Cateva observatii despre Nicusor Dan, Clotilde Armand si viitorul Uniunii Salvati Romania

Imediat dupa anuntarea rezultatelor bune obtinute de USB la Bucuresti, Nicusor Dan a anuntat in mod corect ca partidul se va transforma in Uniunea Salvati Romania si va ataca alegerile parlamentare din toamna, dar exista cateva riscuri care-i ameninta pe nou-venitii scenei politice romanesti. Sa ne amintim ca in trecutul apropiat au mai existat cel putin doua incercari esuate de a capta publicul exasperat de vechile partide: M10 si Noua Republica. Ambele partide au murit din cauza unor lideri egocentrici, incapabili sa faca echipa, sa accepte lideri puternici in jurul lor: Monica Macovei si Mihai Neamtu. Se afla Nicusor Dan in aceasta situatie?

Aproape identica, as zice. Sunt din acelasi aluat: activisti proventi din societatea civila, extrem de ambitiosi dar lupi singuratici de felul lor, plus o anumita lipsa de abilitate politica. Nicusor Dan, la fel ca Monica Macovei sau Mihail Neamtu, pare mai putin priceput in a construi in jurul sau un partid national. Este un bun activist al cauzelor civice, dar nu a aratat stofa de politician. In schimb dispune de ceva ce le-a lipsit celorlalti: de un lider autentic. Coltilde Armand este revelatia politica a acestor alegeri.

Are charisma, trece ecranul, vorbeste bine si convingator. Degaja forta si pune pasiune in ceea ce face. O ajuta enorm imaginea de frantuzoaica romanizata, de sotie devotata care si-a urmat sotul, si-a luat cetatenia, si-a botezat copiii in religia ortodoxa. Apoi, manifesta compasiune sincera pentru saraci, atitudine mai degraba tipica pentru un om de stanga, nu pentru un corporatist dotat cu minte rece de inginer. Pe scurt, o instructie solida capabila de multa empatie cu oamenii simpli. Cum sa nu seduca publicul romanesc, mare amator de politicieni vii, nu de robotei programati pe una sau doua teme?

In mod normal, Clotilde Armand ar trebui sa ajunga rapid liderul de facto al USB, presedinte executiv, iar Nicusor Dan sa urce in pozitia de simbol al partidului, de efigie, de parinte fondator sau cum doreste sa-si spuna ca sa nu-i scada prestigiul. Evident, acest lucru se poate intampla daca Nicusor Dan si Clotilde Armand isi doresc performanta politica maxima. Pana una – alta, amandoi si-au anuntat publicul ca incep aventura politica, deci ar fi bine sa actioneze in aceasta directie in mod rational, nu pe baza de umori sau toane personale. Reamintesc ca incercarile anterioare au sucombat din cauza ca au ramas cantonate intr-un singur om, si acela fara prea mult talent politic.

Pentru a deveni un partid national, USR trebuie sa-si construiasca rapid structuri in teritoriu. Aici exista deja nuclee validate la alegerile din 5 iunie. Cativa independenti adevarati, nu politicienii indezirabili ascunsi sub aceasta titulatura, au facut o buna figura la locale. Andrei Postolache de la Pentru Iasi este un exemplu, dar mai sunt si altii trecuti cu brio prin testul alegerilor.

Ar fi pacat sa se piarda in neant voturile acordate unor figuri noi. Chiar daca ele nu au castigat alegerile, au pus in miscare energii locale altfel adormite si ar fi pacat sa se risipeasca. Aceste nuclee vor atrage insa ca magnetul o multime de veleitari, impostori si oportunisti, incurajati de succesul USB in Capitala. Asa s-a intamplat in cazul partidelor esuate despre care am vorbit deja. Fara filtre, criterii clare de admitere in organizatii si fara o verificare prealabila a noilor aderenti, USR va disparea sau, in cel mai bun caz, va ajunge un partidulet ca oricare altul.

In fine, clarificarea ideologica. Nicusor Dan, Clotilde Armand, Matei Paun, seful de campanie, Ioana Lupea, Mircea Kivu, Liviu Mihaiu si toti sustinatorii cunoscuti vin din zona ong-gista, ecologista, un amestec de vederi de stanga, egalitariste, marxiste sau chiar stanga extrema, anarhiste, uneori de pe pozitii irationale anti-sistem, plus ceva puseuri pro-rusesti la unii din ei. Toate acestea ridica mari semne de intrebare asupra directiei lor politice. Pot sa inteleg discursul indreptat impotriva coruptiei marilor partide intr-o campanie electorala si o anumita forma de radicalism (refuzul de a forma orice fel de aliante in consiliile locale – Bucuresti si sectoare – cu PSD sau PNL). Fara ruperea totala de un trecut al coruptiei politice, publicul pe care speri sa-l convingi te va asocia cu vechiul sistem si te va respinge rapid. Dar, daca viitorul USR ramane in zona stangist-anarhic-ecologista, ma tem ca va fi doar un partid de nisa, exotic si nu foarte util pe termen lung. Daca vrea sa fie un soi de stanga intelectuala, nisa se ingusteaza si mai mult.

Exista in mod cert un public foarte eclectic, cu vederi atat de stanga, cat si de dreapta, exasperat de vechile partide si in vesnica asteptare. Acest public inca animat de sperante a avut parte mereu de dezamagiri. Un bun amic m-a intrebat asa: De ce „good guys” nu reusesc niciodata la alegeri? Din cauza structurilor din teritoriu care lipsesc? Din cauza ca pun mereu in frunte lideri cu zero carisma si lipici la public? Din cauza lipsei fondurilor? Nu mai au loc de PSD si PNL? Nu intelege nimeni de ce-i atat de greu sa te impui in fata lor, de ce „good guys” se ambitioneaza aiurea sa reinventeze jocul cand tot ce trebuie sa faca este sa gaseasca figuri noi care sa fredoneze ariile cunoscute corect si credibil?

Iar raspunsul e ca „good guys” n-au actionat pana acum pe baza de realism politic, ci fascinati mereu de propria persoana, ajungand destul de repede sa se creada mesia si incapabili sa promoveze pe langa ei oameni de calitate, sa formeze o echipe puternice de lideri noi. Or, diferenta intre Nicusor Dan si celelalte experiente ratate este ca USR se poate baza deja pe ceva sange proaspat, plus un rezultat fara precedent in Bucuresti. Si mai au ocazia nesperata de a crea o miscare autentica de jos in sus, nu invers, cum s-a intamplat aproape de fiecare data pana la ei cu Albe-ca-Zapada nascute in laborator.