Basescu fata cu reactiunea

Ce a avut de spus Traian Basescu joi seara? Ce sens a avut o conferinta de presa? N-a comunicat mai nimic nou. In schimb, a venit cu un set de explicatii si o amenintare. Ele par sa fi fost o tentativa de detensionare a climatului social aparent ajuns intr-un prag de fierbere. Televiziunile de stiri si partidele exagereaza nemultumirile reale din randul pensionarilor si bugetarilor, insa tensiunile sunt departe de explozia sociala visata de profetii Revolutiei cu focarul in Cismigiu. Si totusi, Basescu a pomenit ceva de violente. Dar cine e reactiunea si cum se manifesta ea?

• Reactiunea este trustul controlat de Sorin Ovidiu Vantu, care transmite zilnic, in direct, rascoale cumplite cu zece pensionari. Revolutiile sale sunt la fel ca afacerea FNI: o cacealma umflata de cel putin opt ori.

• Reactiunea este sindicatul-Hoffa. Mare parte din liderii de sindicat lesinati de grija bugetarilor si pensionarilor au ciuruit bugetul de stat cu zeci de milioane de euro. Scenetele din fata Guvernului sunt trucaje televizate: o mana de sindicalisti filmati sa para largi mase populare revoltate.

• Reactiunea sunt cativa bloggeri simpatici – profetii revolutiilor pornite din tastatura – Tataee, diverse caricaturi TV, ziaristi-agit-prop – specialisti in anarhie, manipulare, linsaj mediatic si boicot – fosti turnatori la securitate, cercetati penal, moguli, dizidenti de mucava, instigatori profesionisti.

• Reactiunea e, fireste, opozitia. Asta-i meseria ei: sa reactioneze.

• Reactiunea sunt si Nastase, Vanghelie, Hrebenciuc, dar si Videanu, Blaga, Berceanu. Si ei au ceva de obiectat, dincolo de faptul ca unii colectioneaza dosarele penale, altii pe punctul sa debuteze la parchet.

• Reactiunea e o stare de spirit specifica bugetarului roman trezit din somn si trimis la munca, agonia asistatilor scosi din perfuzii.

• Reactiunea e tot aia din conu’ Leonida: „Hei! te lasa reactionarii, domnule? Fireste, nu le vine lor la socoteala sa nu mai plateasca niminea bir! e aproape de mintea omului: de unde ar mai manca ei lefurile cu lingura? (…) Treaba statului, domnule, el ce grije are? pentru ce-l avem pe el? e datoria lui sa-ngrijeasca sa aiba oamenii lefurile la vreme… ”

• Reactiunea e statul clientelar descoperit de Traian Basescu, capitalismul de cumetrie infiearat de Ion Iliescu. Cum descopera presedintii, ca niste analisti detasati, coruptia crescuta sub ei.

• Reactiunea ascunsa este ceva despre care doar Traian Basescu stie cate ceva: „Avertizez public sa nu incerce sa creeze acte de violenta, spaime pentru oameni. N-o spun intamplator, ci vorbesc pe ceea ce stiu. Exista politicieni care cred ca a stimula violenta este solutia”.

• Deocamdata, reactiunea, e teatru ieftin si caricatura. Dar caricatura asta se poate termina prost pentru noi toti, iar de la reactiune la revolta autentica e un pas mic.

In discursul de joi seara, cu explicatii lungi si avertismente scurte, Traian Basescu s-a straduit sa mascheze o realitate simpla, cruda, expusa de consilierul guvernatorului BNR, Lucian Croitoru: am ajuns aici pentru ca Guvernul Boc n-a facut, intr-un an si jumatate, mai nimic. Acesta este purul adevar. El rezulta sec din cifre: la finele lunii martie, numarul de personal in sectorul public era de 1,36 de milioane de angajati cu 36.000 de salariati mai putin decat in decembrie 2008. Cum ar veni, omul gras a slabit cam un kilogram intr-un an si jumatate, dar tot umflat a ramas.

Insa inevitabilul se va produce. 200.000 de mii de bugetari vor fi concediati pana la sfarsitul anului. Inactiunea si frica Guvernului Boc ne costa azi minus 25% din leafa bugetarilor si minus15% din pensii, plus alte ajutoare sociale taiate. Cand aceste masuri vor fi aplicate si vor intra in vigoare, reactiunea va arata altfel, mai nervoasa, mai autentica si, poate, mai violenta.

Grevele, revoltele, presiunea sociala crescanda vor fi principalul inamic al guvernului Boc. O tragedie precum cea din Grecia, unde trei oameni si-au pierdut viata in urma protestelor violente, ar submina grav orice efort reformist. Un cadavru lasat in urma de sindicalisti ar trimite Guvernul Boc mai repede in cimitirul politicii si ar pune in paranteza planul de austeritate convenit cu FMI. Fara un minim suport popular, masurile economice anti-criza au putine sanse sa fie aplicate.

Din acest motiv, escaladarea conflictului social, incurajarea si organizarea lui cu scopul declansarii unor acte de violenta, ar insemna inconstienta si iresponsabilitate. Reactiunea scapata de sub control ne-ar costa mai scump decat orice prostie comisia pana azi, poate chiar mai scump decat pustiul lasat in urma de mineriade.