Bugetul german pe 2013 si argintaria de la ambasade

302 miliarde de euro vrea sa cheltuiasca guvernul german anul viitor. 17 miliarde sunt luate pe credit, desi incasarile bugetare din 2012 au fost un record. Vineri 23 noiembrie, in Bundestag a fost votat bugetul federal pentru 2013, cu majoritate de voturi de la coalitia de guvernamant. Desi bugetul e mai mic decat anul trecut, anumite cheltuieli planificate starnesc mirarea. Cum ar fi cresterea soldei presedintelui de stat cu 18.000 de euro pe an, sau cumpararea de tacamuri de argint pentru ambasadele germane, cu 4,7 milioane de euro.

312 parlamentari din Bundestag au votat pentru, 258 impotriva, n-a fost nici o abtinere. (vezi pe site-ul Bundestag).

Bugetul pe anul viitor e mai mic cu 10,7 miliarde de euro decat in 2012. S-ar zice ca „politica gospodinei svabe”, de economie la sange, este aplicata si la ea acasa, nu numai in alte tari. Insa nu e chiar asa. Anul 2012 a fost un an de incasari record la buget. 260,6 miliarde de euro din taxe si impozite, plus 24,3 miliarde din „alte incasari”, adica 284,9 miliarde de euro sunt pe cont. Si totusi, banii nu ajung. Diferenta de 17,1 miliarde euro este acoperita prin credit bancar.

Pe aceasta baza, pentru 2013 este sunt prognozate incasari bugetare de 260,6 miliarde de euro, cu 12,6 miliarde mai mult decat pana acum. Si totusi guvernul se mai imprumuta cu 17 miliarde. Ne intrebam de ce. Un raspuns plauzibil este ca dobanzile bancare sunt extrem de mici. Alt raspuns, si mai plauzibil, este ca in 2013 avem an electoral. Inainte de alegerile generale si de cancelar, coalitia de centru-dreapta CDU/CSU/FDP nu vrea „sa stea dezbracata”, propunand electoratului masuri nepopulare, de austeritate.

Asa ca ministrul de finante, Wolfgang Schaeuble (CDU), se bate cu pumnii in piept pentru succesul bugetar, iar opozitia striga tare, ca s-a ratat ocazia de a scapa mai repede de datoriile de stat si de a pune deoparte bani albi pentru zile negre. Un alt element, deloc de neglijat: in proiectia bugetara nu intra in calcul asa-zisele cheltuieli unice, sau neprevazute, cum ar fi contributia la fondul european de salvare ESM. Aceasta costa Germania vreo suta de miliarde, per total. Poate chiar mai mult. Insa nefiind inclusa in cheltuielile predictibile, nu influenteaza cifra bugetului federal.

Dar sa vedem cum sunt repartizati banii. Cei mai multi ii primeste Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, 118,7 miliarde euro. O buna parte din acesti bani merg la asistenta sociala si contributiile de stat pentru pensii. Pacat ca nu se prea vede, in afara celor ale functionarilor publici, pensiile „normale” fiind pe tobogan. Pozitia a doua in topul bugetar o ocupa Ministerul Apararii, cu 33,3 miliarde de euro. Putin mai jos e o cheltuiala interesanta, si anume cea a finantarii dobanzilor pentru creditele de stat, care se ridica la 33,2 de miliarde. Cel mai sarac e Ministerul Justitiei, care are alocate doar 606,84 milioane euro.

Pe langa macro-cifre, in buget exista si „pozitiuni picante”. In tomul de 5,9 kg, cat cantareste pe hartie proiectul de buget, pus la dispozitie inca din vara unor publicatii de presa germane, printre care si Bild, sunt inregistrate nevoi prezidentiale si ministeriale primite cu foarte putina intelegere de contribuabil.

Una dintre ele este majorarea soldei anuale a presedintelui de stat, cu 18.000 de euro. In prezent, solda anuala e de 199.000 de euro si presedintii o primesc pe viata, nu doar cat sunt in functie. De anul viitor, solda va fi 217.000 de euro, pe an. O va primi si Christian Wulff, care a demisionat in urma acuzatiilor de coruptie, la un an si jumatate de presedintie.

Ministrul Mediului, Peter Altmaier (CDU), vrea sa instaleze pe acoperisul sediului sau ministerial din Bonn un acoperis solar care costa 930.000 de euro. Ministrul Economiei, Philipp Rosler (FDP) vrea sa improspateze zugraveala exterioara a sediului ministerului sau din Berlin, cu 400.000 de euro. Mai modesta, Angela Merkel vrea doar 50.000 de euro, pentru tablouri si decoratiuni ale cabinetului de cancelar.

Ministrul de Interne Hans-Peter Friedrich (CSU) cere 156.000 de euro pentru inmormantari si comemorari de stat. De 215.000 de euro au nevoie diversi ministri, pentru gustari si bauturi de protocol. Dar cele mai tari cheltuieli le-ar avea ministrul de externe, Guido Westerwelle (FDP). De 4,7 milioane de euro are el nevoie, ca sa cumpere argintarie de masa pentru ambasadele germane. 940.000 de euro i-ar mai trebui pentru cheltuieli de reprezentare, inclusiv cadouri pentru oaspetii de seama. Si un milion, pentru niste „cheltuieli secrete”.