Brexit, inversa migratie. Tot mai multi evrei din Marea Britanie solicita pasaportul german

Multi evrei au fugit peste Canalul Manecii, prigoniti de nazisti, in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Ei si urmasii lor si-au creat o noua viata in Marea Britanie, incercand sa uite atrocitatile la care au fost supusi. Unora dintre supravietuitorii Holocaustului le-au trebuit decenii, ca sa se incumete din nou a pasi pe pamant german. Iata insa ca perspectiva Brexit-ului, a iesirii UK din UE, ii ingrijoreaza si pe unii dintre ei, cum ii nelinisteste pe romani si pe alti imigranti de data mai noua, pentru care portile britanice par sa se inchida, incet-incet.

Prin urmare, din ce in ce mai multi evrei din Marea Britanie solicita pasapoarte germane, pentru ei si pentru urmasii lor, drept care li se acorda pe un termen nelimitat.Articolul 116 din Constitutia germana(Grundgesetz) permite celor care, intre 1933 si 1945, au pierdut sau le-a fost retrasa cetatenia germana din motive politice, rasiste sau religioase, sa o solicite din nou. Legea se aplica si urmasilor acestor persoane, iar dreptul de a face solicitarea nu este limitat in timp.

In saptamanile care au urmat referendumului privitor la ramanerea Marii Britanii in Uniunea Europeana, care a avut loc in 23 iunie 2016, Ambasada Germaniei la Londra a fost „bombardata” cu astfel de cereri. In aceasta perioada, biroul consular avertiza asupra unor posibili „timpi de asteptare prelungiti”, datorita faptului ca numarul solicitarilor a crescut enorm, dupa votul pro-Brexit. Si telefoanele serviciului consular au fost suprasolicitate, caci cei interesati voiau sa afle de ce fel de acte au nevoie, pentru a-si depune dosarul de „reincetatenire” (Wiedereinbürgerung).

Pentru evreii in cauza, acest gest e si unul de reconciliere cu tara care i-a prigonit si le-a decimat poporul pe nedrept. In cei peste 70 de ani scursi de la terminarea razboiului, prima generatie de fugari evrei s-a tinut cam departe de Germania, caci groaza si amintirile traumatice legate de ororile regimului nazist le erau prea puternice. Iar aceste traume s-au transmis urmatoarelor generatii, care, chiar daca n-au trait ceea ce au trait bunicii si parintii lor, au mostenit de la acestia scepticismul fata de o Germanie normala, egalitara in tratamentul fata de non-germani.

Evreii care intre timp s-au reintors, sau calatoresc regulat in Germania in scopuri de business sau personale, remarca adesea schimbarea la fata a tarii, mai precis a atitudinii fata de ei. Multi considera ca societatea s-a primenit, iar noile generatii nu sunt vinovate de pacatele stramosilor lor. Iar redobandirea unui pasaport german, chiar daca acesta e doar o bucata de hartie, inseamna mult in procesul de reconciliere iudeo-germana.

Nu e exclus ca evreilor din Londra si din UK sa li se fi reactivat instinctul de autoaparare, declansat de Brexit. Ca oameni in genere cosmopoliti, acestora nu le place ingustimea de vederi, dovedita cu prisosinta la referendum. Cand strainii sunt dati afara, sau, mai voalat spus, nu sunt doriti inauntru, in tara, oricare ar fi aceasta, e un semn ca oricand poate lovi un bumerang, in virtutea unor prejudecati rasiale sau nationale. Iar acest lucru nu e definitiv abolit, nationalismele mocnesc si pot rabufni, cu putere, din nou.

In timpul razboiului si dupa acesta, cca 60-70.000 de evrei s-au refugiat in Marea Britanie. Acum, comunitatea acestora se ridica la 300.000, a doua ca marime din Europa, dupa Franta (600.000). In jur de o treime dintre ei traiesc in Londra si in imprejurimi, ca si in zona Manchester. Potrivit unui recensamant britanic din 2011, evreii britanici au, in general, un nivel de pregatire superior celui mediu, al populatiei din UK. Politic, acestia au optiuni mai degraba conservatoare (69%), doar 22% tinzand sa voteze pentru laburisti si fiind foarte rezervati fata de UK Independence Party (UKIP) al lui Nigel Farage (2% din optiunile de vot).

Peste 13 milioane de evrei traiesc in lume, potrivit unui studiu publicat acum cativa ani, de Jewish People Policy Planning Institute (JPPPI), de la Universitatea Ebraica din Ierusalim si citat de N-TV.de. Dintre acestia, cca 5,4 milioane traiesc in Israel, 5,6 milioane in America de Nord si 1,2 milioane in Europa. Diferenta se regaseste pe toate continentele globului.

Dintre cele doua milioane de evrei care au trait in tarile fostei Uniuni Sovietice, ar mai fi ramas acolo doar 360.000. In Germania s-ar afla cca 120.000 de evrei. Cifrele s-au mai modificat in timp, cu tendinta de crestere.

Cererea sporita de pasapoarte europene depinde, cu siguranta, si de politica transanta a premierului britanic, Theresa May. Aceasta nu pune la indoiala aplicarea Brexitului, iar initial n-a vrut sa acorde nici macar cetatenilor europeni care traiesc in Marea Britanie, o garantie de rezidenta.

Formalitatile de declansare a Brexit-ului, mai precis cererea oficiala de iesire a UK din UE, a fost amanata pana la inceputul anului viitor, depasindu-se termenul prevazut in articolul 50 din Tratatul Uniunii Europene.

Discordia principala intre britanici si restul europenilor este pe imigratie si rezidenta. UE nu vrea sa renunte nicicum la libertatea de miscare si ocupare in munca a cetatenilor sai. UK ar vrea mai putini straini, insa liber la miscarea marfurilor si banilor lor. City-ul londonez rupt de Frankfurt si alte centre financiare ale batranului Continent pare o inima fara artere si cu vene atrofiate de tot. Insa poate ca nu va fi asa.

Un curs dur al politicii premierului britanic poate duce la o ruptura reala cu UE. Un curs mai conciliant ne face sa ne intrebam ce au vrut englezii si de ce atata circ pentru nimic („Much Ado for Nothing”, pe limba marelui Will). Intre timp insa, iata ca unii cetateni din UK cauta solutii si o alternativa, cum este si cea a dublei cetatenii, britanica si germana. Pentru evreii fugiti odata „ca de dracu`”, peste Canal, Germania apare acum ca o solutie si nu ca o „zona periculoasa”, cum a fost in trecut.