AUDIO Carmen Peter, consultant pentru candidatii la concursurile EPSO: Examinatorii europeni evalueaza gandirea, nu capacitatea de a memora si reproduce cunostinte despre UE

Intr-o vreme de criza, in care multi romani se gandesc sa emigreze, un loc de munca la Bruxelles, in institutiile europene, pare un punct de plecare pentru o parte dintre ei. In ce constau concursurile EPSO si ce modificari s-au facut in ultimul an? Cum trebuie pregatita „vanatoarea” unui loc de munca intr-o institutie europeana? Ce conteaza intr-un interviu, ce sa faci sa nu stai pe o lista de asteptare pana la expirarea ei? La toate aceste intrebari a raspuns, intr-un interviu exclusiv pentru HotNews.ro, Carmen Peter, coach, trainer si consultant pentru candidatii la competitiile EPSO (European Personnel Selection Office).

Descarca fisierul audio in format MP3

Informatia pe scurt:

• Ponderea cunostintelor despre UE se reduce la 20% din evaluare, conteaza acum abilitatile profesionale, inteligenta emotionala.
• Romanii sunt foarte bine pregatiti teoretic si sunt ambitiosi, dar nu sunt foarte obisnuiti sa lucreze in echipa.
• In interviu, nu ti se intind capcane, insa daca ai pregatit un discurs intr-un limbaj de lemn risti sa te incurci in propriile raspunsuri.
• Daca ai luxul de a alege, nu alege acest post pentru care nu esti potrivit, iar daca nu ai luxul de a alege, nu te afunda pe viata intr-o cariera in care n-o sa fii nici bun, dar nici fericit. 
• Daca esti pe lista de asteptare, fii proactiv, nu astepta sa fii contactat: urmareste posturile libere si fii flexibil.

Cum arata un concurs EPSO, care sunt probele?

Reporter: Incepand cu acest an, concursurile EPSO au cunoscut schimbari. Care sunt principalele si cele mai importante modificari?

Carmen Peter: Prima modificare ar fi una de substanta: inainte exista o proba scrisa de cunostinte tehnice pe un domeniu. Acum se inlocuieste oarecum acesta pondere a acestei probe de cunostinte tehnice cu doua faze. Prima este o faza de testare, de gandire, iar a doua este una de centru de evaluare, unde, in mare, se verifica inteligenta emotionala. In competitia actuala, prima faza are patru teste de preselectie care testeaza gandirea verbala, gandirea numerica, gandirea abstracta si gandirea situationala, care este iarasi inteligenta de relationare in grupul in care lucrezi. Ele formeaza etapa de preselectie.

Daca ai trecut – si e in functie de concurs: de exemplu pentru administratia publica candidatul trebuia sa faca 36 din 40 de puncte, adica 9 din 10, iar pentru examenul de audit, trebuia sa ai punctaj 8,5 din 10, deci exigenta este foarte mare – urmeaza centrul de evaluare. Si aici sunt patru tipuri de exercitii: primul este un studiu de caz, in care trebui sa produci un document scris in care exprimi o opinie, un punct de vedere, o strategie, si care se bazeaza pe niste documente pe care le primesti in acel moment. Aici apare diferenta fundamentala: nu ti se cere sa stii, din moment ce ti se prezinta niste documente, ci trebuie sa reactionezi.

Bineinteles ca exista cunostinte de baza cu care trebuie sa intri in centrul de evaluare, altfel studiul de caz nu va avea substanta ne

Carmen Peter lucreaza de 20 de ani la Bruxelles si are propria firma de coaching, training si consultanta. Ea pregateste candidati pentru concursurile EPSO, lucrand cu institutiile UE, dar avand si colaborari cu companii precum London Business School, Comisia Europeana, Parlamentul European, Lilly, Mobistar, Proximus, UCB, PWC, Schindler si Unilever.

Are o licenta in stiinte pedagogice, detine un master in matematica si un altul in relatii internationale de la University of Brussels.

Este certificata in coaching la MOZAIK School of coaching Paris, la care se adauga si alte certificari obtinute in Marea Britanie in MBTI, FIRO-B, MSCEIT, NEO PI-R, Master Practitioner – NLP.

Website-ul personal este: http://www.carmenpeter.com

Cine este Carmen Peter?

cesara. Al doilea test este prezentarea orala. Din nou ti se da un document, un dosar si ai o jumatate de ora sa digeri informatia si sa faci apoi o prezentare de 10 minute si sa raspunzi la intrebari. In primele doua faze sunt testate compentele de comunicare scrisa si orala.

Urmeaza un interviu structurat, iar intrebarile vor fi mai degraba din activitatea ta trecuta. De exemplu: de ce crezi ca ai o comunicare orala buna? De ce crezi ca ai capacitate de analiza? Si, bineinteles, raspunsul nu este pentru ca eu cred, pur si simplu, ci vii cu exemple – „pentru ca, de exemplu, in munca mea trecuta faceam asta, acum fac asta”. Raspunsurile la aceste intrebari sunt intotdeauna exemplificari din viata ta profesionala si nu doar simple declaratii.

Al patrulea exercitiu este cel de grup. Din nou, ti se da un dosar, cu un continut tehnic, pe fiecare disciplina – economie, audit, traducatori, interpreti, administratie publica – si un grup, care inseamna 5-6 dintre participanti, simuleaza o echipa si ea trebuie sa ia o pozitie. Sa ajunga la consens pentru a ajunge la o pozitie comuna. Prin asta se testeaza nu numai cum lucrezi cu ceilalti, ci si cum reusesti sa ii influentezi, sa ii persuadezi, sa iti aperi punctele de vedere, cum reusesti sa relationezi si sa te pozitionezi in grup.

Reporter: Din ce inteleg, aceasta noua formula de examinare EPSO pune mai putin accent pe memorarea unor informatii despre UE si mai mult pe abilitati profesionale, comunicationale.

C. P.: Da, este foarte corecta observatia. Ponderea de cunostinte gata insusite cu care vii se reduce la 20% si celelalte competente – care se numesc competentele europene, definite de EPSO – sunt evaluate in timpul examinarii in centrul de evaluare si in testele de preselectie.

Reporter: Organizati traininguri cu aspiranti la un post in institutiile europene. Credeti ca noul sistem avantajeaza candidati din anumite tari si ii dezavantajeaza pe altii, avand in vedere ca ei provin din sisteme de invatamant diferite si specificul fiecaruia dintre ele. Am auzit comentarii potrivit carora romanilor le va fi mai greu acum, pentru ca erau foarte buni la „proba de cunostinte despre UE”, care acum are o pondere diminuata, pentru ca noi am fost obisnuiti sa memoram mai degraba si sa redam informatii, decat sa ni se dezvolte abilitatile pe care se pune acum greutate.

C.P.: Eu am lucrat cu foarte multi romani in ultimii 3 ani. Niciodata inainte de aceasta perioada, in cei 20 de ani de cand lucrez la Bruxelles. Dupa aderare au inceput sa participe la concursuri europene si nu numai la cele pentru juniori, nivel AD5, ci si la cele pentru seniori, directori. Vreau sa spun, si asta ma umple de mandrie, ca sunt foarte bine pregatiti din punct de vedere teoretic. Stiu lucruri. Remarcabil este si faptul ca au dorinta de a reusi, de a invata, de a lua examenul.

Probabil ca aceste doua aspecte provin din sistemul nostru de invatamant, care este in principal academic si care insista pe insusirea de cunostinte si pe competitivitate, sa fii primul, sa ai note bune. Acest sistem de invatamant ne da aceste caracteristici bune.

In privinta slabiciunilor, care probabil provin din sistemul nostru de invatamant si din cultura noastra sociala, nu lucram atat de bine, nu suntem invatati sa lucram in echipa. Cand intri in centrul de evaluare unde lucrezi impreuna cu ceilalti, unde trebuie sa iei o decizie impreuna cu ceilalti, unde vei face o prezentare orala si vei scrie un eseu, cred ca suntem putin mai dezavantajati fata de nordici, de exemplu, care au mult mai mult obiceiul de a lucra impreuna, de a face studii de caz impreuna, de a lucra dosare impreuna. Si cred ca aici romanii sunt putin mai dezavantajati, nu au acest obicei. Si atunci incearca sa arate ca sunt mai buni, mai destepti si vor pierde din vedere importanta colaborarii.

Poti invata cum sa treci probele de la centrul de examinare

Reporter: La trainingurile de la Bruxelles pot deprinde, intr-un timp relativ scurt, cat au pana la examen, abilitatile acestea la care sunt deficitari?

C.P.: In ziua de pregatire pentru centrul de evaluare si in coaching-ul privat pe care il fac ma ocup de fiecare dintre cele patru exercitii. Ziua de training reproduce exact ziua de centru de evaluare si sedintele de coaching raspund la nevoile fiecarui exercitiu.

Sa spunem ca, fiind mai timid, nu esti foarte linistit, foarte pregatit sau convingator la prezentare. Prin urmare, in sedintele de coaching individual asta vom face. Candidatul face prezentari orale in fata mea pana cand acestea vor iesi bine.

Sa presupunem ca, in momentul in care intri in contact cu ceilalti, daca vii dintr-o cultura sau ai o personalitate competitiva, asta ar putea sa te dezavantajeze in exercitiul de grup. Vom lucra in coaching asupra personalitatii, pentru a fi constient asupra acestor trasaturi si sa stii cum sa ti le stapanesti, pentru ca ti-ar fi daunatoare in timpul unui exercitiu de grup.

Reporter: Arata ca pregatirea pentru un examen la teatru, inveti un rol, ti se dezvolta abilitatile pentru a trece proba cu bine.

C.P: Da, cam asa este. Doar ca, in acest caz, ating cele patru domenii evaluate in centrul de evaluare.

Ca sa ai succes, trebuie „vanate” posturile pentru care esti potrivit

Reporter: Ce ar trebui evitat in timpul interviului, ce capcane iti intind intervievatorii?

C.P.: Eu nu cred ca iti intind ei capcanele, nu neaparat juriul vrea sa te incurce, sa te puna in dificultate. Ci persoanele care raspund au pregatit niste discursuri in limba de lemn. Si daca intrebarile sunt multe si diferite, riscul e ca ele sa se incurce in propriile cuvinte, ca raspunsurile sa nu aiba coerenta de ansamblu.

De exemplu, interviul pentru un post de auditor. El ar trebui sa fie foarte lent, reflexiv, foarte atent la detaliu, perfectionist. Sa zicem ca persoana care vrea sa fie auditor nu este potrivita pentru aceasta meserie. Si atunci isi face el o poveste, un discurs. Or, in momentul in care juriul cere un exemplu de la un loc de munca anterior, cand si cum a facut un anumit lucru, ce a contat, calitatea sau viteza, cum a lucrat in echipa si ce a adus: ideile noi sau realizate, viziunea de ansamblu sau realizarea. Punandu-i-se aceste intrebari, daca nu are o personalitate de auditor si daca nu a fost bine pregatit, se da de gol. Si, la un moment dat, va spune ca ii place viteza. Numai ca asta nu se poate, pentru ca la auditori nu viteza te intereseaza, ci calitatea.

Iar la coaching-ul privat incerc sa inteleg persoana, sa vad daca e pregatit si potrivit pentru meseria pentru care aplica si sa il antrenez pentru interviu. Il ajut sa fie coerent in toate raspunsurile pe care le da.

Reporter: Vi s-a intamplat sa descurajati un potential candidat, pentru ca v-ati dat seama ca nu e potrivit pentru postul pentru care aplica?

C.P.: Absolut. Eu ii spun asa: daca neaparat trebuie sa iti castigi painea de toate zilele te inteleg, dar iti dai seama ca nu este sanatos pentru tine. Asa ca te sfatuiesc, daca treci examenul, sa nu te afunzi in audit sau in orice alt domeniu, care nu e pentru tine. Daca ai luxul de a alege, nu alege acest post, iar daca nu ai luxul de a alege, nu te afunda pe viata intr-o cariera in care n-o sa fii nici bun, dar nici fericit. Cele doua conditii pentru a avea o viata profesionala buna nu vor fi indeplinite.

Reporter: Posturile din institutiile de la Bruxelles reprezinta o fascinatie si din punct de vedere financiar, mai ales in aceste conditii de criza, pentru romani, dar nu numai. Ati remarcat un mai mare exod al romanilor spre aceste posturi, mai mult interes?

C.P.: N-as putea sa spun ca vad diferenta la romani. Poate ca as fi vazut-o putin la celelalte nationalitati. Am vazut oameni care vin din privat. Am avut la coaching o britanica, are 29 de ani si vine dintr-un job bun, din privat si vrea neaparat sa dea un examen pentru un post european. Ea are un loc de munca, deci probabil ca este o facinatie de a lucra in mediul european, poate ca este si acest aspect financiar.

Reporter: Lucrati cu institutiile europene, pregatiti oameni pentru posturi in institutiile europene. Pachetele financiare pentru aceste functii par foarte atragatoare privite de-aici, de la distanta. Este o perceptie eronata?

C.P.: La anumite functii, intr-adevar oamenii sunt mai bine platiti decat pe piata nationala, iar aici e de vazut despre care piata nationala vorbim. La functiile de senior, de manager sau senior manager, sunt mari, dar s-ar putea sa fie chiar mai mici decat in intreprinderi private pe functii de conducere.

Pentru posturile manageriale, cultura organizationala e un plus pentru cei din institutiile europene

Reporter: Romania are destul de putini reprezentanti in functii inalte din institutii, cativa directori in Comisie, niciun sef de unitate in Comisie. Cum va explicati acest lucru?

C.P: Deocamdata nu stiu daca au fost suficiente concursuri sa le acopere. Stiu ca acum va fi un alt concurs pentru sef de unitate, ceea ce dovedeste ca nu sunt destui si se spera ca in urma acestei competitii se vor umple locurile. Acestea sunt niste cauze obiective.

Ma intreb daca sunt si cauze subiective, referitor la gradul de pregatire pentru acele posturi inalte. Nu sunt foarte convinsa. La nivelele foarte inalte, ai nevoie nu numai de pregatire tehnica, si sunt convinsa ca avem oameni foarte bine pregatiti, ci si de experienta politica, adica in functii inalte. Daca avem romani care au lucrat pentru ministere, pentru organizatii internationale, pentru companii private de anvergura, cu siguranta sunt pregatiti sa vina intr-o institutie europeana la nivel inalt.

Probabil ca aceasta imbinare de cunostinte foarte aprofundate, la un nivel ridicat si un trecut profesional de nivel inalt, este dificila, dar cei care o au sunt foarte competitivi.

De-asta celor care sunt in interiorul institutiilor de 10-15 ani le va fi mult mai usor sa ocupe aceste pozitii inalte decat unui roman, dar nu numai, venit din afara. Ei nu au aceasta cultura organizationala, institutionala.

Reporter: Faceati o comparatie intre candidatii din noile state membre si cele vechi. Sunt ei dezavantajati de limbile pe care le vorbesc, limbi oficiale, dar neutilizate in institutii, sunt limbile straine o bariera sau un avantaj in aceste concursuri?

C.P.: Raspunsul este nuantat. Am lucrat cu foarte multi tineri din Europa de Est care au plecat din tara lor pe la 18 ani, sa-si faca studiile in strainatate. Am in minte o fata din Lituania, care traieste de vreo 10 ani la Paris, o alta, ceha, care traieste de ani de zile la Bruxelles. Sa nu uitam ca vorbim despre o populatie de 30-35 de ani care a plecat din tara de vreo 10 ani. Pentru acesti oameni, nu mai exista o dificultate lingvistica.

Dar, daca vorbim de categoria la 40-45-50 de ani, dificultatea lingvistica exista, pentru ca au lucrat numai in tara si atunci limba lor straina chiar e o limba straina. Si tot asa vorbim de tineri care nu au iesit din tara. Deci limba lor nu e neaparat la nivelul celor care au facut studiile in strainatate. Avem un handicap fata de cel care este nativ de engleza si si-a facut studiile in Franta, de exemplu. Sa intri in competitie cu el e dificil.

Reporter: Vorbeati si de o diferenta pe categorii de varsta. In ce masura persoanele trecute de 40 de ani din noile state membre se indreapta spre astfel de posturi?

C.P: Da, vin si ele, am in minte o persoana din Letonia, care avea 45-50 de ani. Dar astfel de oameni vin la un nivel inalt. In acest moment pregatesc un economist, la nivel de management in statul sau, in Italia, si vrea sa vina la Bruxelles.

Reporter: Sa inteleg ca acolo nu conteaza varsta, si spun asta gandindu-ma ca in Romania este mai dificil sa gasesti un job – la anumite profesii – cand esti trecut de 45 de ani, ca sa nu mai vorbesc la 50.

C.P.: Din punct de vedere legal, nu exista. Ceea ce pot spune e ca oamenii care vin pentru un concurs la nivel AD 5 au 30 de ani, in general, eventual 35, eventual 40. Eu constat ca oamenii care trec sunt mai degraba intre 30 si 40 si foarte rar peste 40, dar vorbesc aici despre functiile de intrare.

Reporter: Am mai auzit despre cazuri de persoane care au dat concurs, l-au luat si au stat pe liste de asteptare, fara sa se intample nimic. Listele aveau valabilitate 2 ani si, daca nu erau chemati la interviu de vreo institutie in acest timp, o luau de la capat. Cum ar putea evita situata asta sau pur si simplu asta e, trebuie sa astepte sa fie chemati?

C.P.: Eu as zice ca aici depinde de fiecare individ, dar as sugera sa fie proactivi. Sa se anunte unde, sa urmareasca posturile vacante, sa aplice pentru ele. Nu astepti. Mai ales in momentul de fata, in care valabilitatea listei de concurs este de un an, a fost redusa. Perisabilitatea este foarte mare. Trebuie sa cauti in mod activ, sa urmaresti posturile libere, sa fii flexibil, sa nu mergi doar pe slujba visata, ci sa faci un compromis sa intri in sistem.

CV, recomandari, specializarea – cat de mult conteaza in obtinerea unui post la Bruxelles?

Reporter: Cat de mult conteaza in evaluarea candidatilor anumite elemente pe care le avem in vedere cand cauta un job. Cum trebuie sa arate un CV pentru un job intr-o institutie europeana? Trebuie sa scoti in evidenta anumite lucruri?

C.P.: Sunt doua lucruri: primul este cand iti faci dosarul EPSO, de inscriere la o competitie. In acel moment sunt foarte multi care vin la coaching pentru a-i ajuta sa isi faca cel mai bun dosar de aplicatie. Acest dosar trebuie facut cu foarte mare grija, foarte bine facut, fie ca alegi sa il faci singur sau ceri asistenta.

In al doilea rand, cand esti pe lista celor care au trecut examenele, probabil ca documentul pe care il trimiti departamentului de resurse umane este un CV si o scrisoare de motivatie. Din nou, ele sunt fundamentale. Am facut dosare in ultima vreme ale unor oameni foarte bine pregatiti, avocati, carora nu le venea sa creada ca dosarul pregatit putea fi atat de mult imbunatatit.

Reporter: In ce masura conteaza recomandarile? Ma gandesc la posturile inalte unde nu conteaza numai pregatirea candidatilor, ci si sprijinul tarii lor, lobby-ul, influenta tarii din care provin, dar posturi pe care le obtii in urma unui concurs.

C.P.: Nu as zice ca recomandarile conteaza foarte mult, ci mai degraba reputatia. Nu cred ca o recomandare face diferenta, ci reputatia. Bineinteles ca treci prin centrul de evaluare, chiar daca esti la nivel de director sau sef de unitate.

Reporter: Este important sa fii specializat pe un domeniu, sa stii foarte bine, in detaliu o politica a UE si sa vanezi posturile acelea, sau e bine sa ai cunostinte generale aprofundate.

C.P.: Depinde. La concursul de economisti, unde este necesar sa fii bun economist, la fel ca cele de auditor, interpreti, ingineri in securitate nucleara. In aceste domenii specializate cu siguranta se cere un nivel de pregatire si de competenta tehnica foarte inalt. Pe de alta parte, sunt concursurile de administratie publica, celebrul concurs din primavara, in care se intra daca ai o diploma universitara, unde nu intereseaza cunostinte specifice.

Reporter: Activitati anterioare precum cele in ministere, ONG-uri, sindicate, partide politice ii ajuta pe candidati, sunt un avantaj?

C.P.: Cu siguranta. Lucrand intr-un minister, facand politici europene, implementare de politici europene, traducerea aquis-ului, sunt responsabilitati foarte similare cu cele din Comisia Europeana. Cu siguranta ii va fi mai usor sa analizeze dosarele, sa raspunda, deci da, ii va ajuta.

Reporter: Din experienta dvs. spre care institutii par sa se indrepte mai degraba candidatii, spre Comisie, Consiliu, Parlament?

C.P: Depinde de ce stiu ei despre institutii. Probabil ca e mult mai simplu sa-si imagineze cum e la Comisie, pentru ca sunt atatea locuri – 20.000 de posturi – decat sa-ti imaginezi ca lucrezi intr-o agentie europeana responsabila de ceva anume. Marea majoritate vine cu ideea de a lucra pentru Comisia Europeana. Cativa dintre ei, care au lucrat ca asistenti pentru vreun europarlamentar, stiu parlamentul si se indreapta spre el.