Când schimbarea bruscă a copilului nu este o tulburare psihică clasică: ce sunt sindroamele PANDAS și PANS, posibile după infecții

Există sindroame neuropsihiatrice pediatrice care nu se instalează treptat, ci izbucnesc. PANDAS și PANS sunt printre ele: sindroame rare, insuficient cunoscute, care pot transforma radical un copil tipic într-un interval de zile sau chiar peste noapte. Un copil sociabil, funcțional, care mergea la școală fără probleme, ajunge brusc prizonier al fricilor, al ritualurilor compulsive, al anxietății paralizante sau al regresului funcțional.

Pediatrul Raluca Bidiga explică ce le diferențiază de tulburările psihice clasice, ce semnale de alarmă contează și de ce diagnosticul nu se pune printr-un test simplu.

În lipsa unei recunoașteri rapide, traseul medical al acestor copii ajunge adesea pe direcții greșite: ADHD, anxietate, tulburări de comportament, autism. Consecința nu este doar un diagnostic incorect, ci ani pierduți din copilărie, tratamente nepotrivite și o suferință care se agravează. Pentru că pediatrul este, de cele mai multe ori, primul specialist care vede copilul, recunoașterea semnelor sugestive devine esențială.

Ce sunt PANDAS și PANS

PANDAS și PANS sunt sindroame neuropsihiatrice pediatrice descrise pentru a explica situațiile în care un copil aparent sănătos se schimbă brusc și dramatic din punct de vedere emoțional și comportamental. Ele nu descriu „o boală clasică”, ci un tipar de debut și simptome care nu se potrivește cu tulburările psihice obișnuite ale copilăriei.

Termenul PANDAS a fost introdus la sfârșitul anilor ’90 de medicul american Sue Swedo, în urma observației că unii copii dezvoltau simptome severe de tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) la scurt timp după o infecție streptococică, cu debut rapid și pierdere de abilități deja dobândite. Ulterior, s-a constatat că același tip de debut exploziv poate apărea și în absența streptococului, după alte infecții sau episoade inflamatorii. Astfel a apărut termenul PANS (Sindrom Neuropsihiatric Pediatric cu Debut Acut), un concept mai larg, în interiorul căruia PANDAS este considerat o subcategorie.

Este important de înțeles că aceste sindroame sunt concepte clinice aflate încă în cercetare, neacceptate uniform în toate ghidurile și care nu se aplică automat tuturor copiilor cu anxietate, ticuri sau tulbureare obsesiv-compulsivă.

Debutul „peste noapte”: semnalul care face diferența

Diferența esențială dintre PANDAS/PANS și tulburările psihice clasice nu este tipul simptomelor, ci felul în care acestea apar. În timp ce anxietatea sau TOC-ul clasic se instalează de obicei treptat, în aceste sindroame schimbarea este bruscă și ușor de datat.

„Capacitatea părintelui de a spune «în ziua X copilul era bine, iar de atunci s-a schimbat complet» este unul dintre cele mai puternice semnale de alarmă pentru un debut neuropsihiatric acut”, explică pediatrul. În aceste situații, severitatea simptomelor este mare încă de la început, iar evoluția poate fi fluctuantă, episodică. Apar frecvent semne de regres, ceea ce nu este tipic pentru tulburările anxioase sau obsesiv-compulsive primare.

Regresul funcțional: când copilul pierde abilități deja câștigate

Regresul funcțional este unul dintre cele mai importante elemente în suspiciunea de PANDAS sau PANS. Nu este vorba despre o dificultate nouă, ci despre pierderea bruscă a unor abilități deja dobândite.

„Regresul este extrem de important, pentru că tulburările de neurodezvoltare nu apar brusc după ani de funcționare normală. PANDAS și PANS presupun pierdere de abilități deja dobândite”, explică pediatrul. 

Semnele pot fi foarte concrete: 

• deteriorarea bruscă a scrisului, 
• regresul motricității fine (nu-și mai poate lega șireturile ori încheia nasturii), 
• reapariția enurezisului 
• retragerea socială accentuată. Aceste manifestări sunt atipice pentru anxietatea primară sau TOC-ul clasic și justifică investigații suplimentare.

Infecția „banală”: de ce contează momentul, nu severitatea

Legătura cu infecțiile este una dintre cele mai frecvente surse de confuzie pentru părinți. Mulți se întreabă dacă o răceală, o durere în gât sau o infecție aparent minoră pot „declanșa” schimbări neuropsihiatrice atât de severe. Răspunsul medicilor este mai nuanțat: nu severitatea infecției este esențială, ci momentul în care apare schimbarea copilului.

„Temporalitatea este mai importantă decât severitatea infecției”, explică pediatrul Raluca Bidiga. Răspunsul imun care poate afecta creierul apare, de regulă, la 1–6 săptămâni după infecție, când aceasta poate fi deja rezolvată clinic.

Suspiciunea de PANDAS nu se bazează pe simplul fapt că un copil a avut recent o boală. „Copiii pot avea frecvent infecții, chiar 6-10 pe an, deci aproape întotdeauna putem găsi una în antecedente”, atrage medicul atenția. Ceea ce contează este viteza debutului și prezența regresului, nu istoricul unei infecții luat izolat, explică pediatrul.

Când este nevoie de o echipă de specialiști

PANDAS și PANS nu se confirmă printr-un test unic. Nu există un test de sânge, un rezultat imagistic sau o investigație care să spună clar „da” sau „nu”. Diagnosticul este unul clinic și se bazează pe evaluarea atentă a debutului, a evoluției și a simptomelor asociate.

„PANDAS și PANS se suspectează printr-un pattern”, mai explică dr. Raluca Bidiga. Evaluarea pornește de la anamneză și examen clinic și poate include, în funcție de caz, investigații de laborator, imagistică sau evaluare psihologică. În funcție de tabloul clinic, pot fi utile investigații suplimentare – probe inflamatorii, culturi, markeri infecțioși –, dar și investigații neurologice precum RMN sau EEG, alături de evaluare psihologică standardizată. Important este ca aceste investigații să fie ghidate de simptome, nu făcute „în bloc”, fără criterii clare. 

Există însă situații în care evaluarea trebuie extinsă rapid și coordonat. „Evaluarea multidisciplinară este necesară imediat dacă există debut neuropsihiatric acut și sever, regres funcțional, simptome neurologice, impact major asupra vieții zilnice sau lipsă de răspuns la intervențiile standard”, subliniază pediatrul. În aceste cazuri, echipa minimă ar trebui să includă pediatru, neurolog și psihiatru, iar în formele severe sau refractare poate fi necesară și implicarea unui imunolog.

Ce ar trebui să rețină părinții

„PANDAS și PANS nu sunt diagnostice de rutină pentru ticuri, tulburare obsesiv-compulsivă sau anxietate. Invocarea lor automată riscă să simplifice excesiv tablouri clinice complexe și să deturneze evaluarea corectă”, avertizează pediatrul. 

În același timp, ele pot fi și ratate atunci când debutul brusc este reinterpretat ca o criză emoțională.

Suspiciunea se bazează pe un ansamblu de întrebări esențiale:

• cât de brusc a fost debutul;
• dacă există regres funcțional;
• dacă simptomele sunt fluctuante;
• dacă copilul era complet diferit anterior;
• dacă există o legătură temporală cu o boală recentă.

Dacă lipsește unul dintre aceste elemente, probabilitatea unui PANDAS sau PANS scade semnificativ. „PANS se poate supradiagnostica la fel de ușor cum se poate rata”, subliniază medicul.