Bărbatul care traversează lumea pe jos de 27 de ani spune înainte de întoarcerea acasă care a fost cel mai greu lucru pe care l-a făcut, „fără îndoială”

Karl Bushby avea 29 de ani când a plecat din orașul său natal Hull din Anglia și a pornit într-o aventură unică în viață. Cu 500 de dolari în buzunar și câteva echipamente de supraviețuire, a pornit într-o misiune pe care nimeni altcineva din istorie nu o mai dusese la capăt: să parcurgă pe jos un traseu neîntrerupt în jurul lumii, relatează CNBC.

Călătoria pe care Bushby a numit-o „Expediția Goliat” a început în 1998 în Punta Arenas, un oraș din Chile aflat aproape de extremitatea sudică a Americii de Sud. Călătoria l-a purtat de-a lungul mai multor continente, el traversând Americile, Asia și Europa și având ca scop final întoarcerea în Marea Britanie.

„Obiectivul a fost pur și simplu să ajung acasă fără ajutorul vreunei forme de transport”, a declarat Bushby într-un interviu pentru emisiunea Make It difuzată de CNBC.

De-a lungul călătoriei, Bushby a respectat două reguli: poate doar să meargă pe jos sau să înoate, fără a fi ajutat de vreo formă de transport, și nu se poate întoarce acasă la Hull decât dacă o poate face pe jos.

„La început păreau două reguli simple, dar, odată ce aceste reguli se lovesc de realitatea lumii reale, lucrurile pot deveni extrem de complicate, mai ales când vine vorba de vize, guverne și regimuri dificile și unele dintre granițele controversate pe care a trebuit să le traversez”, a povestit bărbatul britanic.

Cel mai greu lucru pe care l-a făcut Bushby

În ciuda tuturor provocărilor depășite, una dintre cele mai mari lecții pe care le-a descoperit de-a lungul călătoriei sale nu a avut prea mult de-a face cu durerea fizică sau cu rezistența. A fost, mai degrabă, despre fericire și despre faptul că aceasta vine, în cele din urmă din relații.

„Dacă m-ai întreba care a fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut în ultimii 27 de ani – fără îndoială, acesta a fost să pierd femeile de care m-am îndrăgostit. Asta este cel mai greu lucru cu care te vei confrunta… Partea fizică – durerea e ușoară, suferința e altceva”, susține Bushby.

„Cele mai fericite momente au fost atunci când eram în acele relații. Când ești cu cineva”, subliniază el.

De asemenea, a învățat că oamenii sunt, în general, foarte buni, indiferent de cultură sau regiune. El spune că a fost primit și îngrijit de multe ori pe parcursul călătoriei sale în locuințele unor necunoscuți care nu au cerut nimic în schimb.

„Nici măcar nu vorbiți aceeași limbă, așa că totul se reduce la zâmbete și încuviințări din cap, iar apoi te trimit mai departe… Este o poveste după alta, în fiecare cultură, în fiecare țară”, afirmă el.

„Lumea aceasta este mult, mult mai prietenoasă și mai bună decât pare”, subliniază bărbatul.

Cum a ajuns bărbatul să traverseze mapamondul pe jos

După ce a mers aproximativ 30 de kilometri pe zi, alături de câteva piedici neașteptate, Bushby a ajuns acum în Europa și se așteaptă să-și încheie călătoria și să se întoarcă acasă anul acesta.

Bushby spune că a fost dintotdeauna un aventurier și că obișnuia în copilărie să exploreze toată ziua împreună cu fratele său, înainte de a se întoarce acasă pentru cină. Crescut într-o familie militară, a fost inspirat de tatăl său, care a servit în armata britanică. Bushby s-a înrolat și el în armată la vârsta de 16 ani și a servit aproximativ 12 ani într-un regiment de parașutiști, înainte de a porni în expediția sa.

La un moment dat, pe parcursul carierei sale în armata britanică, Bushby s-a plictisit. „Mi-am petrecut cei 12 ani în armata britanică așteptând să mergem undeva unde, de fapt, nu am ajuns niciodată, în afară de Irlanda de Nord”, afirmă el.

Într-o zi, Bushby a trasat o linie pornind din Marea Britanie, peste Europa și Asia, prin Siberia, peste Strâmtoarea Bering, în America de Nord și mai departe până în extremitatea sudică a Americii de Sud.

„Odată ce am pus asta pe hartă, parcă nu mai exista cale de întoarcere… ți se ridică părul pe ceafă”, își amintește bărbatul.

Karl Bushby spune că a pornit la drum cu 500 de dolari în buzunar

Astfel, în 1998, Bushby a părăsit armata britanică pentru a începe lunga călătorie. A luat un zbor militar din Marea Britanie către Insulele Falkland, apoi un zbor civil către Punta Arenas, care a devenit punctul de plecare al expediției sale.

„Prima zi în care pășești pe drum este una memorabilă, pentru că în acel moment ești foarte departe de casă. Ai ars toate punțile. Le-ai spus tuturor că mai degrabă ai muri decât să te întorci acasă”, relatează Bushby.

„Ai cam 500 de dolari americani în buzunar, niciun sprijin, nicio idee despre cum va funcționa totul, doar o credință absolută că, într-un fel sau altul, vei reuși. Și ești pe un drum de aproximativ 36.000 de mile, cu foarte puțină înțelegere despre ce urmează. Adică… ești mai departe decât o misiune umană către Jupiter în acel moment”, subliniază el.

Lecții despre fericire din partea unui globetrotter

Călătoria lui Bushby din ultimii 27 de ani l-a purtat prin numeroase experiențe-limită.

A traversat celebrul Darién Gap din America Centrală, a fost reținut de autoritățile ruse, închis în Panama, a fost la un pas de a muri înghețat în Alaska și a înotat peste Marea Caspică într-o perioadă de 31 de zile.

Pe lângă toate acestea, au existat perioade în care a mers zile întregi fără mâncare, după ce parcursese distanțe mari pe jos, s-a bazat pe ajutorul medical oferit de străini și a petrecut multe nopți singur, într-un cort montat pe marginea drumului.

„Psihologia foamei este interesantă. Nu este ceva cu care majoritatea dintre noi suntem obișnuiți. Când nu ai nicio idee de unde va veni următoarea masă, devii pur și simplu obsedat de găsirea a ceva de mâncare”, afirmă Bushby.

„Vezi mâncare peste tot – fiecare umbră, fiecare piatră pare ceva ce ai putea mânca. Ajungi să alergi de colo-colo, urmărind halucinații de cele mai multe ori”, mai spune acesta.