Bran, capitala kitsch-ului (de Rupert Wolfe Murray)

Un fascinant castel datind din secolul al XIV-lea a fost transformat intr-un monument al kitsch-ului. Pretul de 60 de milioane cerut de familia Habsburg este halucinant; castelul nu merita nici un sfert din aceasta suma.

Am vizitat Castelul Bran la cinci zile dupa integrarea Romaniei in Uniunea Europeana.

M-a intristat sa vad kitsch-ul incredibil din parcare, panourile publicitare care uriteau satul si maniera nefericita in care fusese restaurat interiorul castelului.

Exista citeva reguli esentiale referitoare la restaurarea proprietatilor vechi care, daca sint ignorate, pot rezulta in transformarea cladirii dintr-una veche (si valoroasa) intr-una noua (si lipsita de valoare).

Regula principala se referea la utilizarea materialului original de constructie; o alta regula este de a cerceta cu atentie cladirea pentru a gasi elemente din frescele originale, din ziduri sau din orice altceva ce ar fi putut fi acoperit de constructori de-a lungul anilor (si in perioada medievala erau constructori neglijenti ca unii din ziua de azi).

In termeni de abilitati si abordare, este nevoie de sfatul unui arheolog si al unui istoric al artei. In nici un caz nu trebuie apelat la sfaturile acelor arhitecti care, prin ideile lor grotesti, distrug intr-o mare masura frumusetea acestei tari.

Am intrebat o data un restaurator „unde pot gasi cei mai buni restauratori de cladiri?“ si fara nici cea mai mica ezitare mi-a raspuns – „Polonia“. Intr-adevar, polonezii au facut o treaba incredibila recladind centrul Varsoviei – care a fost demolat complet de nazisti si de sovietici in 1945.

Unul dintre misterele Castelului Bran este legat de relatia lui cu Vlad Tepes: a stat intr-adevar acolo? Raspunsul este irelevant, dar ofera o legatura suficient de puternica pentru a promova locul ca fiind „Castelul lui Dracula“ si pentru a atrage turistii.

Pentru mine, un mister il constituie restaurarea castelului: de ce nu a ascultat statul roman sfatul restauratorilor internationali inainte de a cheltui banii pe lucrarile de restaurare a Castelului Bran?

Primul lucru pe care l-am observat a fost o fresca aflata deasupra intrarii principale in Bran.

Frescele originale de pe zidurile castelului sint probabil lucrul cel mai valoros pe care acestea il pot revela; arta originala, de-acum citeva secole, ar putea fi descoperita printr-un proces lent si atent de restaurare, un proces destul de dificil de altfel, intrucit stratul care acopera zidurile se macina foarte usor.

Din pacate, fresca de deasupra intrarii in castel pare sa fi fost ignorata; este decolorata de efectul gri al umezelii si e greu de sesizat cu ochiul liber. Faptul ca restauratorii Castelului Bran au ratat complet exploatarea uneia dintre resursele castelului reprezinta, din pacate, un mod de abordare tipic.

Lucrarile la Castelul Bran au fost in mod evident tratate ca si cind ar fi fost lucrari de constructie obisnuite si nu au fost facute cu grija, cu atentia microscopica la detalii si cu daruirea specifice breslei restauratorilor.

Lemnul este caracteristica esentiala a interiorului castelului. In fiecare incapere se gasesc birne groase din lemn si balcoane interioare largi, facute in intregime din lemn. Din pacate, toate aceste lucrari din lemn par sa fie foarte noi.

Ce s-a intimplat cu lemnul original? A fost aruncat in acelasi fel in care ramele vechi de lemn de la geamuri au fost aruncate peste tot in aceasta tara? Singurul lucru care salveaza imaginea Castelului Bran este faptul ca nu are instalate ferestre termopan, dar ramele geamurilor arata de parca ar fi fost facute de curind.

Zidurile interne au fost restaurate, neluindu-se in considerare istoria, traditia si cultura, iar vopseaua pare sa fi fost achizitionata de la Bricostore. Peretii sint toti indreptati, iar muchiile, ascutite; probabil cei care au lucrat la castel au vrut sa niveleze toate acele imperfectiuni enervante pe care vechii constructori le-au facut.

Sa speram ca, daca au existat, frescele vechi au fost acoperite – caz in care ar putea fi salvate – si nu distruse.

Din pacate, in loc sa invete de la cei care stiu cum trebuie restaurate cladirile vechi, de la cei care au invatat, la rindul lor, cum sa controleze invazia panourilor publicitare in orase si cum sa planifice dezvoltarea urbana, statul roman a urmat instinctul acelor constructori si arhitecti al caror simt artistic a fost deformat de comunism.

Acest lucru este vizibil in modul salbatic in care se construieste astazi in Romania.

––

Dupa absolvirea Facultatii de Istorie si Studii Politice la Universitatea din Liverpool, Rupert Wolfe-Murray a lucrat ca restaurator in Viena si Tibet. Actualmente este consultant PR.