Butoiul de pulbere de langa noi. Un nou val de arestari in Turcia. Germania se confrunta cu o crestere masiva a cererilor de azil ale cetatenilor turci si kurzi

​Asasinarea ambasadorului rus si un atac al extremistilor kurzi au declansat un nou val de arestari in Turcia. Intr-o saptamana, autoritatile sub comanda presedintelui Recep Erdogan au retinut 1.682 de oameni. Comunicatul a fost facut de politia turca, care a spus ca arestarile au avut loc in cadrul unor „operatiuni anti-teroriste”, Ca urmare a zecilor de mii de arestari din lunile ce au urmat unui presupus puci impotriva puterii de la Ankara, tot mai multi cetateni turci si kurzi cauta azil politic in Germania. Sansele lor sunt mici, insa presiunea e mare.

Dintre cei aproape 1.700 de suspecti retinuti intre 19 si 26 decembrie de politia turca, pentru 516 s-au primit mandate de arestare si au fost dusi in arest preventiv, dupa cum citeaza luni Spiegel.de.

Marea lor majoritate (426 de persoane) este suspectata de apartenenta la miscarea de opozitie impotriva presedintelui Erdogan, care ar fi orchestrata din SUA, de predicatorul islamist Fethullah Gülen. Alti 78 de arestati sunt membri ai Partidului Muncii kurd (PKK), interzis in Turcia, iar 12 ar fi membri ai militiei teroriste Statul Islamic (IS).

„La Ankara a mai fost arestata luni vicepresedinta partidului de opozitie si pro-kurd HDP, Aysel Tugluk, de catre politistii antitero turci“, mai precizeaza publicatia citata. Partidul a catalogat arestarea ca ilegala. Presedintele Recep Tayyip Erdogan considera acest partid ca fiind „mana prelungita a PKK“. Din 59 de parlamentari HDP, cei mai multi sunt anchetati de procuratura sub acuzatia de actiuni teroriste, unii aflandu-se chiar in arest preventiv.

• Sürpriza turca

Membru de vaza al NATO, garant al securitatii europene in Orientul Apropiat, o tara in uriasa dorinta de expansiune economica, Turcia s-a vazut deja membru in UE, cu vize desfiintate si cu o larga plaja „de cotropire” economica, dar si culturala. Balena europeana s-a dat insa inapoi in a inghiti rechinul turcesc. Nu de alta, insa a luat aminte la istorie, la cultura, la religia majoritara, la imprevizibilitatea unui dictator aflat la putere, care sfideaza statul de drept.

Si astfel, Europa „si-a luat-o”, caci Erdogan a dat drumul -cu concursul unei Grecii frustrate de prea multe restrictii UE-, unui puhoi de peste doua milioane de refugiati, care campau de o vreme pe teritoriul turc. Bunavointa dictatorului a trebuit recumparata cu miliarde de euro „pentru securizarea frontierelor” si cu plecaciuni ale cancelarului german.

Chiar daca Angela Merkel a acceptat santajul cu un nod in gat, asta nu inseamna ca nu i-a dat curs. Si totusi, ea a avut taria, alaturi de decidentii europeni, sa puna intrarea Turciei in UE pe o lista asa lunga de asteptare, incat aceasta sa insemne „la calendele grecesti”.

Dar daca Turcia, ca tara, nu va intra curand in UE pentru ca sfideaza valorile statului de drept pe baza carora s-a constituit Uniunea Europeana, cetatenii turci oprimati in propria lor tara iau cu asalt granitele Germaniei, pe care, intr-un fel, o considera tot tara lor.

Si nu sunt departe de adevar. Peste trei milioane de turci traiesc la ora actuala in Germania, descendenti ai asa-numitilor „muncitori-oaspeti”, care au reconstruit Germania de dupa razboi si au facut munci grele si murdare, de care autohtonii nu s-au apropiat.

Turcii din Germania au moschei multe si mici, cateva chiar uriase, cum sunt cea din Duisburg sau Mannheim, care pot adaposti mii de credinciosi. „Cerul Germaniei e strapuns de minarete”, titram deja demult, in 2008. Turcii din Germania au business-uri mici, mari si multe, au strazi intregi pe care Kebab-ul e stapan.

Mai nou, au dispute politice si manifestatii de strada, pe strazile si in pietele germane, pentru sau contra lui Erdogan. Ura dintre erdoganisti, gülenisti si kurzi s-a translatat pe terenul lui Merkel. Iar prin noile evenimente de la Istanbul si Ankara nu e vreun semn ca aceste tensiuni se vor diminua.

De la incercarea de puci din iulie 2016, numarul solicitantilor de azil a crescut razant. Daca, pana in iunie, 1700 de cetateni din Turcia au cerut in Germania azil politic, ceea ce inseamna cat in tot anul 2015, la finele lunii noiembrie Oficiul de Migratie din Nürnberg inregistra 4.100 de cereri de azil, 80% dintre solicitanti fiind kurzi.

Sansele lor de recunoastere ca azilanti sunt mici, procentul fiind intre 3,1 si 9%, dupa cum relata recent Handelsblatt. Si totusi, solicitantii de azil politic isi au motivele lor, din ce in ce mai justificate.

Sa recapitulam putin: dupa puci-ul din iulie, zeci de mii de oameni din Turcia au fost arestati si si-au pierdut posturile din administratia de stat, justitie si armata. Jurnalistii critici fata de putere au fost arestati sau anchetati, redactii de ziare sau de televiziuni au fost perchezitionate, unele sedii mass-media au fost inchise de tot.

Dupa ce o parte din personalul de conducere al ziarului „Cumhuriyet” a fost retinut, luni ar fi fost arestat si seful cantinei ziarului. Acesta ar fi afirmat ca „nu i-ar servi presedintelui Erdogan nici macar un ceai”, dupa cum scrie Spiegel. O fi adevarat? O fi. Iar daca e, regimul de la Ankara a scapat fraiele unui stat democratic, de drept.