Cancerele la copii pot avea semne asemănătoare altor boli. „Mergeți anual cu cel mic la un control la pediatru pentru un set uzual de analize și o ecografie abdominală!”

În fiecare an, numărul estimat al copiilor și adolescenților cu vârste între 0 și 19 ani, care vor fi diagnosticați cu cancer, este de 400.000, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.Cele mai frecvente tipuri de cancere sunt leucemia, limfomul, cancerul la nivelul creierului, neuroblastomul și nefroblastomul (tumora Wilms). Depistarea timpurie crește șansele de vindecare, iar pentru asta rolulul părinților este foarte important.

Atunci când simptomele cancerului apar, ele pot fi foarte asemănătoare cu cele ale altor boli. Astfel, durerile de burtă care nu dispar, abdomenul umflat, infecțiile frecvente, vărsăturile, vânătăile frecvente sau inexplicabile, petele mici de culoare roșie sau violet, durerile de spate sau de oase – suficient de puternice ca să-l trezească pe copil din somn – sângele în urină, paloarea neobișnuită pot fi semne pentru multe afecțiuni medicale ale copilăriei, dar pot fi și semne de cancer. De aceea, este important ca aceste simptome să fie investigate până la capăt. Semne de boală oncologică la copii pot fi și crizele inexplicabile, modificările la nivelul comportamentului și a dispoziției sau modificările la nivelul ochilor.

Control medical, o dată pe an

Primul lucru pe care un părinte care ține la sănătatea copilului său trebuie să-l facă este acela de a merge în fiecare an cu cel mic la un control la medicul pediatru. Care să-l vadă, să-i facă un set uzual de analize și o ecografie abdominală prin care să verifice dacă toate organele interne funcționează cum trebuie sau există formațiuni ciudate acolo, recomandă Dumitru Jardan, biolog principal, doctor în științe medicale, coordonatorul departamentului de Biologie moleculară MedLife.

Atunci când copilul se plânge în legătură cu o durere, cu o umflătură de orice fel, apărută în oricare parte a corpului, părinții ar trebui să nu neglijeze, ci să meargă neapărat cu copilul la medic, pentru investigații: „Adică, să nu le lase pentru la anul, pe principiul că mai vedem noi dacă acea bubă ciudată a mai crescut sau nu. Prezentarea la medic o dată pe an cu copilul se poate numi un prim pas de screening de cancer, dar și de alte boli cronice. Dacă un părinte se duce o dată pe an la controale medicale pentru el, pe copil de ce să nu-l ducă? Mulți spun: «păi de ce să-l duc, dacă este sănătos?» Păi, toți suntem sănătoși până când nu mai suntem. Adică până când suntem depistați”, atrage atenția biologul.

Dacă părinții sunt atenți și merg cu copiii la controale medicale o dată pe an există șansa ca, în cazul în care o tumoră este prezentă pe undeva, ea să fie descoperită din timp. Depistarea precoce este importantă în toate tipurile de cancere, dar mai ales în cele care – cum sunt, de exemplu, leucemiile acute – pot să evolueze accelerat. „Iar o hemoleucogramă cu frotiu de sânge poate evidenția foarte bine și foarte repede orice modificare. Iar modificările trebuie investigate, nu lăsate pe altădată. Este posibil să fie o chestie absolut banală, o infecție cu virus – pentru că în această perioadă prin școli bântuie tot feluri de virusuri care mai de care mai ciudate și care pot da anumite manifestări – dar ca să aflu trebuie să investighez. Până când nu investighez, nu pot să spun că este una sau alta” recomandă biologul. 

Istoricul familial este și el important

În cazul în care istoricul medical familial arată că au existat cazuri de cancere în familie sau copilul a avut deja un istoric de cancer, schema de colaborare cu medicii oncologi și pediatri trebuie să fie una mult mai intensivă. „Adică, nu se poate face pur și simplu o ecografie abdominală și gata, ci și un RMN care să arate dacă există, cumva, undeva, formațiuni de un anume tip. Mai ales dacă în ascendența părinților au existat cazuri de cancer la vârsta sub 40 de ani. Și dacă au existat, ar fi bine să se discute și cu un medic genetician, pentru a vedea dacă nu cumva există în familie o componentă genetică. Și dacă se identifică anumite mutații genetice, să se investigheze și copiii”, mai spune specialistul.

Diversele teste care există astăzi pentru depistarea cancerelor la adulți – și care analizează ADN-ul liber circulant în sânge, nu sunt utile pentru copii pentru simplu fapt că sunt gândite să identifice acele mutații genetice specifice în cancerele adulților, este de părere Jardan.

Ce este cancerul și ce tipuri sunt mai frecvente

Atunci când vorbim despre cancer, vorbim, de fapt, despre un grup de boli care apar atunci când celule anormale din corp încep să se înmulțească necontrolat. Unele tipuri de cancere se pot răspândi la alte țesuturi și organe aflate în apropiere sau în alte părți ale corpului.

Cauzele pentru care cancerul apare nu sunt pe deplin cunoscute, dar se consideră că majoritatea cancerelor din copilărie sunt determinate de mutații ale ADN-ului, mutații care au loc la începutul vieții, uneori chiar din perioada intrauterină. Din acest motiv, nu se cunosc factori de risc sau modalități de a preveni aceste boli foarte grave.

Conform Cancer Research UK, Societatea pentru cercetarea cancerului din Marea Britanie, dintre toate tipurile de cancere la copii, cele mai frecvente sunt leucemia acută – un tip de cancer de sânge – și cancerele de creier și de sistem nervos central. Alte tipuri de cancere la copii includ limfoamele – cancere care se produce în sistemul limfatic; cancerele musculare sau osoase – precum osteosarcomul, rabdiomiosarcomul sau sarcomul Ewing; neuroblastomul – cancer al celulelor nervoase, tumori Wilms – un tip de cancer de rinichi; retinoblastom – un tip de cancer ocular.

„Ceea ce este important să înțelegem este că, la copii, cancerul este o boală rară. Auzim frecvent că bolile oncologice sunt a doua cauză de mortalitate, după cele cardiovasculare, dar acest lucru este valabil doar în cazul adulților. Nu și în cazul copiilor”, subliniază Dumitru Jardan.

Mai mult decât atât, există cancere care se întâlnesc doar la copii, iar genetica aflată în spatele acestor boli este foarte diferită. Statistic vorbind, mai spune Dumitru Jardan, cel mai frecvent cancer la copii este leucemia acută, cea limfoblastică mai ales. Probabil că leucemiile sunt responsabile pentru 30-35% din cazurile diagnosticate. Însă, în lipsa unui Registru național de cancer este dificil de știut cu exactitate despre numărul și tipurile de cancer prezente în România.

Potrivit datelor Institutului Național de Sănătate Publică, extrase din Profilul de țară privind cancerul 2023, incidența cancerul la copii (0-19 ani) numărul mediu de cazuri noi luate în evidență de rețeaua națională de hematologie pediatrică este de 410 pe an, din care 324 de cazuri noi pe an la grupa de vârstă 0-14 ani. Potrivit acestei surse, principalele cinci tipuri de cancer la copii sunt leucemiile, limfoamele, tumorile sistemului nevos central, tumorile țesuturilor moi și tumorile osoase. 

Ce trebuie să știe părintele unui copil cu cancer

„Când ni s-a spus prima dată că Lilly are leucemie, am umblat năuciți săptămâni întregi și abia am dormit. După șocul inițial, ne-am decis să aflăm tot ce putem despre acest tip de cancer. De asemenea, ne-am alăturat unii grup de sprijin format la spitalul unde făcea tratament. Lilly este o luptătoare – au trecut cinci ani și acum este considerată vindecată”, mărturisește părintele unui copil în „Copii cu cancer. Un ghid pentru părinți” publicat de Academia Americană de Pediatrie.

Diagnosticul de cancer al copilului este foarte greu de acceptat pentru un părinte. Mulți se simt copleșiți și confuzi, mai ales în primele zile și săptămâni după aflarea veștii.

Ceea ce trebuie să știe un părinte al cărui copil a fost diagnosticat cu cancer este că nu este singur, că echipele medicale care îngrijesc acești pacienți sunt instruite să aibă grijă atât de nevoile fizice, cât și de cele emoționale ale copilului și familiei, se arată în Ghidul mai sus citat.

În al doilea rând, tratamentele noi au făcut ca, din ce în ce mai mulți copii, să supraviețuiască acestui diagnostic, astfel că majoritatea părinților are motive întemeiate să spere.

Resursele de informare trebuie căutate și utilizate, mai ales cele din surse sigure sau de la asociațiile de pacienți. Potrivit Asociației Americane de Cancer cancerele care afectează copiii de la naștere și până la vârsta de patru ani se numesc pediatrice, iar cele care afectează adolescenți între 15 și 19 ani se numesc cancere ale adolescenței.

În SUA, potrivit aceleiași surse, în 2025, se estimează că vor fi diagnosticați cu cancere 9.550 de copii. 85% din copiii diagosticați acum cu cancere reușesc să supraviețuiască la cinci ani, o creștere spectaculoasă față de anii 1970 când doar 58% reușeau să facă acest lucru, potrivit datelor Asociației Americane de Cancer.

Cazul unei adolescente de 13 ani

Potrivit Asociației Americane de Cancer, majoritatea cazurilor la copii sunt descoperite pentru că părinții sau medicii remarcă anumite semne. Există și situații în care părinții își aduc copiii la medic pentru un alt diagnostic, cancerul fiind descoperit întâmplător. A fost și situația unei adolescente de 13 ani adusă în 2021 la Spitalul de Pediatrie MedLife din București cu suspiciune de apendicită acută. Potrivit mărturiilor mamei, fetița a fost operată de dr. Marius Militaru, intervenția fiind efectuată clasic.

„Intervenția a durat cu mult peste timpul normal alocat unei asemenea operații. La final, ne-a explicat că am luat decizia corectă, pentru că apendicele a fost foarte mare pentru un copil – a avut 8 cm lungime și în plus, a mai scos un chist de pe ovar, explicându-ne detaliat, pe înțelesul nostru, întreaga procedură. Conform protocoalelor medicale, s-au prelevat și transmis către Laboratorul Onco Team probele în vederea efectuării examenelor specifice”, a declarat mama.

Potrivit dr. Marius Militaru, „intervenția a fost destul de dificilă, suferința infecțioasă apendiculară fiind autentică și destul de avansată, ceea ce a îngreunat manevrele locale. Cu toate acestea, aspectul macroscopic, intraoperator, nu a trădat nicio clipă, prezența unui proces malign local. Ne-a «salvat» protocolul operator care prevede obligativitatea examinării histo-patologice a tuturor pieselor prelevate de la bolnav în cursul intervenției. Astfel, a fost identificată prezența tumorii în regiunea bazală a apendicelui. De obicei, localizarea este apicală (la extremitate) și simpla apendicectomie este curativă din start – aceasta a fost particularitatea acestui caz”, a explicat chirurgul. 

După trei săptămâni de la prelevarea probelor, buletinul de analiză a confirmat diagnosticul de „tumoră neuroendocrină bine diferențiată grad G2 – T3”.

Medicul Militaru – cel care a efectuat prima operație a fetiței și care a urmărit parcursul ei medical consideră ca povestea a avut un final fericit, întrucât prognosticul histopatologic ulterior celei de-a doua intervenții – efectuată la Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu dun București – a fost favorabil.

„Părinții au trecut destul de repede peste perioada de șoc și s-au mobilizat exemplar, făcând din proprie inițiativă demersuri în vederea unei evaluări oncologice, în paralel cu demersurile efectuate de mine. Fetița a răspuns și ea foarte bine, pentru că a fost parțial ferită de întreaga greutate a poveștii și pentru că s-a recuperat extrem de bine în post-operator și s-a putut întoarce relativ repede la regimul normal de viață și la sport”.

Diferențe față de cancerele adulților

Față de tratamentul cancerelor la adulți, cele efectuate la copii nu doar că au efecte secundare, dar acestea vor trebui suportate o lungă perioadă de timp, explică Dumitru Jardan: „La un bătrân de 70 de ani tumorile secundare nu mai contează atât de mult, pentru că ele nu mai au timp să se dezvolte. Pentru că bătrânul în cauză nu va mai trăi atât de mult. Însă copiii au suficient timp să mai facă un cancer secundar. Iar aceste cancere secundare sunt foarte urâte, pentru că sunt deja rezistente la tratament. Și atunci, lucrurile sunt foarte, foarte complicate. În plus, chimioterapia la copii este în doze mari, pentru că aceștia le suportă și le asigură o șansă mare de supraviețuire. Comparativ, dacă adulților le-ar fi administrate aceleași doze, ar muri. Este adevărat că acele doze nu-i omoară pe copii, dar ei pot avea, ulterior, probleme cardiace, musculare, osoase, de dezvoltare, de reproducere. Probleme de tot felul. Iar dacă vorbim de tratament cu radiații – indicație în cazul cancerelor cerebrale, al doilea tip de cancer ca frecvență la copii – adulții suportă bine iradierea, pentru că practic neuronii nu se mai divid, pe când la copii, ei se divid. Iar acest lucru explică morbiditatea foarte mare. Adică, lucrurile sunt foarte complicate nu doar din perspectiva impactului emoțional, ci și al faptului că acel copil va trebui să trăiască o viață întreagă cu foarte multe urmări secundare la tratamentul pe care l-a primit și care, categoric, l-a salvat”, conchide biologul.

Ce analize sunt indicate pentru a depista cancerul

Cât privește procedurile și testele care sunt utilizate pentru a pune diagnosticul corect de cancer la copii, acestea depind de tipul de cancer suspicionat, de vârsta copilului, de simptomele pe care le are, precum și de istoricul medical.

Astfel, pe lângă examenul clinic este nevoie și de analize de sânge; de investigații imagistice – CT, RMN, PET-CT, radiografii și ecografii, precum și de o biopsie prin care se recoltează un fragment de țesut care este analizat de medicul anatomopatolog, pentru a vedea dacă există celule maligne.

Pentru părinți, este important de știut că pot cere și o a doua opinie medicală pentru a confirma diagnosticul de cancer al copilului lor. Pentru aceasta este nevoie de dosarul medical al pacientului care să conțină analizele și investigațiile efectuate pentru punerea diagnosticului. 

Referitor la prognosticul bolii, factorii care îl influențează includ tipul de cancer care a fost diagnosticat, cât de avansată este boala, vârsta copilului, precum și modul în care copilul răspunde la tratament.