Aurul prostilor ( de Tom Gallagher )

In cazul in care cresterea economica a Romaniei isi mentine actualul ei ritm, unii dintre noi vor apuca, poate, vremuri in care aceasta o va fi depasit chiar si pe cea a SUA. Cu putine zile in urma, premierul Tariceanu recurgea exclusiv la superlative pentru a face bilantul activitatii echipei sale guvernamentale. Prezentarea s-a dovedit la fel de categorica precum una expusa de presedintele unei societati pe actiuni.

Totusi, ramane deschisa intrebarea despre numarul real al cetatenilor care au ajuns sa beneficieze cu adevarat de realizarile enumerate. In prezent, vedem cu totii ca PNL si PSD se dau de ceasul mortii pentru a le demonstra pensionarilor imensa grija ce le-o poarta. Manevra reprezinta insa doar o noua si fatisa tentativa de transformare a pensionarilor intr-un segment electoral captiv, lesne manipulabil de catre oricare dintre partidele oligarhice ajunse la putere.

Momirea pensionarilor presupune o serioasa realocare de fonduri, drept care sumele necesare investitiilor pe termen lung in vederea dezvoltarii unor ramuri industriale in baza resurselor si a aptitudinilor autohtone vor continua sa lipseasca. La randul lor, cei mai multi dintre pensionari se vor bucura, dupa ani grei de penurie, doar pentru scurt timp de nescontatele efecte ale munificentei guvernamentale, vulnerabilitatea economiei romanesti fiind inca prea mare pentru a permite finantarea pe termen mediu sau lung a acestui segment al populatiei, de altfel aflat in constanta crestere.

Partidele de la guvernare s-ar dovedi deosebit de inspirate daca si-ar reevalua actuala strategie cat de curand, stabilind prioritatile intru augmentarea functionabilitatii economiei romanesti si in special a competitivitatii acesteia. In loc sa-i recompenseze pe speculantii bine conectati, care achizitioneaza activele statului pentru a le revinde fara a fi incercat macar sa le creasca valoarea, guvernul ar putea opta pentru parteneri infinit mai seriosi, selectati in baza unor reale aptitudini antreprenoriale.

Romania dispune, indiscutabil, de destui tineri de mare talent, activi in cele mai variate domenii – de la IT la finante, de la marketing la design. Tari ca Irlanda si Finlanda, percepute pana nu demult aidoma Romaniei, recte periferice, au reusit sa uimeasca lumea prin dezvoltarea lor bazata tocmai pe astfel de decizii strategice. Au stiut sa beneficieze de pe urma statutului lor de membru al UE, axandu-se pe modernizarea infrastructurii si multiplicarea performantelor in domeniul educational.

In Romania, sectoarele in cauza au ramas complet ignorate, premierul concentrandu-se exclusiv asupra transformarii serviciilor publice intr-un fief liberal – ceea ce a condus, in fapt, la o deficienta notabila in materie de experti capabili sa acceseze fondurile structurale. Ca urmare, invatamantul romanesc si-a continuat deprimantul declin, in timp ce destui investitori mai dau si acum bir cu fugitii dupa un prim slalom efectuat printre gropile ce abunda pe drumurile tarii.

Fireste, investitiile in domeniul imobiliar, bancar si, partial, cel energetic au crescut, dar nici unul dintre aceste sectoare nu a determinat, pana la urma, aparitia unui numar impresionant de locuri de munca pentru personalul calificat.Tariceanu a demonstrat zero interes fata de relansarea bazei de productie a economiei, astfel ca firmele romanesti sa fie cat mai competitive in lupta lor dusa cu cele straine pentru piata autohtona.

Un asemenea demers ar fi presupus, desigur, eforturi concertate si o perspectiva pe termen lung – o anatema pentru neaosii politicieni dedicati strict manevrelor oportuniste. Drept care preferintele politicului se indreapta, manifest, catre perpetuarea culturii dependentei faurite si promovate din vremurile comuniste si pana in prezent. Pentru a putea supravietui, tagma oamenilor de afaceri se vede deseori nevoita a mentine relatii aparent bune cu acest stat capricios si pretentios.

Nonsalanta generala a guvernantilor a condus insa la pierderea partiala a celui mai pretios bun al economiei romanesti – capitalul ei uman. Piata muncii scade pe cat de constant pe atat de alarmant, in timp ce alti si alti specialisti si muncitori calificati continua sa se indrepte spre aeroporturi. Hotarat lucru, autoelogiile lui Tariceanu nu ii vor fi oprit din drum. Iar cine va fi ascultat pentru o clipa bilantul guvernamental a constientizat pe loc ca potentialul sau are valoare si in alte tari, fie ele si cu o crestere economica mai mica decat cea a Romaniei, dat fiind ca acestea ofera un cotidian bine regularizat, bazat pe o legislatie solida.

Ascensiunea lui Tariceanu si a aliatilor sai, demarata o data cu seria privatizarilor frauduloase, a fost consolidata printr-o veritabila deturnare a statului – pentru ca nici statutul de membru al UE si nici cresterea investitiilor straine in Romania sa nu poata darama capitalismul autohton, cladit tot pe „pile, cunostinte si relatii”. In mod tragic, pensionarii vor fi primele victime ale acestei economii de cazinou, atunci cand nenumaratele ei excese vor conduce la prabusirea-i completa.

Romania libera.