei de sine se răceşte până la un prag termic dincolo de care îşi pierde imunitatea şi instinctul naţional. Şi atunci poţi fi sigur că de acea naţie mai devreme sau mai târziu se va alege praful”. 

Iar duşmanul, aşa cum îl defineşte Lavric, ar fi: „curentul acesta venind dinspre Bruxelles, curentul neo-marxist extrem de dăunător”, care „perverteşte naţiunea”. 

Avem deci Duşmanul, „parazitul” care ameninţă corpul naţional, decăderea naţiei, anti-comunismul ultranaţionalist („conţopiştii de la Bruxelles” care ameninţă conştiinţa naţională şi o duc la decădere), elemente ale discursurilor fasciste, conform teoriilor. Asta deși majoritatea liderilor UE nu au, de fapt, nicio legătură cu comunismul, deși sunt percepuți astfel de ultranaționaliști.

În plus, viziunea spiritualistă aminteşte de spiritualismul misticist, anti-raţionalist al ideologilor Mişcării Legionare, de la Mircea Eliade şi Constantin Noica la Nae Ionescu. „Anticorpii” pentru aceşti paraziţi imaginaţi de Lavric sunt, crede el, partidele de extremă dreapta, inclusiv AUR.

Cetățenia-etnică este, de fapt, un atac asupra cetăţeniei ca drept constituţional

În același episod Lavric critică viziunea europeană de „naţiune civică”, adică faptul că poţi fi cetăţean al unei ţări indiferent de religia sau etnia ta, cum este cazul în majoritatea democraţiilor liberale actuale. 

La fel ca Eugen Sechila, care era preocupat, în stilul clasic rasist al celor care militează pentru supremaţia albilor, de „propagarea rasei”, şi Lavric se arată îngrijorat de „încrucişarea raselor, naţiunilor”, şi susţine un tip de omogenizare a identităţii naţionale care să excludă pe bază de „etnie, limbă şi credinţă”. 

Lavric contestă explicit cetăţenia şi patriotismul bazat pe Constituţie, pe care îl consideră „artificial şi nefiresc”. Contestă, deci, dreptul constituţional de a avea cetăţenie română indiferent de etnie, religie sau limbă, aşa cum este el prevăzut în Constituţia ţării. Iar contestarea este, adesea, un prim pas înaintea încercărilor de retragere a acestui drept.

Practic, Lavric milita deschis în 2022 pentru un tip de etno-naţionalism tipic ultranaţionaliştilor, inclusiv fasciştilor interbelici, care voiau să limiteze cetăţenia în funcţie de etnie. 

Să ne amintim că Guvernul fascist Octavian Goga – A.C.Cuza a retras cetăţenia la peste 200.000 evrei din România, pavând drumul către Holocaust. 

Astăzi, extrema dreaptă internaţională are mize similare de omogenizare etnică, prin excludere sau retragerea cetăţeniei. 

Exemple sunt discuţiile despre aşa-zisul plan de „remigrare” dintre Identitarienii austrieci şi membri ai partidului de extremă dreapta german AfD, ameninţările recente ale prim-ministrului ungar Viktor Orbán care vrea să modifice Constituţia pentru a putea să expulzeze din ţară cetăţenii cu dublă cetăţenie în anumite condiţii care lasă mult loc de arbitrariu şi abuzuri. 

Similar, liderul partidului conservator de centru-dreapta CDU şi probabil viitorul cancelar german Friedrich Merz a făcut nişte declaraţii controversate privind retragerea cetăţeniei germane pentru cei cu cetăţenie dublă care au comis infracţiuni. 

Astfel de declaraţii au atras semnale de alarmă, inclusiv de la cetăţeni evrei care avertizează cu privire la lecţiile istorice ale Holocaustului despre măsurile de retragere a cetăţeniei. 

Şi Donald Trump vrea să umble la cetăţenie, mai exact să retragă dreptul constituţional de acordare automată a cetăţeniei americane pentru toţi cei care se nasc pe teritoriul SUA. Este, deci, o tendinţă internaţională printre aşa-zişii „suveranişti” ultranaţionalişti.

Ideologii AUR: lupta biblică cu Anticristul „corectitudinii politice”

În acelaşi episod, Sorin Lavric adoptă un concept de teologie politică de la juristul şi teoreticianul politic Carl Schmitt, care a fost şi membru şi ideolog al Partidului Nazist german. Este vorba de ideea Catehonului, un concept biblic în legătură cu Apocalipsa, o forţă care opreşte venirea Anticristului. 

Într-o manieră similară cu modul blasfemic în care Nicolae Paulescu, un antisemit radical interbelic, instrumentaliza politic religia pentru a-şi susţine tezele fasciste antisemite, Sorin Lavric face o paralelă explicită între Catehonul biblic şi partidul AUR. 

Pentru Lavric, „Anticristul nu este nimic altceva decât acest neo-marxism travestit ba în corectitudine politică, ba în mişcare LGBT, ba în doctrina identităţii sexuale”. 

Aceleaşi idei le reia Lavric în episodul al doilea din podcastul „Conservatorii” pe care îl realiza împreună cu celălalt ideolog AUR, Claudiu Târziu, şi care era promovat pe reţelele sociale ale lui Târziu. Acesta este în asentiment cu ce spune Lavric:

„Suntem creştini, istoria pentru noi are un curs liniar la capătul căruia apare eshatonul, sfârşitul. Să dea Dumnezeu ca AUR-ul să fie Catehonul României care împiedică venirea Anticristului. Eu aşa văd AUR-ul acesta. Pentru că noi n-am intrat din calcul politic, din viclenie, în politică. Noi am intrat dintr-un act de credinţă şi dintr-o revoltă.” (Sorin Lavric, februarie 2022)

Lupta dintre Bine şi Rău şi Războiul politico-religios 

În replică, Târziu spune: „trebuie să ne opunem dominaţiei neo-marxiste la fel cum înaintaşii noştri s-au opus comunismului” şi că în această luptă sunt mânaţi de viziunea eshatologică expusă de Lavric. 

Târziu vorbeşte de „lupta dintre Bine şi Rău”, o viziune maniheistă cu substrat religios, şi spune: „nu cred că pacea poate fi adusă printr-o reglementare legislativă, oricât de bine făcută ar fi ea”. Nu este vorba de pacea din Ucraina, pentru că războiul nu începuse încă. 

Deşi vorbesc despre pace, ideologii AUR au o logică şi un vocabular de război. Războiul din mintea lui Târziu este unul politic, interpretat prin filtre religioase, în care, ca la Lavric, Anticristul este modernitatea, progresismul occidental, internaţionalismul și europenismul, iar „antidotul”, Salvatorul, Catehonul, este chiar partidul AUR. 

Acest eroism cu nuanţe Ortodoxiste aduce din nou aminte de cultul morţii şi al eroilor cultivat de Mişcarea Legionară. 

În plus, se vehiculează ideea unui „război sfânt” care a mânat armata română în masacre precum cel de la Odessa, şi care astăzi este folosit şi de Vladimir Putin şi de Biserica Ortodoxă Rusă pentru a legitima războiul din Ucraina. 

Sunt liderii AUR revoluţionari?

Radicalismul viziunii politice expuse de ideologii AUR apare în respingerea reformismului, a schimbării prin „reglementare legislativă”. 

Mai mult, în episodul 14 din podcastul „Conservatorii” din preajma Paştelui lui 2022, episod cu numele „Hristos Revoluţionarul”, Lavric şi Târziu fac o paralelă între Învierea lui Isus şi presupusa misiune politică a creştinilor de a opri Răul care „vine acum sub formă de legi” – aluzie probabil la educaţia sexuală şi prevederi similare considerate progresiste. Târziu spune chiar că Isus „ne cheamă la o revoluţie”. 

Şi George Simion avea avânt revoluţionar, chiar dacă mai puţin ideologizat şi mai ambivalent, ca în declaraţii precum cea din 2020: „suntem o formă de revoluție, modelul nostru sunt conservatorii din Polonia”. 

De altfel, toţi trei liderii AUR au cultivat sistematic cultul unor personaje radicale fasciste şi din rezistenţa armată anti-comunistă.

Cultul legionar al sacrificiului

Claudiu Târziu încearcă să cultive un spirit de sacrificiu în logică de război, similar legionarilor, spunându-le membrilor AUR că ei nu sunt „doar membri de partid”, ci un fel de soldaţi. 

Ca soldați, li se va cere să facă sacrificii, atât sub formă de bani, clarifică Târziu, cât şi poate chiar să-şi dea viaţa. Dimensiunea revoluţionară devine astfel evidentă în mesajul lui Târziu către membrii AUR:

„Am îmbrăţişat şi am cultivat în partid principiul spiritului de sacrificiu […] nu vă cere nimeni viaţa pentru partid sau pentru ţară. Nu vă cere nimeni ACUM. Poate că va veni momentul în care vom fi siliţi să optăm: trăim în genunchi sau mergem mai departe în picioare cu orice risc, chiar cu riscul de a ne pierde viața. Dar nu e acum acel moment. Trebuie să avem însă şi această perspectivă în vedere, să ne gândim că se poate ajunge şi acolo” (Claudiu Târziu în Episodul 3 din podcastul „Conservatorii” 8 Februarie 2022).

Şi George Simion împărtăşeşte această viziune despre un presupus război între Bine şi Rău, dar foloseşte o terminologie mai modernă, de influenţă trumpistă. 

Cel mai clar reiese acest lucru în Moţiunea „ROMÂNIA BOGATĂ: Creștină și Democrată” din cadrul Congresului AUR din 27 martie 2022, unde Simion spune: „Cum lupta planetară se desfășoară astăzi între patrioți și globaliști, între popoare și cei fără Dumnezeu, AUR se așază hotărât în rândul apărătorilor popoarelor lor”. O variantă mai „curăţată” a viziunii formulate de ideologii AUR.

Vedem deci, până acum, o parte din elementele definitorii pentru mişcările fasciste: ultranaţionalism populist, radicalism, la care se adaugă şi o formă pervertită, modernizată, de anti-comunism şi anti-liberalism (opoziţia faţă de „neo-marxism”, „globalism”, „progresism” etc, ceea ce ideologii AUR numesc „Anticristul”). 

Specificul fascismului românesc interbelic – Ortodoxismul, este şi el păstrat în viziunea ideologilor AUR.

Mitul renaşterii naţionale la AUR – ingredientul cheie al fascismului

Cum rămâne însă cu „Palingeneza” de care vorbeşte Griffin? Găsim la AUR un mit al renaşterii naţionale după o presupusă decădere? Răspunsul este categoric da, chiar în mai multe locuri.

Tot la Congresul AUR din 2022, Claudiu Târziu vorbea despre o „mișcarea națională de renaștere” care „să reaşeze din temelii, în făgaşul normalității, o Românie pierdută în tranziție”.

Similar, în Episodul 12 din podcastul Conservatorii, în care ideologii AUR îşi justifică anticomunismul radical ca necesar, în dialog cu Sorin Lavric, Târziu susţine „renașterea acestei naţiuni pe temeiurile ei adevărate creștine şi pline de iubire de țară și de neam”. 

La Congresul AUR din 2022, Simion construia şi el o imagine sumbră, apocaliptică, a unei Românii în decădere totală, contrastată cu promisiunea că „putem renaște din propria cenușă și ne putem număra printre popoarele respectate ale lumii”. Un fel de MRGA – Make Romania Great Again.

„Învierea este proiectul nostru de ţară” – Blasfemia Teologului-Senator AUR 

Însă cel mai vizibil, această trăsătură a fascismului apare tot la Congresul AUR din 2022, în discursul lui Andrei Dîrlău – teolog şi senator AUR la al doilea mandat. Dîrlău este senator de Bucureşti şi îl înlocuieşte pe Claudiu Târziu, actualmente europarlamentar. 

Ca şi ideologii AUR, şi Dîrlău face analogii între politică şi Biblie, vorbind de momentul anului 2022 ca „33 ani de la Revoluţia din 1989 – vârsta lui Hristos când a murit pe cruce şi a înviat”. 

El contrastează profetic epoca decadentă a tranziţiei, „vă spun că se încheie o epocă, perioada aşa-zisei tranziţii, o interminabilă tranziţie spre nimic, spre dezastru economic, social, demografic”, cu promisiunea unei renaşteri naţionale (palingeneza lui Griffin):

„După 33 de ani urmează Învierea, România trebuie să învie iar această înviere o veţi face voi, voi care prin curajul şi munca voastră aţi adus AUR aici unde este acum. Voi veţi învia România, voi veţi fi, trebuie să fiţi, Învierea României, voi veţi fi, trebuie să fiţi, Învierea acestei ţări. […] Împreună vom ridica România din somnul de moarte al nepăsării, trădării, hoţiei, minciunii, al vrajbei dintre români şi români. Învierea este proiectul nostru de ţară” (Dîrlău la Congresul AUR din 2022).

AUR este deci nu doar Catehonul care opreşte Anticristul, ci chiar Isus Hristos însuşi, care învie întreaga ţara, o viziune împărtăşită explicit de Lavric, Târziu şi Dîrlău, şi preluată diluat de Simion. BOR nu a avut nici o reacție la instrumentalizarea politică.   

Vedem, prin urmare, că toţi trei lideri ai AUR au exprimat în discursurile lor atât caracteristicile minime ale retoricii fasciste, cât şi unele suplimentare, comune acestei gândiri. 

Simion şi radicalismul de oportunitate

În 2022, după ce Călin Georgescu spusese la Antena 3 că mareşalul criminal de război Ion Antonescu şi legionarul Corneliu Zelea Codreanu sunt „eroi martiri” şi intrase în atenţia publică, George Simion s-a debarasat de el şi spunea public că el nu vrea să fie asociat cu antisemitismul.

Simion a susținut că AUR trebuie să construiască o mişcare naţională „fără rădăcini totalitare, comuniste sau fasciste”. 

Tot atunci Simion le transmitea membrilor AUR „îi rog să-şi clarifice poziţia şi să lămurească aceste lucruri, dacă vrei să faci politica viitorului, nu trecutului, nu să te uiţi înapoi spre anii `80, spre anii `30 […] dacă rămân cantonaţi în trecut n-au ce căuta aici!”.

Deşi cele mai multe dintre discursurile fasciste ale liderilor AUR analizate aici au avut loc tot în 2022, şi deşi Simion a susţinut atunci că astfel de discursuri „nu au ce căuta” în AUR, ele au continuat. 

Iar Simion s-a reîntors în 2024 la a susţine discursul radical neo-legionar al lui Călin Georgescu atunci când a văzut o oportunitate electorală în asta, deşi se delimitase public de el în 2022, când îi era teamă să nu-l tragă în jos.