Când statul are nevoie de mai mulți bani, iar economia de mai mult aer. Dan Manolescu, despre logica taxării firmelor

Dan Manolescu este președintele Camerei Consultanților Fiscali și unul dintre autorii Codului fiscal. HotNews a discutat cu el despre măsurile fiscale care așteaptă formarea noului Guvern, ce priorități ar trebui să aibă viitorul ministru al Finanțelor, despre taxarea progresivă dar și logica taxării antreprenorilor.

Cele mai mari riscuri fiscale din perioada următoare

Rep: Consultanții fiscali văd primii bilanțurile firmelor. Ce vedeți acum în practica dumneavoastră: o economie care se adaptează sau una care își consumă rezervele?
Dan Manolescu: Una care încearcă să se adapteze consumându-și resursele. Adică e clar un efect de adaptare la noua realitate, pentru că trăim cu toții un proces de transformare a economiei. Suntem cu toții într-un tren care a mers cu viteză foarte mare, arzând multe resurse, și care acum încearcă să revină la o viteză de croazieră dar cu un risc foarte mare de deraiere, pentru că au început să apară în față niște teritorii destul de incerte și ca atare e o perioadă extrem de delicată. Avem instabilitate politică de aproape cinci luni, iar contextul internațional nu e liniștitor. Când suferă Germania, Franța și celelalte state cu care România are legături comerciale puternice, se simte și la noi.

Rep: Care sunt cele mai mari riscuri fiscale din perioada următoare?
Dan Manolescu: Tot instabilitatea. Vara aceasta a fost o perioadă de acalmie, fără mișcări ample în zona fiscală. Odată cu instalarea unui nou Guvern ne așteptăm la modificări, sperăm nu la creșteri de impozite, dar sunt necesare corecții. La TVA, de exemplu, expiră măsura de taxare inversă pentru o serie întreagă de tranzacții, iar Guvernul trebuie să o rezolve, prin lege sau prin ordonanță de urgență, până la începutul anului viitor. Deci sunt o serie de lucruri care trebuie făcute, dar în primul rând ar trebui să avem Guvern. Asta e una din priorități cu taxarea.

Mai sunt o serie de corecții pe la diverse alte impozite, de exemplu, IMCA și ICAS. Ar trebui să vedem că acestea într-adevăr dispar.

Adică ar trebui să vedem un proiect de buget în primul rând, să vedem cu ce măsuri fiscale vine acest buget. Pentru că știm cu toții că de fiecare dată când am avut un proiect de buget, Guvernul a venit și cu o serie de măsuri fiscale care să susțină planurile bugetare pentru noul an. Ca atare, cred că noul buget pe care Guvernul ar trebui să-l prezinte, ar trebui să vină cu aceste clarificări.

Rep: Vor dispărea IMCA și ICAS?
Dan Manolescu: Conform legii, ar trebui, au termen de expirare la 31 decembrie 2026. Dar și impozitul special din petrol și gaze trebuia să expire la finalul lui 2025 și a fost prelungit cu un an. Să sperăm că nu avem aceeași surpriză.

Rep: Presiunea bugetară a rămas cam aceeași. E nevoie în continuare de bani…
Dan Manolescu: Pe cifre, execuția bugetară nu arată rău, dar asta și pentru că trei luni n-am avut buget, apoi patru-cinci luni n-am avut Guvern, deci nu s-a putut cheltui mult. În realitate, sunt elemente care nu se văd încă în cifre, de exemplu compensările din energie care nu sunt prinse în buget.

Mai suportă economia creșteri de taxe?

Rep: Mai suportă economia creșteri de taxe?
Dan Manolescu: Nu. Mediul e foarte delicat, iar agenții economici au probleme, mai ales în HoReCa și retail, unde incertitudinea i-a făcut pe consumatori să cheltuiască mai puțin. HoReCa vine și după o creștere poate artificială, susținută de voucherele de vacanță; când acestea au dispărut, iar bugetul familiilor a fost presat din toate direcțiile, oamenii au renunțat întâi la mini-vacanțe.
Mai e și problema modului în care am construit creșterea. Deficitele cumulate din 2020 până în 2025 ajung la vreo 650 de miliarde de lei, cam 130 de miliarde de euro, bani împrumutați și turnați în economie. Pentru că producția locală nu a putut acoperi cererea suplimentară, aceasta s-a dus în importuri. De aici dezechilibrele balanței comerciale și ale balanței de plăți.

Vezi mai jos discuția cu Dan Manolescu:

Rep: Care sunt principalele dificultăți fiscale ale firmelor?
Dan Manolescu: Venim după o perioadă relaxare. Să nu uităm că, începând cu 2015 am avut câțiva ani la rând, reașezări în jos a sarcinii fiscale, adică am avut din 2014, dacă mi-aduc bine aminte, reducerea de contribuții sociale cu 5 puncte procentuale la pensie, am avut intrarea în vigoare a codului fiscal cu o serie întreagă de măsuri, reducerea de impozit pe dividend de la 16 la 5, reducerea de TVA de la 24 la 19, reducerea de TVA la alimente de la 24 la 9%, ulterior au mai fost o serie întreagă de alte produse și servicii unde s-a redus la 5%, plafonul la micro a crescut la 1 milion.

Dar ușor-ușor toate aceste măsuri au fost reversate și e clar că este o presiune foarte mare în reașezarea modului în care o firmă funcționează. Am avut facilitățile din industria alimentară și agricultură cu reducerea la jumătate aproape a sarcinii fiscale pe muncă în construcții, adică sunt domenii întregi care trebuie să-și regăsească cumva calea în funcționarea de zi cu zi pentru că le-au crescut foarte mult costurile. Toate au fost reversate.

O microîntreprindere care plătea 1% pe cifra de afaceri și 5% pe dividende avea o sarcină fiscală de circa 6%. Acum, o firmă cu o cifră de afaceri de 500.000 de euro plătește 16% impozit pe profit și 16% pe dividende. La aproape 30%, cu costuri mai mari la energie, carburanți și TVA, s-ar putea ca activitatea să nu mai fie rentabilă. Unii antreprenori vor spune: nu-mi mai rămâne nimic, de ce să mai țin afacerea?

Rep: E plauzibil un deficit de 6,2% la final de an?
Dan Manolescu: E strâns și depinde cât amânăm pentru anul viitor. E plauzibil, dar nu realist, în sensul în care nu sunt convins că nu am împins sume în anul următor și am creat un echilibru doar scriptic. De foarte multe ori, echilibrele au fost doar pe hârtie.

Cât de mare este taxarea muncii în România?

Rep: Contribuțiile datorate pentru contractele part-time au fost o măsură eficientă sau o greșeală?
Dan Manolescu: A fost, ca multe altele, o încercare de a rezolva prin instrumentul fiscal o problemă punctuală, contractele care erau de fapt cu normă întreagă, dar declarate part-time, printr-o măsură generalizată care a sancționat pe toată lumea. Între timp s-au introdus excepții pentru pensionari și studenți, economia s-a adaptat, iar după patru-cinci ani nu mai auzim plângeri.

Rep: Cât de mare este taxarea muncii în România? Ar fi impozitarea progresivă o soluție?
Dan Manolescu: Taxarea e mare din cauza contribuțiilor, a lipsei plafonării și a lipsei deducerilor. Cu 10% impozit pe venit, 10% sănătate și 25% pensie, ajungem la o sarcină de 41–42%, plus contribuția asiguratorie pentru muncă a angajatorului.

Suntem cumva la o sarcină fiscală mare totală, pentru că nici nu avem deducere, adică ea începe să afecteze persoanele cu venituri foarte mici de la salariul minim pe economie în sus, pentru că deducerile nu sunt semnificative. Și neavând o plafonare la partea superioară, îi afectează la fel de mult și pe cei care câștigă peste medie. Dar, comparând sarcină fiscală din România cu alte state, e foarte delicat de făcut o analiză, deoarece contează foarte mult nivelul veniturilor la care ne uităm și tipul de venit sau tipul de familie sau persoană care obține venitul, pentru că, datorită deducerilor, în multe state din Europa avem de fapt o sarcină fiscală mult mai mică, în funcție de condițiile particulare ale persoanei în cauză.

„Apare de fiecare dată discuție despre taxare progresivă, care ar fi cumva percepută ca o soluție”

Prin urmare, sarcina asta fiscală mare este generată în primul rând de contribuții, unde ar fi nevoie de o plafonare și a mai avut de-a lungul istoriei plafonări la contribuția de pensie, în primul rând a fost o perioadă și cu o plafonare de contribuție în sănătate, dar care n-a durat decât vreo câteva luni, a fost cred la începutul anului 2017. Urmarea unor modificări în codul fiscal, care au intrat în vigoare mai târziu, dar care au fost reversate ulterior.

Și apare de fiecare dată această discuție cu privire la eficiența unei măsuri de taxare progresivă, care ar fi cumva percepută ca rezolvând aceste lucruri, pentru că într-un sistem de taxare progresivă e mai ușor de creat un sistem de deduceri și de a reașeza sarcina fiscală, astfel încât cei care câștigă mai mult să plătească mai mult.

Noi mai avem o problemă, pentru că în realitate în România avem taxări diferite pe tipuri de venituri diferite, adică la noi nu contează atât de mult mărimea venitului, cât tipul venitului. Munca e de mai multe tipuri: e o muncă dependentă salariată, care are sarcina fiscală cea mai mare, de 40% Dar tot muncă e și munca creativă. Drepturile de autor sunt o muncă, având o sarcină fiscală mult mai mică. Munca independentă e tot o muncă. Iarăși au o sarcină fiscală foarte mică, pentru că acolo contribuțiile sunt plafonate.

O persoană care câștigă din diverse tipuri de muncă, dacă vorbim de partea activă, e taxată diferit. Dacă ne uităm și în zona de venituri pasive, unde avem chirii, unde sacina fiscală e de 8% aproape.
Tot ca venituri pasive sunt cele din dobânzi, care au rămas la 10%. Au crescut veniturile pe dividende de la 16%, au crescut veniturile din câștiguri de capital la 16%.

Ca atare, înainte dividendul era mai puțin taxat, în ideea de a încuraja antreprenorul să investească, să-și asume riscuri și să fie remunerat pentru riscurile pe care și le asumă, iar acum cumva îl penalizăm. Și îi spunem: ține banii la bancă, că te taxăm mai puțin, cu doar 10%.

Dacă îți asumi riscuri și investești în afacerea ta și obții câștiguri din dividende, te taxăm cu 16%. Adică sunt niște lucruri care conceptual nu prea au sens.

Rep: Sunteți pentru sau contra impozitării progresive?
Dan Manolescu: Sunt pentru o discuție așezată și fundamentată. Taxarea progresivă poate rezolva probleme sau poate crea altele noi. Înainte de 2005, marea ei problemă, mai ales pe inflație mare, ca acum, a fost că tranșele nu erau actualizate și tot mai multe venituri ajungeau în tranșa superioară.

Dacă prin ea 80–90% din populație ar plăti mai puțin sau la fel, și am crea deduceri care să scoată la lumină activități nedeclarate, chiriile sau meditațiile, de exemplu, ar putea funcționa. Statul nu pierde, pentru că ce deduce un contribuabil declară celălalt. Dar trebuie stabilit ce venituri intră în globalizare și trebuie ca ANAF să poată administra sistemul, cu investiții în software, hardware și în oameni.

AI-ul nu ar trebui să ia decizii, ci să fie o unealtă nouă în atelier, cu care să-ți crești productivitatea

Nu se face peste noapte, cu ideea că de la 1 ianuarie trecem la progresiv ca să închidem bugetul, iar la final de an constatăm că nici veniturile n-au venit și am stricat și un sistem întreg. Legea e cel mai ușor de scris; problemele apar când vrei s-o aplici.

Rep: Ce poate face astăzi inteligența artificială suficient de bine încât să îi încredințați o parte din munca unui consultant fiscal și unde încă nu v-ați baza pe ea?
Dan Manolescu: AI-ul nu ar trebui să ia decizii, ci să fie o unealtă nouă în atelier, cu care să-ți crești productivitatea. Majoritatea consultanților, contabililor și auditorilor o folosesc deja, dar e nevoie să înțelegem cum funcționează și ce limite are, inclusiv în privința confidențialității: contractul unui client nu are ce căuta într-un model gratuit de pe telefon, ale cărui date pot fi folosite la antrenare. Și nu trebuie să credem tot ce spune. Mai ales generația tânără e tentată să creadă că un instrument atât de avansat nu poate greși la lucruri simple. Greșește, mai ales pe legislația fiscală românească, care se schimbă continuu. În experimentele noastre a dat răspunsuri total eronate, invenții sau soluții bazate pe acte abrogate; când îl corectezi, își cere scuze foarte frumos.

Rep: Nu credeți că va apărea un AI specializat, de nișă?
Dan Manolescu: Posibil, mulți consultanți își creează deja propriile instrumente și unele vor deveni comerciale. Dar problema rămâne răspunderea. Nu cred că cineva va spune: instrumentul meu e atât de bun încât, dacă îți dă un răspuns greșit, răspund eu. Până atunci, profesioniștii îl integrează pentru productivitate.

Trei recomandări pentru viitorul ministru al Finanțelor

Rep: Nu vă e teamă că vă va lua meseria?
Dan Manolescu: Nu în următorii câțiva ani, dar în ritmul actual orice e posibil. Paradoxal, instabilitatea legislativă de care ne-am plâns cu toții ne-ar putea ajuta: legislația fiscală românească e atât de încâlcită încât AI-ul scapă des elemente esențiale. Pe termen lung, cred că în profesii ca a noastră nevoia de a vorbi cu un om și de a construi o relație de încredere va rămâne, deși generațiile crescute cu telefonul în mână ar putea ajunge să aibă mai multă încredere în tehnologie decât în oameni.

Rep: Trei recomandări pentru viitorul ministru al Finanțelor?
Dan Manolescu: Întâi, dialogul cu mediul de afaceri, pentru a înțelege de la firul ierbii problemele fiecărui sector. Apoi, dialogul cu profesioniștii, care pot veni și cu soluții. În al treilea rând, un buget realist, cum pare că s-a încercat anul acesta, fără măsuri fiscale care doar să închege bugetul pe hârtie.

Suntem aici pentru că, de la pandemie încoace, am avut deficite de 8–9%, am cheltuit constant peste cât am încasat, iar măsurile fiscale n-au adus niciodată cât se aștepta. Trebuie cheltuit mai puțin și mai eficient. La dobânzile actuale, de 7% pentru România, față de 5,4% pentru SUA și peste 3% pentru Germania, datoria acumulată devine o povară uriașă: o rostogolim continuu, pentru că o datorie se plătește din excedent, iar noi nu avem excedent și nici nu vom avea prea curând.

Vocile Economiei, powered by Raiffeisen Bank