Cand frica scrie istoria

Astăzi ne e mult mai frică de atentatele teroriste decât de un accident de mașină când mergem la mare, deși probabilitatea de a muri pe Autostrada Soarelui este de 300 de ori mai mare decât moartea într-un atentat.

„Coada emoțională e cea care mișcă din câinele rațional, nu invers”, spun psihologii când explică această eroare (availability bias) foarte frecventă și foarte studiată pentru că joacă un rol esențial în modul în care luăm decizii.

Abundă acum explicații despre cauzele acestor atentate teroriste, dar majoritatea explicațiilor sunt strâns legate de orientarea ideologică a emițătorilor, orientare adesea anterioară atacurilor prin care trece Europa. Prietenii de dreapta văd islamul și imigrația ca fiind originea răului. Amicii de stânga cred că vina aparține capitalismului și inechității sociale.

Încercăm să găsim explicații raționale pentru demență, să dăm un sens haosului, să identificăm vini colective. De ce? Pentru că asta ne dă impresia că putem înțelege fenomenul și că-l putem controla. Nu putem – oricât de mult strigă în noi nevoia de a găsi explicații (când există explicații și soluțiile par a veni mai ușor).

Demența criminală nu poate fi explicată. Dar statul (că e francez, belgian sau european) are datoria să o ELIMINE. Această datorie este fundația contractului nescris dintre cetățean și stat.

Când ea nu mai este îndeplinită, statul, așa cum îl știm astăzi, dispare pentru a lăsa loc unei alte forme de organizare care poate satisface această datorie. Chiar dacă această nouă formă va șterge multe valori în care credem sau va distruge realizări la care s-a muncit decenii.

Pentru că ceea ce contează astăzi, oricât de irațională ar fi ea, este frica, frica aceea care joacă un rol esențial în modul în care luăm decizii.

Această frică crește în fiecare dintre noi după orice atentat terorist. Rațiunea și logica sunt neputincioase în fața ei. E aici, e reală, ne influențează comportamentul. Și unii abia așteaptă să profite de asta.

Așa s-a întâmplat dintotdeauna. Așa s-a scris, nu de puține ori, istoria.