Cazul „Becali-Pro TV” (de Ovidiu Nahoi)

Poate ca multi se vor intreba de ce ne ocupam astazi, cu atata insistenta, de cazul mediatizarii lui Gigi Becali la Pro TV. S-ar putea spune ca, in definitiv, este vorba despre o intelegere intre persoane particulare. Si ca fiecare are dreptul sa ofere timp de antena cui doreste, din moment ce legea nu este incalcata. Doar libertatea de exprimare este garantata de Constitutie, nu?

Da, este garantata. Numai ca Gigi Becali – presedintele de partid Gigi Becali – beneficiaza de o tribuna unde ceilalti competitori politici fie nu au acces, fie li se permite mai rar sa urce. Se afiseaza alaturi de fete bisericesti, face pomeni, pozeaza in salvator al natiei. Isi ataca rivalii.

Este foarte greu de spus unde se termina fotbalul si unde incepe propaganda politica, in interiorul unui show mediatic colorat si zgomotos, unde sportul, cu adevaratii sai actori si performeri, de-abia daca-si mai face loc.

Nici nu mai punem la socoteala continutul mesajului becalian – unul xenofob, discriminatoriu, pigmentat cu idei fascistoide si legionaroide. De ce Pro TV isi asuma un asemenea vector de imagine – e o intrebare. In schimb, daca supramediatizarea lui Becali reprezinta un act de concurenta neloiala pe piata politica, este deja o chestiune de interes public.

Chiar de mare interes public, cata vreme povestea incepe sa miroasa din ce in ce mai tare a aranjament financiar. Si aici, doua aspecte sunt importante.

Unul ii priveste pe suporterii lui Becali, pe acei oameni gata sa-l urmeze in marsul sau asupra Romaniei. Ei afla acum ca, dincolo de actele de caritate, de evlavia afisata angro si de discursul justitiar, se afla un banal circuit al banilor in natura, o montare cu regizori, decoruri si figuranti.

Cel de-al doilea aspect vizeaza insasi presa. Daca montajul financiar, despre care a vorbit la B1 TV chiar finantatorul Stelei, este unul real? Ei bine, atunci ne-am afla in fata unui caz de imixtiune a conducerii administrative in activitatea jurnalistica. De publicitate fara „P”. De abdicare de la normele profesiei, a acelora care admit ca asemenea lucruri sa se intample sub semnaturile lor.

Pana la urma, ce diferenta ar fi intre o astfel de practica si celebra publicitate de stat, din timpul guvernului Nastase, in volum direct proportional cu gradul de obedienta al publicatiei fata de putere?

Discutam despre bani, despre politica, despre manipulare si despre viitorul Romaniei. Sunt, asadar, destule motive pentru care chestiunea „Becali-Pro TV” trebuie sa iasa din sfera intelegerilor private si sa intre serios in dezbaterea publica.