Bridgerton season 2. Fake totul, deci Șarmant, Glamorous

Bridgerton season 2. Fake e totul. Costume, comportamente, ascensiunea și decăderea actorilor sociali, balurile, dansurile, muzica. E fake, adică nu respectă datele istorice. E fake, adică scenariștii-regizorul fac niște chinezării, copiază ce este autentic, se joacă cum vor cu detaliile istorice și de comportament social. ATENȚIE! Tâlcul poveștii Bridgerton sezonul 2 este personajul feminin Kate Sharma. Sharma e fake-ul inventat pentru “charming”. Charming (Dicționarul Webster) înseamnă “extremely pleasing or delightful”. Cine vede Bridgerton sezonul 2 face ceea ce a făcut și-n sezonul 1. Se lasă fermecat de o poveste, de un fake. Ori într-un fake, într-o narațiune regulile sunt altele decât în realitate. Bridgerton season 2. Fake totul, deci Șarmant, Glamorous

Bridgerton season 2. Teoria Șampaniei

Când deschizi o șampanie, momentul de dinainte este la fel de important ca savuratul ei. Și-n cazul lui Bridgerton e la fel. Așteptarea sezonului 2 a copleșit audiența. Apoi, gestul așteptării s-a dizolvat în mișcarea “cum piratăm sezonul 2”. Dovadă: căutările Google. Detaliile privind așteptarea sunt tag-urile, frazele lider: “Bridgerton season 2 cancelled”, Bridgerton season 2 plot”, “Bridgerton season 2 who will play the duke…”. Finalul, adică piratarea înseamnă termenii căutării Google “Bridgerton season 2 subtitrat”. Nu e nevoie de căutat departe, cifrele Google sunt elocvente. Deci, șampania Bridgerton am așteptat-o ca s-o piratăm. Asta-i mișcarea. Google e elocvent.

Și apoi șampania s-a băut. Un serial fără probleme de înțelegere. Șampanie. Te fascinează. Și după ce s-a băut șampania, adică lumea a văzut pe Netflix sau a piratat, căutarea obsedantă a fost: “care e realitatea/cât respectă istoria” acest Bridgerton. De ce caută google-ienii asemănarea cu realitatea? Similitudinea cu istoria? De ce? De ce?

Să începem cu “Bridgerton season 2. Fake e totul, pardon șampanie”

Cine vrea istorie adevărată nu caută pe Google istorie, sau mai bine zis caută nume și site-uri care știu istorie. Cum să cauți într-un mediu FAKE, ca Google, realitatea, istoria adevărată? Google nu dă temă istoricilor să scrie pe această temă. Nu dă bani Specialiștilor să publice adevăr sau fals despre Bridgerton. Astfel, răspunsul la relația Bridgertonului cu istoria revine promoterilor, unora dintre spectatori cu ceva cunoștințe de istorie. Deci, căutarea istoriei în Bridgerton, via Google, e FAKE. Nu specialiștii în decoruri, costume, în relații sociale ne vorbesc pe topicul “Bridgerton și istoria”, ci PR-ul, niște voci, cel mult exersate în comunicare rapidă, cunoașterea virală, aproximativă a istoriei. De aceea, ce citim despre Bridgerton este fake.

Eu am parcurs acest topic pe Google. Sunt numeroase referințe la istoria implicată, invocată în Bridgerton. Niciunul nu vine de la specialiști, adică profesori, istorici cu nume în domeniu. Așa că bem șampania și ne legănăm cu iluzia istoriei costumelor, decorurilor.

Bridgerton season 2. Povestea

Producătoarea, scenarista Shonda Rhimes e aici fascinantă. Combină Pride & Prejudice cu Gossip Girl și cu mici tratate de dezvoltare personală și căutare a dragostei. Adică, din mai multe ficțiuni, iese Bridgerton. Nu e nimic nou. Asta înseamnă a povesti. Bridgerton-povestea începe cu descrierea sezonului de vânătoare de neveste. De data asta, cel mai traumatizat și cel mai mare dintre Bridgertoni trebuie să-și aleagă nevasta. Are de ales între datorie, adică viața fără dragoste, și pasiune, adică viața cu dragoste. Dacă ne-am gândi la istorie, zbaterea este dintotdeauna, dar, rareori se întâmpla până-n secolul 20, ca alegerea unui om înstărit să fie ca regulă alegerea unei exotice scăpătate. Ori filmul, prin decoruri, noi îl plasăm undeva prin secolul 18. Istorie? Fake. Apoi, Bridgertonul alege o indiancă voluptuoasă, educată, dar dintr-o familie scăpătată. Iarăși fake. Și aici rareori istoria consemnează astfel de exotici. Exotismul însă, chiar dacă era, însemna excluderea socială, sau cel puțin o dizgrație a familiei. Familia îl susține pe Bridgerton și familia îl bate la cap să facă un asemenea pas. Societatea din film e încântată. I se impune ca model. Ignorând referințele istorice, restricțiile sociale, scenaristul și regizorul povestesc cum vor ei. Ținta este una simplă: să fascineze. Să facă totul șarmant. Glamorous. Să fascineze publicul.

Ce este FAKE-ul?

Este ceea ce face China, nu? Și noi cu toții când nu putem avea un ADIDAS, un VUITTON autentic, când nu ne facem un abonament Netflix, HBO copiem. Ne cumpărăm o variantă chinezească care copiază originalul, dar plătim cu mult-mult mai puțin. Avem obiectul dorit? Da. Posesia obiectului la modă depășește detaliul privind producătorul brandului și problemele morale de copyright. Deci avem un fake în punctele lui esențiale, la care se adaugă “șampania”, șarmarea.

Ce este Șarmarea, fascinarea, fermecarea?

Răspunsul îl găsim în personajul Bridgerton season 2: Kate Sharma. Sharma. Șarmanta. Îl șarmează pe Bridgerton cu felul ei de a fi: direct, educat și total bărbătesc. Știe să facă de toate. N-are cusur. Știe să danseze, știe jocuri de societate, știe să vâneze, rezistă la înțepătura albinei). Ce face fascinarea? Alungă orice dificultate din mintea publicului de înțelegere SAU, și mai bine zis, creează dificultăți pentru a le rezolva. Sharma este agentul acesta al fermecării, al creeării de dificultăți pe care tot ea le îndepărtează. Publicul e încântat, șarmat.

Fake. Imaginarul colectiv

Ceea ce folosește Shonda Rhimes este imaginarul publicului. Prea puțin, deloc istoria. Shonda folosește ceea ce credem noi despre dragoste, despre așteptările și vâlvătâile ei comune. Adică, se bazează pe un bagaj sentimental. Imaginar, bineînțeles, și acesta Fake. Ce rimează cu glamourous? Dar cu Șarmant? Dar cu Dragostea? Un decor de secol 18, cu costume în consecință, baluri – decoruri fără cusur. Corect. N-avem mizerie și cotloane sărăcăcioase. Nu. Avem intrigi privind obținerea banilor, dar nu mizerie. Avem escroci privind mânuirea banilor, dar nu sărăcie. Deci, fake și aici. Dar deliberat. Bridgerton e un decupaj al felului în care ne imaginăm noi dragostea într-un mediu fără probleme materiale. Decupaj. Perspectivă edulcorată a unui univers. În care dragostea e universal valabilă, unic principiu.

Bridgerton season 2. Fake, dar Kate Sharma

Să enumerăm câteva din locurile acestea comune? Da. “Iubire, nu datorie nebună”, “Iubirea are capriciile ei”, “Te poți juca de-a dragostea, nu te poți juca cu dragostea”, “traumele copilăriei se rezolvă cu dragoste”. Și altele și altele. Gânduri de șampanie. Ușoare.

Bridgerton season 2

Rupt de istorie. Rupt și de relațiile sociale ale epocii, în care pare a fi creionată povestea. Rupt și de complexitatea dragostei. Bridgerton este o poveste șarmantă. Povestită de către Shonda Rhimes, pardon de către Penelope. M-am lăsat șampanizat de povestea asta. Între COVID19 și crimele lui Vladimir Putin. Bridgerton season 2. Fake totul, deci Șarmant, Glamorous