Cateva concluzii dupa alegerile locale din 2012

USL a castigat in jur de 50%, mult sub cifrele umflate la cald, ca de obicei, de unele televiziuni dar suficient cat sa-si proclame victoria. Cu acest rezultat, PSD si PNL castiga legitimitate in actul guvernarii, cucereste noi orase mari din tara si o mare parte din reteaua de Consilii Judetene, infige steagul in toate sectoarele Capitalei si isi adjudeca Primaria Generala. Chiar daca USL se afla departe de dominatia anuntata de exit-poll-uri, Victor Ponta si Crin Antonescu fac un mare pas catre victorie in toamna. Greu de imaginat ce erori la guvernare, ce scandaluri monstruoase, ce catastrofa economica ar putea intoarce rezultatul peste numai sase luni, la parlamentare. Un mic detaliu ameninta totusi stabilitatea USL.

Acolo unde cele doua partide au candidat singure se vede limpede diferenta de anvergura. Raportul de forte este net in favoarea PSD, care a castigat semnificativ mai multe primarii decat PNL in orasele unde cele doua partide au candidat separat, nu in alianta. Asadar, Victor Ponta iese si mai puternic dupa localele din 2012. Diferenta nu-i atat de mare cat sa transforme PNL-ul si pe Crin Antonescu intr-o anexa in USL dar lucrurile se complica, atmosfera se tensioneaza.

Ce interes are premierul Victor Ponta sa execute planul suspendarii presedintelui Traian Basescu? De ce i-ar deschide calea lui Crin Antonescu spre Cotroceni? Ce interes are sa-i faca pe liberali mai puternici decat sunt? Raspunsul rational este unul singur: absolut nici unul. Ar fi de asteptat, prin urmare, ca Victor Ponta sa mimeze de acum incolo conflictul cu un Traian Basescu paralizat de frica suspendarii dar convenabil ca sac de box pana prin 2014 cand PSD si-ar putea arunca propriul candidat in cursa pentru Cotroceni. Fara o functie de responsabilitate si fara adversar, Crin Antonescu isi va pierde suflul daca prezidentialele vor avea loc la termen si nu anticipate, ca rezultat al suspendarii. Apoi, ce argumente vor avea liberalii in toamna sa ceara paritate la impartirea canidaturilor?

Cele 14% – 15% comunicate oficial de BEC in cazul PDL, respectiv 22% anuntate de Adriean Videanu reprezinta un scor prost, in nici un caz un mare succes dar adevarul este ca se putea si mai rau. Stia ceva Traian Basescu atunci cand, rugat sa comenteze rezultatele, a spus doar: Fereasca Dumnezeu de mai rau. In primul rand, rezultatul dovedeste ca ideea de a candida sub diferite aliante si miscari inregistrate cu nume diferite in teritoriu a fost complet nefericita. In urechile publicului se infig cifrele seci, oficiale, ridicol de mici: 14%-15%. Pana la public nu mai ajunge explicatia ca la acest scor meschin se adauga de fapt rezultatele obtinute de clonele rebotezate din Piatra Neamt, Timis etc si ca rezultatul final e mai mare, eventual peste 20%. Pana la urma, nici nu e limpede daca-i foarte corect sa adaugi scorul clonelor revopsite in verde tocmai pentru a scapa de simbolistica nefasta a culorii portocalii (alta eroare, in opinia mea).

Important e altceva: Emil Boc a castigat primaria Clujului la mustata in fata lui Marius Nicoara de la USL si va fi dificil de inlaturat de la sefia partidului. Pana la urma victoria sa a salvat partidul de la dezastru. In cazul oficializarii victoriei, Emil Boc se va muta inapoi la Cluj si isi va relua naveta la Bucuresti. Va lasa partidul pe mana lui Adriean Videanu si Vasile Blaga pana la parlamentare dar nu se va da singur jos din scaunul de sef. Chiar daca se va confrunta cu un iminent val de dezertari din partid, Boc nu mai poate fi inalturat prea usor. Cine s-o faca? Cu ce argument?

Lui Videanu i-au scazut dramatic sansele de a lua fraiele partidului. In rest, pe mult hulitul Boc nu prea are azi cine sa-l conteste in partid. Teoretic, are mana libera sa treaca la curatenie, dar e prea slab sa taie in carne vie. De ce nu curg deja demisii? Cine-si asuma totusi raspunderea? Ar trebui inlaturati toti prim-vicepresedintii, seful de campanie, Vasile Blaga (marele suspect de blat cu PSD) si adusa o echipa complet noua, credibila.

Printre marii responsabili se numara si Elena Udrea, sub care PDL a pierdut tot Bucurestiul si s-a prezentat cu Silviu Prigoana, un candidat ridicol la alegeri, pus parca dinadins sa-i usureze lui Sorin Oprescu realegerea. Prigoana vede un succes PDL, insa cele 16 procente scoase cu chiu cu vai sunt o rusine daca le raportam la potentialul electoral din Bucuresti. Esecul din Capitala arata si mai prost daca-l comparam cu scorul bun obtinut de candidatul independent Nicusor Dan. Scuza ca in tara PDL sta chiar mai prost nu tine. Pentru Bucuresti e foarte putin si punct. N-ar fi de mirare insa ca Udrea sa se agate din nou de functie, sa nege evidenta si sa deschida sampania.

Ce poate fi mai penibil decat un partid care, dupa ce a dominat ani de zile Capitala, nu reuseste sa ia macar dublu din scorul obtinut de un biet independent activ mai mult pe net? Ce poate fi mai umilitor decat mesajul Nu va mai dorim pe nici unul din voi! transmis de votantii lui Nicusor Dan? Unul din zece bucuresteni a tinut sa-si manifeste prin vot exasperarea fata de un mod corupt de a conduce orasul, prin intelegeri subterane, blaturi si aranjamente transpartinice. Din acest punct de vedere, cele zece procente obtinute de Nicusor Dan spun mai multe decat putem citi intr-o prima lectura. Ne spun, de pilda, ca in Bucuresti exista un public sanatos, pretentios si activ, numai ca partidele clasice sunt incapabile sa ajunga la el. Ne mai spun ca bucurestenii nu se identifica in masa cu gargara lenesului istet, cu vorba lunga si fapte putine. E reconfortant sa aflam ca acest public exista si se arata dispus sa intre in joc daca are pentru cine/ce.

Insa vestile proaste despre bucuresteni le anuleaza pe cele bune. Cum e posibil, totusi, ca un politician semidoct ca Robert Negoita, acuzat de sex cu minore si de proaste relatii cu fiscul sa ajunga primar de sector la scor detasat? Cum se poate ca personaje perfect amorale ca Piedone, traseist fara scrupule ieri sef de campanie la PDL, azi la UNPR si maine la PNL, sa castige cu un obscen 80%? Ce ne spun aceste optini despre restul orasului? Votul politic, revolta, sanctiunea aplicata PDL, ma tem ca nu explica totul.

Ajunsi in acest punct, merita studiat cu atentie profilul publicului iesit duminica, 10 iunie, la urne. Cine sunt cei care au votat? Masa critica au facut-o bugetarii, pensionarii si asistatii sociali sau sectorul privat, cei care nu sunt dependenti de stat? Cum au votat unii, cum au facut-o ceilalti? Cine sunt sustinatorii USL, cum arata nucleul dur al PDL? Nu cumva am avut de-a face cu o supra-mobilizare a celor afectati de criza in paralel cu o supra-demobilizare a celorlalti? Nu cumva, eliminand in mod deliberat nuantele, ajungem la concluzia ca, in 10 iunie 2012, s-a impus din nou in Romania viziunea etatista, ca mirajul statului asistential a sedus iarasi o populatie saracita si dezorientata? O cercetare calitativa aprofundata a profilului alegatorilor iesiti la vot ne-ar putea oferi mai multe raspunsuri interesante.

Rezultatul rezonabil obtinut de independentul Nicusor Dan l-ar putea incuraja pe Mihai Razvan Ungureanu sa opteze mai repede: ori merge pe mana PDL, ori se inhama la drumul mai lung si mai dificil al unei noi constructii. A devenit clar ca este loc de altceva. Dar daca MRU va profita de criza de lideri din PDL? I se deschide perspectiva unei cariere politice facile. De ce-ar alege drumul lung, munca la proiecte, solutii, lupta obositoare pentru o idee cand poti intinde simplu mana si sa iei totul? MRU mai are putin timp sa ia o decizie ferma.

In fine, o veste buna din comunitatea maghiara: agitatia nationalista de la Budapesta n-a avut efect. Partidele radicale maghiare din Romania au obtinut rezultate subunitare, catastrofale. UDMR s-a impus ca partid dominant, trimitand practic in neant PCM-ul lui Sasz Jeno si PPMT lui Laszlo Tokes. Un rezultat mai bun pentru cele doua partide echivala cu succesul discursului extremist, revizionist si cu ecouri fasciste practicat de liderii Fidesz de la Budapesta in randul comunitatii maghiare din Romania. Nu este, slava Domnului, cazul. UDMR revine practic la statutul de unic reprezentant legitim al comunitatii, puciul a esuat.

La fel cum nu cred ca e cazul ca Romania sa-si faca griji pentru cele 7-8 procente obtinute la nivelul tarii de partidul lui Dan Diaconescu. Este fix nucleul dur de zaltati, dezabuzati, marginali si nefericiti ai sortii care votau in trecut cu PRM, cu PNG sau alte partide zise anti-sistem, in realitate extremiste si xenofobe. Cele doua partide fiind disparute, acest public neglijat s-a reorientat catre noul star. Diaconescu ii ajuta pe saracii cu duhul sa treaca de mizeria zilei de astazi oferindu-le seara de seara niste povesti stupide sa uite de grijile zilei de maine.

Cu aceasta opozitie totusi slaba, singura contrapondere eficienta la excesele puterii ramane pe viitor justitia. Rolul ei devine de acum si mai important, responsabilitatea magistratior creste, miza mentinerii MCV la fel. Cata vreme cele doua blocuri politice (USL si PDL) aveau forte relativ egale, opozitia putea sa riposteze la derapajele guvernarii si eventual sa le corijeze. In fata unui USL care tinde sa monopolizeze puterea, justitia ramane ultima reduta capabila sa echilibreze sistemul. Din pacate, corpul magistratilor functioneaza ca un seismograf. Inregistreaza vibratiile puterii, sensibili la cel mai mic gest ostil sau atac la independenta lor. Daca USL decide, dupa raportul de tara din iulie, sa actioneze in forta, justitia – ultima reduta a statului de drept – va capitula fara batalie in fata vointei politicienilor, ceea ce va deschide drumul catre delirul puterii totale.