Cat de competitivi suntem?

Cat de competitivi suntem: ca persoane, ca angajati sau intreprinzatori si ca societate?

Traim intr-o lume ce are din ce in ce mai putine bariere. Facem parte din UE si traim intr-o lume globalizata. Lumea nu mai este bipolara, nu mai este unipolara, ci multipolara. Brazilia, China, India si alte tari in curs de dezvoltare cresc cu 5-10% pe an, in conditiile in care in Romania avem contractie economica.

China este laudata. Chiar si politicieni populisti de la noi dau China drept exemplu, unii sugerand chiar sa ne imprumutam de la chinezi.

Sunt diferente enorme intre Romania si China.

In China, pensia medie este de 18 dolari pe luna, adica 10% din pensia medie din Romania. Drepturile omului (cum ar fi dreptul la libera circulatie sau dreptul proprietatii) sunt mai restranse decat in Romania. Etica muncii este si ea diferita.

Mai aproape de noi, Bulgaria are impozitele mai atractive: 20% TVA si 10% cota unica. Dar si pensiile sunt mai mici.

Renault are o dilema: sa investeasca in Romania sau in Maroc? Evident, grevele de la noi nu cred ca fac o favoare fabricii din Mioveni.

In ultimii ani au fost adaugate zile libere in calendarul de sarbatori legale in Romania, cu impact negativ asupra productivitatii muncii. De asemenea, codul Muncii nu a fost schimbat, desi se tot vorbeste de modificarea lui in sensul introducerii unei flexibilitati mai mari.

Azi, statul introduce masuri fiscale, parafiscale si legislative care fac din competitivitate un vis din ce in ce mai indepartat, de exemplu: piedici la infiintarea unei firme.

La nivel individual, multi angajati comenteaza pe la colturile din pauza de tigara despre cutarica ce a fost promovat pe motive de pupat seful; mai ales cand cutarica nu ia pauze de tigara si isi termina tot timpul treaba foarte bine si la timp.

Multi angajati isi schimbau serviciul din 6 in 6 luni pentru un 10% la salariu si apoi se intreaba azi de ce au ramas fara loc de munca la fel de bine platit.

Multi angajati vad serviciul doar ca pe un loc unde altcineva este dator sa-i plateasca bine, ca altcineva sa se ocupe de bunastarea lor individuala (liber vineri dupa 13.00, masina si loc de parcare) si se plang de proprietari ca vor profit. Ei refuza sa inteleaga ca interesul proprietarilor (uneori fonduri de pensii) este sa maximizeze valoarea investitiei si ca, daca firma nu face profit, proprietarul este mai castigat daca isi pune banii la banca si inchide portile firmei.

Ca manageri trebuie sa stim sa folosim corect resursele: fie ca e vorba de buget, fie ca e vorba de subalterni: este si vina managerului ca a creat conditii ca subalternii lui sa comenteze pe la colturi despre cutarica ce a fost promovat.

La nivel de proprietar: in conditiile de criza, firmele mici si mijlocii cu asociat unic sau cu un numar redus de proprietari s-au adaptat mai repede decat firmele mari la taierea de costuri. Insa firmele mici au probleme de finantare si de dezvoltare: nu au buzunare prea adanci si nici expertiza dezvoltata de catre intreprinderile mai mari / multinationale. Iar aici un mediu de afaceri – din care si micii intreprinzatori fac parte – mai transparent si cu acces mai rapid la finantari ar putea ajuta.

In loc de concluzie

La nivel individual putem face mai mult: putem munci mai eficient, mai inteligent si sa avem asteptari realiste. Sa ne gandim tot timpul care sunt competitorii nostri: colegi de birou, colegi din alte firme (care ne-ar putea lua locul maine) dar si care sunt competitorii firmei la care lucram: ce fac ei, de ce au o marja de profit mai ridicata?

Ca mici intreprinzatori avem nevoie de un mediu de afaceri mai transparent.

Ca manageri sa ne intrebam daca folosim corect resursele, atat materiale cat, mai ales, umane.

Ca societate avem nevoie de mai multe: de mediul de afaceri transparent dorit de firme, de fiscalitate competitiva, de infrastructura (sosele, aeroporturi, cai ferate, internet) care sa creeze societatii un avantaj competitiv, de un sistem de educatie ce pregateste oameni mai pregatiti decat in alte parti. Statul trebuie sa-si deschida firmele si institutiile catre competitie: cei care lucreaza la stat sa poata avea calitatile necesare pentru un transfer fara probleme in firmele private. Trebuie sa ne intrebam si ce fel de societate ne dorim si daca vom fi in stare sa ne platim datoriile pentru pensii. Trebuie sa ne intrebam si cum ne exercitam calitatea de proprietar al bunului public.

Un lucru imi este insa clar: in secolul 21, al globalizarii, presiunile de competitivitate vor fi din ce in ce mai acute. Trebuie sa ne dam seama de asta pana cand nu e prea tarziu.

Citeste si comenteaza pe Jeopardy.