Cât costă moțiunea de cenzură. Calculul pe care politicienii nu îl fac
Când PSD și AUR dau jos un guvern, nu plătesc ei prețul. Îl plătești tu – prin locuri de muncă pierdute, inflație și o țară pe care piețele internaționale încep să o privească cu suspiciune, spune economistul Adrian Codîrlașu,într-o discuție cu HotNews.
Luni, PSD și AUR au anunțat că vor depune împreună o moțiune de cenzură împotriva Guvernului Ilie Bolojan. Matematica parlamentară le e favorabilă: cele două partide adună 219 voturi, au nevoie de 233, iar alte partide de opoziție pot acoperi diferența cu ușurință. Executivul poate cădea. Dar înainte de a ne întreba dacă va cădea, merită să ne întrebăm altceva: cine plătește nota?
HotNews a discutat cu Adrian Codîrlașu, președintele CFA România – asociația profesioniștilor în investiții – pentru a înțelege ce înseamnă această criză politică pentru buzunarul fiecăruia.
La nivel personal, riscul este de recesiune, iar în recesiune se pierd locuri de muncă. De asemenea, deficitele bugetare ridicate generează inflație (emisiunea de obligațiuni este echivalentă cu tipărirea de bani). Deci scăderea puterii de cumpărare.
Celebrul economist Milton Friedman spunea că trebuie să fim atenți la cât cheltuiește guvernul. De ce? „Pentru că ceea ce nu plătim prin taxă, vom plăti apoi prin inflație”, atrage atenția Codirlașu.
Economistul mai avertizează asupra importanței de a atrage banii europeni: „Fondurile europene sunt esențiale în acest an atât pentru a contribui la creșterea economică sau atenuarea recesiunii, cât și pentru finanțarea deficitului bugetar. O sumă record de fonduri europene este cuprinsă în proiecția de venituri a bugetului. Nerealizarea acestui obiectiv va conduce la creșterea deficitului bugetar în acest an, cu consecințe posibile asupra ratingului suveran al României, costului de finanțare și a creșterii economice”.
Traducere: dacă instabilitatea politică blochează sau întârzie absorbția fondurilor europene – iar un guvern demis și un altul neformat o va face cu certitudine – gaura din buget se adâncește. Iar o gaură mai mare înseamnă că statul trebuie să se împrumute mai mult, și mai scump.
Indicatorul de urmărit, spune Codîrlașu, este randmentul la obligațiunile de stat pe zece ani – un termometru al încrederii pe care investitorii, atât români cât și străini, o acordă României. Cu cât crește mai mult, cu atât fiecare leu împrumutat costă mai mult. Și România se împrumută mult.
„În fiecare an, România se împrumută cu zeci de miliarde de lei și plătește dobânzi tot mai mari pentru datoria acumulată. O variație de un singur punct procentual la rata dobânzii adaugă României cheltuieli anuale suplimentare de 240 de milioane de euro, numai pentru dobânzi. Bani care nu mai ajung la spitale, școli sau în mentenanța infrastructurii-cheie. Acești bani vor trebui scoși anual din bugetele viitoare sau acoperiți prin noi împrumuturi, care generează noi dobânzi”, spun reprezentanții think tankului Rethink România.