Cât de aproape suntem, de fapt, să detectăm viața extraterestră? Ultima descoperire majoră pune în discuție câteva probleme esențiale 

Niciodată până acum știința nu a căutat cu atâta intensitate viața în alte lumi. Și niciodată nu a avut la dispoziție asemenea instrumente. Nu mai e o chestiune de „dacă”, ci de „când”, cred mulți din mediul științific. 

Odată cu anunțul că pe o planetă numită K2-18b au fost detectate semne ale unui gaz care, pe Terra, este produs de organisme marine simple, semnalul că suntem pe punctul de a face o descoperire epocală a fost dat, relatează BBC.

„Există viață dincolo de Terra? Aceasta este, practic, cea mai mare întrebare fundamentală care poate exista, și s-ar putea să fim pe punctul de a-i găsi răspunsul”, spune prof. Nikku Madhusudhan de la Institutul de Astronomie al Universității Cambridge, omul de știință care a condus echipa ce a făcut descoperirea legată de planetă K2-18b.

Însă toate acestea deschid și mai multe întrebări. Spre exemplu, dacă vom găsi viață pe o altă lume, cum ne va schimba asta ca specie?

Farfurii zburătoare și extratereștri din science-fiction

De secole, oamenii și-au imaginat ființe care ar putea trăi pe cer sau în alte lumi. La începutul secolului XX, astronomii credeau că pot vedea linii drepte pe suprafața planetei Marte, ceea ce a alimentat speculația că planeta vecină ar putea găzdui o civilizație avansată. A fost o idee care a inspirat valuri de literatură science-fiction, cu farfurii zburătoare și faimoșii omuleți verzi.

A fost o perioadă în care guvernele occidentale alimentau frica de comunism, așa că vizitatorii din spațiu erau adesea reprezentați ca amenințări, unele care aduceau cu ele pericol, nu speranță.

Însă decenii mai târziu, „cea mai solidă dovadă de până acum” privind existența vieții pe o altă lume nu vine de pe Marte sau Venus, ci de pe o planetă aflată la sute de trilioane de kilometri distanță.

Provocarea majoră: să știm unde să căutăm

Până de curând, NASA s-a concentrat pe Marte. Dar în 1992, odată cu descoperirea primelor planete care orbitau alte stele, direcția s-a schimbat.

Deși astronomii bănuiau de mult existența altor lumi, nu exista o dovadă clară până atunci. De atunci încoace, au fost descoperite aproape 6.000 de planete din afara sistemului nostru solar.

Multe sunt așa-numiți giganți gazoși, asemenea lui Jupiter și Saturn. Altele sunt fie prea fierbinți, fie prea reci pentru a susține apă lichidă, element considerat esențial pentru viață. Cel puțin viața așa cum o știm noi.

Dar unele se află în „zona Goldilocks”, zona propice vieții, unde distanța față de steaua gazdă este „tocmai potrivită”. Iar Prof. Madhusudhan crede că în galaxia noastră ar putea exista mii de astfel de planete.

Tehnologii extrem de ambițioase 

Pe măsură ce astfel de exoplanete au fost descoperite, oamenii de știință au început să dezvolte instrumente capabile să analizeze compoziția chimică a atmosferelor lor. Ambiția lor era amețitoare, aproape sfidătoare.

Ideea era să capteze cantitatea minusculă de lumină stelară care străbate atmosferele acestor lumi îndepărtate și să o analizeze în căutarea amprentelor chimice ale moleculelor produse doar de organisme vii, așa-numitele biosemnături.

Și au reușit. Atât telescoapele terestre, cât și cele spațiale au fost echipate cu astfel de instrumente

Telescopul spațial James Webb (JWST) al NASA, care a detectat gazul pe planeta K2-18b, este cel mai puternic telescop construit vreodată. Lansarea sa, în 2021, a stârnit un entuziasm imens. În sfârșit, căutarea vieții părea la îndemâna umanității.

Căutarea vieții extraterestre va necesita observatoare mult mai performante 

JWST nu poate detecta planete atât de mici ca a noastră sau care orbitează prea aproape de stelele lor, din cauza strălucirii.

De aceea NASA construiește în acest moment Habitable Worlds Observatory/Observatorul Lumilor Locuibile (HWO), a cărui lansare este programată pentru anii 2030. 

Un astfel de instrument de mare precizie va putea detecta și analiza atmosferele unor planete similare cu Terra, pentru care va utiliza un soi de „scut solar” de înaltă tehnologie, ce va bloca lumina stelei respective.

De asemenea, Extremely Large Telescope/Observatorul Extrem de Mare (ELT) parte a European Southern Observatory (ESO) va deveni operațional spre finalul acestui deceniu. 

Conform datelor făcute publice până în prezent, ELT va avea cel mai mare oglindă construită vreodată, de 39 de metri diametru, și va putea studia atmosferele planetare cu o precizie fără precedent.

Mai multe descoperiri, mai multe întrebări

Prof. Madhusudhan speră să aibă suficiente date în următorii doi ani pentru a demonstra categoric că a detectat biosemnături pe K2-18b. Însă chiar dacă va reuși, nu va urma un val de sărbătoriri globale.

Va începe, în schimb, o dezbatere științifică intensă. Mai exact, ar putea acele semnături biologice să fie produse și prin procese non-vii?

În timp, pe măsură ce datele se adună și chimia alternativă eșuează în a explica biosemnăturile observate, consensul științific va începe treptat să încline către probabilitatea existenței vieții extraterestre, spune prof. Catherine Heymans de la Universitatea din Edinburgh, Scoția, citată de BBC.

„Cu cât vom avea mai mult timp la telescop, cu atât imaginea chimiei atmosferice va deveni mai clară. Nu vom putea spune sigur că e viață. Dar dacă vedem aceleași semne în mai multe sisteme, nu doar într-un singur caz, încrederea va crește”, spune ea.

Așa cum internetul a apărut printr-o serie de progrese aparent mici, dar care, în timp, au schimbat lumea, tot așa e posibil ca momentul în care vom realiza că nu suntem singuri să nu fie perceput imediat ca revoluționar.

O dovadă mai clară ar fi descoperirea vieții în sistemul nostru solar, prin sonde robotice dotate cu laboratoare portabile. O eventuală bacterie extraterestră ar putea fi analizată și chiar adusă pe Pământ, iar asta ar reprezenta prima dovadă directă a existenței extratereștrilor.

Chiar dacă se va descoperi viață simplă, asta nu înseamnă că viața complexă este inevitabilă

Prof. Madhusudhan consideră că viața simplă ar putea fi una comună în galaxie. Însă evoluția de la viață simplă la viață complexă, și apoi la inteligență, reprezintă pași uriași și puțin înțeleși.

Dr. Robert Massey, director adjunct al Societății Regale de Astronomie, este de acord că apariția vieții inteligente este mult mai puțin probabilă decât a celei simple.

„Pe Pământ, evoluția spre organisme multicelulare a durat enorm de mult. Întrebarea este dacă există condiții speciale care au permis acest lucru aici (dimensiunea planetei, oceanele, masele de uscat), sau dacă aceste procese ar putea avea loc oriunde”, spune Massey.

Viața extraterestră ar reduce și mai mult senzația că suntem speciali

El crede că descoperirea vieții extraterestre simple ar continua diminuarea sentimentului că specia umană este „specială”.

„Cândva ne-am crezut centrul Universului. Fiecare descoperire ne-a mutat tot mai departe de acel centru. Viața extraterestră ar reduce și mai mult senzația că suntem speciali”, crede Massey

Profesoara Michele Dougherty de la Imperial College din Londra vede, însă, altfel lucrurile: „Descoperirea vieții, chiar și simple, ne-ar ajuta să înțelegem mai bine cum am evoluat. Și ne-ar reconecta cu ceva mai vast. Ne-ar face mai mari, nu mai mici”.

Descoperirea vieții extraterestre nu va aduce frică, ci speranță

„Când ne vom uita la cer, nu vom vedea doar stele și planete, ci un cer viu. Impactul social va fi imens. Va schimba fundamental modul în care ne vedem pe noi înșine și unii pe alții. Granițele de limbaj, politice sau geografice se vor dizolva. Ne vom simți cu toții parte dintr-un întreg”, a subliniat autorul descoperirii de pe planeta K2-18b.

„Va fi un nou pas în evoluția noastră”, a concluzionat prof. Madhusudhan.