Basescu si Blitzescu (de Traian Ungureanu)

Anul politic 2006 a fost scurt. A durat trei luni si a luat sfirsit, miercuri, 5 aprilie, intr-un studio de televiziune. I-a pus capat presedintele Traian Basescu, dupa ce a notat decesul Aliantei D.A. Supliment de autopsie: presedintele l-a transformat pe Calin Popescu Tariceanu in premier interimar.

Durata mandatului a fost stabilita strict: pina la 1 ianuarie 2007. A doua zi incepe campania pentru alegerile anticipate. Romania va intra in Uniunea Europeana cu un alt guvern.

Intre timp, in cele noua luni ramase pina la nasterea noului sistem politic euro-roman, Alianta va cobori la munca de jos si va avea in paza vitrina cu exponate: stabilitate, vointa de integrare si alte teme pioase care obliga la tacere in front. Daca doreste sa contraatace, primul-ministru Tariceanu e bine venit: cine sparge vitrina va fi incadrat la categoria eurohuligan.

Insa primul-ministru va fi foarte ocupat cu munca de partid. Caci, tot miercuri, 5 aprilie, presedintele Basescu l-a reanimat pe Th. Stolojan si a dat, astfel, verde la anarhie in PNL.

Complot prezidential? Posibil. Insa nu orice complot e un pas inapoi. In cazul de fata, urzeala are viziune. Mutarea prin care Basescu ne-a instalat in 2007 e o decizie substantiala. Ea pune, de fapt, problema de fond a viitorului politic romanesc: contactul cu Europa. Basescu a schimbat temele si registrele. Anul politic 2006 nu s-a scurtat degeaba.

Nu putem intra in Europa pe deplin incoerenti, microscopici si turbulenti. Trebuie sa trecem de comedia vicioasa a intrigilor liberalo-pediste la drama generala pe care o va inaugura admiterea in UE. Basescu e singurul politician roman care a avertizat periodic (si neluat in seama) asupra socului de impact pe care il va produce admiterea.

Atenti la fustele Elenei Udrea si la executia inocentei familii Turcan, am pierdut orice notiune de plasare in timp si spatiu istoric. Am luat culisele drept politica de stat si politica de stat drept ocupatie de culise. Admiterea in UE va zgudui acest edificiu isteric intr-un fel pe care nu ni-l putem imagina inca.

Preturile vor tisni spre cer si se vor intilni, undeva, la mijoc, cu pensionarii in cadere libera, de pe bloc. Resentimentul somerilor, frustrarea taranilor, migrena unei legislatii noi si pasaresti, toate se vor aduna intr-o stare de deruta pe care nimeni nu e pregatit sa o administreze.

Adevaratul adversar al sistemului politic va fi, curind, fondul, substanta, nu exhibitionismul marunt pe care politicienii il tot confunda cu viata publica. Presedintele Basescu insusi va gasi in socul european primul si cel mai redutabil adversar al popularitatii sale rebele.

Intr-un fel, declansind operatiunea de minima asamblare a sistemului politic pentru ciocnirea de Europa, Basescu a facut cadou criticilor sai de presa adevarata tema de atac: politica de fond. La un metru si un sprit distanta de Becali, presedintele Blitzescu a fost vulnerabil si scandalos.

La Antena 1, pregatind in pripa digurile ce vor fi, oricum, maturate de viitura europeana, presedintele Basescu a fost activ si lucid. Diferenta e fundamentala. Si pentru presedinte, si pentru pozitionarea presei care a facut un fel de dependenta de fronda. Exista un unghi care il obliga pe Basescu sa para incapabil.

Asa e: Basescu nu e in stare sa ingrijeasca o editie critica Eminescu si nici nu citeste indeajuns volumele din Pleiade, pe care le-ar putea imprumuta de la colectionarul din Zambaccian. Insa insistenta asupra acestei incapacitati filologice la un om de stat e doar un mod de a evita istoria. Si gazetaria de fond.

A devenit de bonton sa il iei peste picior pe Basescu. A devenit jenant sa il lauzi. A devenit sic, etic si disident sa faci impotrivire la Basescu. A devenit obtuz, descalificant si vulgar sa te asezi de partea lui. Am devenit fragil. Au devenit convingatori. Ati devenit un public sub presiune. Aveti de ales intre Blitzescu si Basescu.

Primul e o imagine care isi face rau si vinde ziare la colt. Al doilea a pus problema de fond a viitorului comun.