Care este următoarea țintă a ofensivei ucrainene în Kursk. Motivul pentru care au fost atacate podurile peste râul Seim

Armata ucraineană îşi extinde ofensiva în provincia rusă Kursk, unde a trecut graniţa într-un al doilea punct la vest de districtul Gluşkovo, în care încearcă să izoleze peste 50 de aşezări, iar odată cu acestea să izoleze şi trupele ruse din zonă, distrugând în acest scop podurile peste râul Seim în nordul acestui district şi exercitând concomitent presiune dinspre zonele deja capturate în est, relatează luni agenţia EFE, preluată de Agerpres.

Trupele ucrainene au ocupat mai mult de 11 kilometri pătraţi de teritoriu la vest de districtul Gluşkovo – situat în partea de vest a provinciei Kursk la graniţa cu Ucraina -, unde se deschide un nou front la aproximativ 35 de kilometri distanţă de zona capturată la vest de oraşul Sudja, potrivit canalului de Telegram „DeepState” apropiat armatei ucrainene.

Risc de încercuire pentru ruși

Aceasta din urmă atacă acum districtul Gluşkovo atât dinspre vest cât şi dinspre est, unde conform aceluiaşi canal trupele ucrainene înaintează şi au ocupat două localităţi. La sud se află graniţa ucraineană, iar la nord cea mai mare parte a districtului este separată de restul teritoriului rus de râul Seim.

Forţele aeriene ucrainene au confirmat distrugerea a două poduri peste acest râu, iar bloggerii militari ruşi – care afirmă că podurile au fost lovite cu rachete americane HIMARS – şi un oficial rus au anunţat luni că duminică armata ucraineană a distrus de asemenea al treilea, ultimul, pod peste acel râu.

Armata rusă foloseşte acum pontoane pentru deplasarea trupelor şi aprovizionarea lor, dar şi aceste structuri provizorii pot deveni ţinte facile pentru sistemele de rachete ucrainene. Astfel, cea mai mare parte a districtului Gluşkovo este acum izolată de Rusia şi ar putea cădea sub control ucrainean în câteva zile, în timp ce Ucraina continuă să lovească podurile peste Seim, care încă nu au fost complet distruse.

Trupele ruse riscă în această situaţie să se vadă încercuite şi eventual capturate, alternativa lor fiind retragerea, dar şi pentru o retragere care să nu fie condiţionată de folosirea pontoanelor peste acel râu fereastra de timp se restrânge pe măsură ce trupele ucrainene continuă înaintarea dinspre est şi închid unicul coridor terestru.

În urma ofensivei în provincia Kursk lansate pe 6 august şi care a luat pe nepregătite armata rusă slab desfăşurată în acea zonă, unde avea în special unităţi formate din tineri recruţi fără experienţă de luptă, din rândul cărora armata ucraineană a luat uşor prizonieri, aceasta din urmă revendică ocuparea a peste 80 de localităţi şi a unei suprafeţe de peste 1.150 de kilometri pătraţi, un bilanţ exagerat în opinia unor comentatori militari independenţi.

Control aproximativ al ucrainenilor în regiunea Kursk

Potrivit bloggerilor militari ruşi, armata ucraineană acţionează în Kursk dispersat cu grupuri mobile de recunoaştere şi sabotaj, dar nu toate zonele din Kursk unde au fost semnalate incursiuni ale trupelor ucrainene se află efectiv sub controlul acestora. De asemenea, cea mai mare parte a câştigurilor teritoriale au fost obţinute la începutul ofensivei, suprafeţele revendicate de Kiev în ultimele zile fiind marginale după ce armata rusă a trimis întăriri şi au loc lupte.

Însă dacă îi va reuşi manevra de ocupare a districtului Gluşkovo, armata ucraineană ar obţine controlul asupra unei suprafeţe coerente de circa 500 de kilometri pătraţi pe care se află aproximativ 50 de localităţi, iar acest district ar deveni al doilea mare bastion al trupelor ucrainene în provincia Kursk, după cel din zona oraşului Sudja.

Potrivit lui Oleksandr Kovalenko, analist militar membru al grupului ucrainean „Rezistenţa Informativă”, efectivele armatei ruse în provincia Kursk sunt de cel puţin 15.000 de soldaţi, în opinia sa fiind nevoie de efective cel puţin duble pentru a împiedica trupele ucrainene să avanseze, nemaivorbind de expulzarea acestora ordonată public de preşedintele rus Vladimir Putin.

Nu este însă clar câţi soldaţi ar putea comandamentul ucrainean să desfăşoare pentru susţinerea ofensivei pe teritoriul rus, mai ales că trupele ucrainene continuă să piardă teren pe frontul din estul Ucrainei, de unde Kievul pare să fi sperat că Rusia va muta trupe semnificativ pentru a-şi apăra propriul teritoriu, ceea ce deocamdată nu s-a întâmplat în măsura aşteptată. În plus, armata ucraineană, care a mobilizat pentru această acţiune trupe bine instruite, a suferit deja pierderi în oameni şi echipamente pe teritoriul rus în ofensiva despre care Kievul evită să ofere detalii şi explicaţii.

Potrivit preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenki, printre obiectivele ofensivei se numără crearea unei „zone tampon” pe teritoriul rus şi diminuarea potenţialului de luptă al armatei ruse. Un alt obiectiv, menţionat de unul dintre consilierii săi, dar şi de Putin, este de a forţa Moscova să accepte negocieri de pace în termeni favorabili Kievului.