Care sunt semnele tulburărilor glandei tiroide la copii, o problemă mai frecventă la fete. Endocrinolog pediatru: „Este un fapt dovedit că hormonii feminini lasă o portiță mai mare pentru bolile de tiroidă”

Dezvoltarea fizică mai precară, întârzieri în achizițiile școlare, tulburările de comportament, constipația, modificări la nivelul tegumentelor, pubertatea precoce sau întârziată sunt tot atâtea semne ale tulburărilor de glandă tiroidă la copii. Chiar dacă varietatea de simptome poate face dificilă identificarea tulburărilor de tiroidă, este important ca acestea să fie diagnosticate și tratate la timp, atrage atenția dr. Iulia Enachescu, medic specialist în Endocrinologie pediatrică. În caz contrar, sănătatea fizică și mintală a unui copil va avea de suferit.

Poziționată în partea din față a gâtului, glanda tiroidă este pe cât de mică, pe atât de importantă. Tiroida produce în principal trei hormoni – T4, tiroxina; T3, triiodotironina și calcitonina – cu impact major în mai toate funcțiile organismului, de la reglarea metabolismului bazal, a ritmului cardiac, precum și a tensiunii arteriale și până la reglarea temperaturii corporale și a nivelului de calciu din sânge. 

Dacă această glandă funcționează prea repede – producând foarte mulți hormoni – apare o boală numită hipertiroidism, iar dacă produce prea puțini, apare o boală numită hipotiroidism. Ambele dezechilibre au un impact foarte mare asupra sănătății unui copil.

A crescut numărul copiilor bolnavi de tiroidă

Chiar dacă, din fericire, patologiile tiroidiene nu sunt foarte frecvente la copii, în ultima vreme, totuși, s-a constatat o creștere a numărului de copii cu boală de tiroidă, subliniază dr. Iulia Enachescu, medic specialist în Endocrinologie pediatrică la Hyperclinica MedLife Deva.

Cea mai cunoscută și mai ușor identificabilă este boala Basedow. O boală autoimună – chiar dacă rar întâlnită la copii – în care tiroida produce o cantitate mare de hormoni tiroidieni. Potrivit studiului Basedow disease in children: clinical and evolutive aspects – Boala Basedow la copii: aspecte clinice și evolutive, publicat pe site-ul oficial al Bibliotecii Naționale de Medicină din SUA, Național Library of Medicine, în jumătate din cazurile de boală depistate exista un istoric familial. Totodată, cele mai frecvente semne identificate au fost gușa – cauzată de creșeterea importantă în dimensiuni a glandei tiroide – și tahicardia.

Alături de gușă, în boala Basedow un alt semn identificabil este exoftalmia – adică ochii bulbucați. „Cu precizarea că atât exoftalmia, cât și gușa, apar treptat și există riscul ca părinții sau bunicii, care văd copilul în fiecare zi, să nu observe aceste modificări”, adaugă dr. Enăchescu.

Problemele de tiroidă de tip basedowian, mai spune medicul endocrinolog pediatru, sunt mai specifice perioadei pubertății, când au loc schimbări hormonale puternice. Dar ele pot fi întâlnite și la copii de 8-9 ani. Un alt aspect important este că bolile de tiroidă – și în cazul copiilor, la fel ca și în cazul adulților – sunt mai frecvente la fete, comparativ cu băieții. O explicație certă pentru acest lucru încă nu există. Ce se știe însă cu certitudine este faptul că hormonii estrogeni – care asigură o protecție specifică față de bolile cardiovasculare la femei – în cazul bolilor de tiroidă efectul este exact invers. „Este un fapt dovedit că hormonii feminini lasă o portiță mai mare pentru bolile de tiroidă”, precizează medicul endocrinolog pediatru.

Potrivit Mayo Clinic, alte semne ale hipertiroidismului la copii sunt dezvoltarea subponderală, în ciuda apetitului normal sau mare, aritmia, palpitațiile, nervozitatea, anxietatea, iritabilitatea, desele schimbări de dispoziție, dificultățile de concentrare, precum și schimbările la nivelul ciclului menstrual, sensibilitatea la frig, oboseala, insomnia, pielea și părul fragile.

Screening neonatal pentru hipotiroidie congenitală

Însă, mai spune dr. Enăchescu, nu hipertiroidia (boala Basedow) apare cel mai frecvent la copiii de toate vârstele, ci hipotiroidia. Aceasta înseamnă că glanda tiroidă nu produce suficienți hormoni tiroidieni pentru o bună funcționare a organismului. Semnele acestei afecțiuni tiroidiene sunt însă mai greu de identificat.

Hipotiroidia poate fi de cauză autoimună, urmarea unui deficit de iod sau – mai rar – congenitală, adică copilul se poate naște cu o tiroidă ectopică (în alt loc decât în mod normal). Sau, chiar dacă glanda tiroidă se află la locul ei, nu funcționează.

Din fericire, România s-a aliniat – prin politici sanitare – eforturilor internaționale de screening neonatal, astfel că orice copil născut la maternitate este testat pentru a vedea dacă suferă sau nu de hipotiroidie congenitală. Se face o testare a TSH-ului – analiză care măsoară concentrația în sânge a hormonului de stimulare tiroidiană, hormon secretat de hipofiza anterioară, o glandă situată la baza creierului. În mod normal, valoarea TSH-ului unui copil este 5, punctează dr. Enăchescu: „Cea mai mare valoare pe care am întâlnit-o a fost de 500, la un nou-născut prematur.”

Potrivit Johns Hopkins Medicine hipotiroidismul poate avea mai multe cauze printre care și o tulburare autoimună – numită tiroidită Hashimoto – în care sistemul imunitar al organismului se întoarce împotriva propriei glande tiroide, distrugând-o. Boala este destul de frecventă la adolescenți. Alte cauze ale hipotiroidismului ar putea fi anumite medicamente, disfuncții hipofizare sau pur și simplu idiopatice – adică nu pot fi identificate.

„O tiroidopatie nu este ușor observabilă”

În endocrinologie, terapia este eminamente una de substituție, precizează dr. Iulia Enăchescu. În primul an de viață, odată cu punerea diagnosticului se instituie și terapia de substituție. Cât timp trebuie urmată aceasta? Doar medicul endocrinolog pediatru care observă amănunțit dezvoltarea somatică a copilului, aspectul ecografic al glandei tiroide – sonoecografic, cât și vascularizația – precum și volumul acesteia poate spune dacă evoluția duce către o diminuare a dozei de substituție hormonală, către o întrerupere sau către o continuare a ei, punctează medicul specialist. Iar controalele sunt periodice, la 6 luni, la 12 luni.

„O tiroidopatie, ca boală, este inaparentă. Adică nu se vede ușor. Uneori, nu este suspicionată, deși are câteva semne clinice aparent disparate”, mai spune dr. Enăchescu.

Iar aceste semne sunt de natură gastroenterologică, tegumentară, astfel că nimeni nu se gândește la o cauză endocrină tiroidiană. „La orice copil care are o stagnare în dezvoltare, atât somatic, cât și la nivelul achizițiilor neuro-comportamentale, părinții sau medicii de familie ar trebui să suspicioneze o tiroidopatie, chiar la vârstă mică. La fel, dacă observă modificări ale tranzitului intestinal – constipație – sau, la copiii mai mari, tulburări de comportament, poate fi vorba despre o patologie tiroidiană”, mai spune medicul endocrinolog pediatru.

Uneori, copiii cu tulburări de compoartament pot fi greșit diagnosticați cu tulburări de spectru autist, mai spune medicul: „Alteori, în hipertiroidie apare tahicardia, valorile tensionale mari, tulburările de puls. Toate acestea pe sistemul cardiovascular. De asemenea, apar modificări la nivel neurologic sau diabetologic. Recomand ca la orice copil cu epilepsie, de exemplu, sau cu diabet dacă se observă că tratamentul nu mai poate ține boala în frâu, să se facă și un control endocrinologic.”

Pe lângă faptul că observă dezvoltarea somatică, endocrinologul pediatru poate recomanda, în vederea unui diagnostic corect, și dozări în laborator pentru autoanticorpi specific în cazul bolilor autoimune, pe lângă dozare de hormoni și TSH. Un alt indicator important care ghidează medicul endocrinolog pediatru este aspectul ecografic al glandei tiroide. De multe ori, se poate întâmpla ca valorile TSH-ului sau ai ATPO (anticorpii tiroperoxidază, un marker în bolile autoimune tiroidiene) să fie normali, dar ecografic să apară modificări care să ducă la punerea diagnosticului.

Semne care apar la vârstă școlară

Copiii cu boli tiroidiene au și tulburări de comportament care se evidențiază mai ales la vârstă școlară sau preșcolară. Astfel, dificultățile de învățare și lentoarea în achizițiile școlare pot fi semne care să se manifeste la copiii cu boli tiroidiene, mai evidente pe parcursul primilor ani de școală primară sau de gimnaziu.

Totodată, un copil care avea rezultate frumoase la școală și care dintr-o dată începe să devină de nerecunoscut atât pentru profesori, cât și pentru părinți, poate, de asemenea, să fi dezvoltat o boală tiroidiană. Modificările comportamentale apar atât în hipotiroidie, cât și în hipertiroidie.

De asemenea, la un copil cu probleme de obezitate poate fi și glanda tiroidă implictă, deși nu atât de des precum se crede, punctează dr. Enăchescu: „În general debutul tulburărilor la copii este atunci când întră în colectivitate, la școală, în debutul pubertății sau la liceu. Atunci când copilul nu se mai încadrează în reperele colectivității – de înălțime, de achiziții școlare sau orice comportament puțin schimbat sau un retard de creștere împreună cu o creștere accelerată pot fi semne de hipotiroidie. Ca să nu mai vorbim despre întârzierea la pubertate sau de pubertatea precoce. Aici aș atenționa în general părinții.”

Ce înseamnă pubertate precoce în condițiile în care vârsta de debut a pubertății a tot scăzut? Înseamnă, precizează medicul endocrinolog, vârsta de 9 ani, dacă vorbim de pubertate precoce, dar semne precum sâni măriți, secreție genitală roșie trebuie să aducă copilul respectiv în atenția medicului endocrinolog la oricare altă vârstă. Adică, 6-7 ani.

Chiar și fetițele supraponderale care au sânii măriți ca urmare a acestei condiții au nevoie de o verificare la cabinetul medicului endocrinolog pediatru.

De asemenea, dacă prima menstruație nu a venit până la 16-17 ani, iarăși, copilul trebuie adus la endocrinolog ca să-i prescrie o terapie adecvată. 

În concluzie, conștientizarea bolilor de tiroidă este importantă. Și atât părinții, cât și medicii de familie pot identifica – aceștia din urmă în urma bilanțurilor medicale pe etape de vârstă – semnele clinice ale tulburărilor de glandă tiroidă mai sus menționate, astfel încît orice disfuncție să fie tratată la vreme, iar sănătatea fizică și mintală a copilului, protejată.