Ce a pățit după ce a intrat pe pagina de Facebook a Elenei Lasconi. „Un mesaj robotizat” și o cerere neobișnuită

Jurnalistul Andrei Luca Popescu povestește, într-un articol de opinie publicat în Panorama: „Aș dori să semnalez practica de „fermă de troli” a paginii de Facebook Elena Lasconi, pe care am întâlnit-o și la AUR”. Ce s-a întâmplat?

„S-a găsit fermă cu troli în subsol la Aspen, la Geoană”, a arătat cu degetul prezidențiabila Elena Lasconi. Și a scos pe masă două fotografii de filaj și un Google Maps, în care Mircea Geoană și dubiosul israelian Tal Hanan, coordonatorul unor operațiuni internaționale de influențare a alegerilor prin „ferme de troli” pe social media, apar fiecare separat, în treaba lui.

Noi, electoratul, ar trebui să credem că Hanan prostește pe Facebook alegătorii români pentru Geoană, ba chiar că pune hackerii cei răi să fure alegerile sau să compromită adversari politici, doar pentru că în spatele lor, în poze, apare același gard al Institutului Aspen, fieful lui Geoană.

Și pentru că, nu-i așa, am citit investigația Guardian despre ce învârte acest Tal Hanan prin lumea largă. Ca efect, noi ar trebui să exclamăm revoltați: vai, Geoană fură alegerile cu hackeri israelieni și cu troli (am auzit că-i folosește Rusia, e nasol). Ceea ce mulți au și făcut, dând curs punerii în scenă a Elenei Lasconi.

Copie după „acasă la Vântu”

Sunt multe probleme cu această copie mizeră și palidă a magistralului episod băsescian „Geoană, în vizită la mogulul Vîntu acasă”, din 2009. Să le luăm pe rând, în ordinea gradului lor de certitudine și gravitate.

În primul rând, dacă ne dăm cu puțină apă rece pe față, tabloul mare arată așa: în timp ce Elena Lasconi îl acuză pe Mircea Geoană că ar folosi presupuse metode securiste și murdare de a influența alegerile prezidențiale – nu știm cum, ce și în ce fel, doar că un „bad guy” israelian a fost la gard la Aspen și putem presupune că a și intrat înăuntru –, cea care deocamdată folosește cât se poate de dezinvolt metode securiste și murdare este chiar Elena Lasconi.

Dânsa, în cel mai pur stil securistic al ultimelor decenii, aruncă pe piață niște fotografii și informații „cu parfum de credibilitate”, vorba odată reputatei reviste Academia Cațavencu, pe care mai are și prostul tupeu de a susține că le-a obținut de la „niște jurnaliști”.

Unii tronează seară de seară în studiourile televiziunilor 

Aici, recunosc că Lasconi mi-a râcâit cojița bubei de jurnalist. În ciuda părerii tot mai generalizate că „presa e vândută”, cei care ne mai facem meseria onest și profesionist în micuțul nostru jurnalism românesc avem o mare durere.

A fi jurnalist nu îți permite să servești oamenii politici nici cu informații, nici cu fotografii de filaj, nici să-i ajuți sau să-i torpilezi intenționat în campania electorală. Dacă faci asta, ești doar un „tonomat”, cum ar zice Traian Băsescu, un „securici”, „acoperit” sau „infiltrat”, cum ar zice alții. Un „limbric de presă”, cum aș zice eu. 

Din păcate, aceste personaje există. Unii tronează seară de seară în studiourile televiziunilor sau analizează expert orice zboară, alții sunt finanțați direct de partide sau operează mai pe sub radar.

Ei sunt însă jurnaliști doar cu numele. Poluează peisajul media și subminează și mai mult această meserie care în România și în alte părți din Europa de Est suferă și așa de boli crunte. Poate că Elena Lasconi, în lunga sa carieră de jurnalistă, nu a aflat aceste lucruri.

 „V-am găsit un pachet cu rahat la poartă, cu siguranță vă aparține”

O altă problemuță care derivă de aici e una pentru candidata Lasconi. Dânsa lasă să se închipuie că îi place să joace șmecherește „cu serviciile”, precum făcea și admiratul său model de președinte, Traian Băsescu. Mulți au exclamat de pe margine: „hai, dom’le, suntem proști? Ce jurnaliști? Serviciile…”. Până acum, Lasconi reușise să nu aibă această tinichea de coadă. Acum, lumea se poate întreba.

În al doilea rând, dincolo de clasica stratagemă securistă „v-am găsit un pachet cu rahat la poartă, cu siguranță vă aparține”, pe care Elena Lasconi i-a aplicat-o contracandidatului său, ar trebui să ne întrebăm: ce știm, de fapt, în afară că Geoană și Hanan au trecut amândoi prin fața Aspen? Sigur, nu trebuie să fim atât de naivi, încât să credem că acest israelian care își oferă serviciile murdare politicienilor sau companiilor din întreaga lume s-a aflat la București în vacanță, așa cum susține.

Totuși, până la a-l acuza pe Geoană că s-a mânjit pe mâini la „ferma de troli”, habar nu avem dacă și ce lucrează Hanan pentru campania sa electorală. Cu siguranță, gardul de la Aspen și clipirile patetice din gene ale Elenei Lasconi nu ne lămuresc suficient.

Ce este, de fapt, „o fermă de troli”

Apoi, ar fi înțelept să citim un pic dincolo de denumiri precum „fermă de troli”. În primul rând, „comportamentul inautentic coordonat”, așa cum se numește în limbaj de specialitate o rețea de troli, pe care Lasconi o miroase în grădina lui Geoană, este ceva folosit de cam toate partidele din România și din lume. 

E vorba de o rețea de conturi false, coordonate prin diverse software, pentru a lansa același tip de mesaje, în speranța că vor schimba astfel percepții publice și vor influența deciziile și impresiile oamenilor.

Sigur, unii au auzit de ele doar din narațiunile războiului informațional dus de Rusia împotriva Occidentului, însă practica e folosită peste tot, de la SUA, la România.

E ceva imoral și sinistru, dar nu ilegal, cu toate că e interzis de regulamentele rețelelor sociale. E însă o interdicție rareori pusă în practică, în ciuda presiunii guvernelor din toată lumea de a elimina aceste rețele care ajung să influențeze alegeri, decizii, percepții și algoritmi pe social media, prin dezinformare, propagandă mincinoasă și fake news.

Folosiți și de Burduja, Șoșoacă și mai toate partidele

De la armata de conturi asiatice și rusești care îl adorau pe Sebastian Burduja în campania pentru primărie, la profilurile fără poză și cu doi prieteni pe Facebook, care lansează la unison aceleași mesaje de susținere sau de injurie – le vedem cu toții puse în slujba AUR, Dianei Șoșoacă, PNL, PSD sau chiar USR.

Uneori, nici măcar nu e vorba de conturi false. Sunt pur și simplu mici armate de simpatizanți sau membri de partid, coordonate pe grupuri interne de mesagerie, care primesc misiuni: mergeți la postarea X, pe pagina Y și comentați.

E de ajuns să ai câteva zeci de astfel de interacțiuni pe social media, pentru a crea impresia că „asta cred oamenii”. Sau pentru a păcăli algoritmii electronici că „lumea e interesată de postarea ta” și a-i face să lucreze în interesul tău, împingând acel conținut și sub ochii altor utilizatori.

Nu e vorba de hacking, ci de manipulare informațională. Hacking-ul, accesarea unor sisteme sau conturi fără drept, este ceva ilegal și Tal Hanan a fost acuzat că s-ar ocupa și cu așa ceva. Însă asta mai trebuie și dovedit că într-adevăr se întâmplă, nu doar că i se năzare Elenei Lasconi și „jurnaliștilor” aflați în slujba ei.

În urma interacțiunii cu postarea dânsei, mi-a trimis un mesaj robotizat 

Nu în ultimul rând, problema Elenei Lasconi este că bombița ei murdară i-a explodat prematur în poală. Spre deosebire de maestrul într-ale securismelor politice Traian Băsescu, care i-a tras „glonțul de argint” lui Mircea Geoană, în 2009, cu câteva zile înainte de ziua votului, Lasconi și-a detonat încărcătura cu aproape o lună înainte. Atunci, lumea n-a mai avut timp să se întrebe ce și cum.

Acum, nu doar că israelianul Hanan nu are aura de pericol național pe care o avea mogulul Vîntu acum 15 ani, dar și memoria electoratului român e adesea comparabilă cu a peștișorilor de acvariu.

Până când la gardul lui Lasconi o veni vreun consultant israelian cu „fermă de troli”, dânsa se descurcă cum poate: cu un american care a lucrat pentru Iliescu și Elțîn sau cu fostul jurnalist cu viziuni de dreapta-extrem-de-conservatoare, George Daniel Rîpă.

În final, aș dori să semnalez practica de „fermă de troli” a paginii de Facebook Elena Lasconi, pe care am întâlnit-o și la AUR. 

În urma interacțiunii cu postarea dânsei, mi-a trimis un mesaj robotizat prin care mi-a cerut numărul de telefon, vârsta și localitatea de domiciliu, apoi să mă înscriu în USR.

În spiritul încălcării regulilor privind datele personale, i-am furnizat și eu robotului Lasconi datele stăpânei lui din viața reală. Să o sune și să caute împreună cu trolii lui Geoană.

Andrei Luca Popescu este redactor-șef adjunct la Panorama.ro și autorul newsletterului săptămânal „Panorama cu ALP”, la care vă puteți abona aici.