România trebuie să-și regândească din temelii modul în care organizează sistemul de educație, arată raportul realizat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) privind Educația și Competențele în România, publicat marți, 27 mai.

• Raportul analizează în detaliu politicile educaționale românești și le compară cu cele din țările membre ale organizației. La final, sunt formulate zeci de recomandări pentru toate palierele – de la creșe la universități, de la guvernanță la finanțare, de la profesori la curriculum.
• Evaluarea vine după doi ani de la adoptarea noilor legi ale educației și după mai bine de un deceniu de încercări de reformă. Raportul evidențiază clar că sistemul românesc de învățământ rămâne unul profund inechitabil, subfinanțat și ineficient, iar decalajele față de media OCDE sunt mari și persistente.
• România este în proces de aderare la OCDE, o organizație recunoscută pentru standardele riguroase și pentru evaluarea comparativă a politicilor publice.

Probleme de la grădiniță

Raportul realizat de OCDE privind educația și competențele în sistemul românesc atrage atenția asupra situației copiilor mai mici de vârsta grădiniței, arătând că aceștia, din punct de vedere legal, nu beneficiază de o educație formală.

Potrivit documentului, în România mai mult de jumătate dintre copiii cu vârste de până la cinci ani beneficiau de educație informală, făcută de familie, prieteni sau de educatori fără o formare adecvată. Datele citate sunt valabile din 2019.

„În România, nu există în acest moment un sistem stabilit legal privind copiii cu vârste sub cinci ani, deși Ministerul Educației a introdus înscrierea cu prioritate pentru copiii de 4 și 5 ani în grădinițe. Instituțiile insuficiente și resursele umane rămân bariere importante în realizarea acestei prevederi”, se arată în raportul OCDE.

Infrastructură și profesioniști: condițiile de bază

Ministrul Educației, Daniel David, a recunoscut că „raportul OCDE este o oglindă a realității pe care trebuie să o acceptăm”.

El a ridicat problema lipsei de infrastructură și de personal calificat în educația timpurie: „Copiii ar trebui să fie, până la patru ani, unde? Poate în creșe, dar nu e obligatoriu. Între doi și patru ani, ce facem cu ei? E clar că avem nevoie de mai multă infrastructură. Trebuie să ne pregătim mai bine profesorii și mă bucur că universitățile încep să aibă programe dedicate educației timpurii.”

Schleicher: Investițiile trebuie să înceapă cu cei mai vulnerabili

Andreas Schleicher, directorul pentru Educație al OCDE, a subliniat că definirea calității în educația timpurie este primul pas esențial: „Dacă nu poți să definești calitatea educației timpurii, e greu să o obții și să o furnizezi. Pe termen scurt, trebuie pus la punct un curriculum puternic, care să fie bine aliniat cu așteptările de mai târziu din perioada școlară.”

„Capacitatea unui sistem de educație de a atrage cei mai buni profesori în cele mai dificile școli este cheia atât pentru echitate, cât și pentru excelență”, a declarat Schleicher. El a atras atenția că România investește mult mai mult în învățământul universitar decât în cel primar: „Nu există niciun motiv natural pentru această discrepanță. Când resursele publice sunt limitate, ele trebuie investite acolo unde contează cel mai mult: în temelie.”

Relevanța: o provocare neglijată

Andreas Schleicher a atras atenția și asupra unei alte dimensiuni adesea ignorate în dezbaterile despre sistemul educațional: relevanța conținutului învățat.

„România se confruntă cu multe provocări în educație, dar, pe lângă cele cunoscute, precum cele care țin de inegalități, precum decalajul urban-rural, una care, poate, nu beneficiază de suficientă atenție este provocarea relevanței”, a spus el.

„Pare că sunt prea mulți tineri care simt că școala nu îi pregătește pentru viitor, că școala nu este conectată la viitorul lor, că se pune prea mult accent pe învățare teoretică și nu prea mult pe învățare pentru viața reală. Una dintre provocări este să predai mai puține lucruri, dar mai în profunzime. În acest moment, profesorii trebuie să lucreze cu foarte multe conținuturi și materiale și au prea puțin timp să îi pregătească pe elevi să se implice în probleme reale și în proiecte reale. Iar acea provocare este, probabil, una care nu beneficiază de atenția necesară.”

El a subliniat că „dacă aș avea o dorință pentru educația din România, ar fi legată de predarea unui număr mai redus de lucruri, dar în mod mai profund. Întărirea unei înțelegeri conceptuale profunde… Să poți să gândești ca un om de știință este mai important decât ceea ce știi la Biologie sau Chimie.”

Curriculumul avansat nu ajunge în clase

„Multe din cele ce spun s-au petrecut deja în curriculumul școlar. Cred, de fapt, că România are una dintre cele mai avansate curricule școlare la nivel OCDE. Dar acest lucru nu s-a tradus în practica la clasă. Iar unul dintre motive este acela că examenul nu reflectă încă intențiile curriculumului.”

„Aici este alinierea. Nu cred că răspunsul este o slăbire a sistemului de examene sau înlocuirea lor cu judecăți făcute de profesori. Aceasta nu ar fi o soluție. Dar o aliniere a examenului la intențiile curriculumului cred că ar inspira mai mulți profesori, mai mulți elevi să se ridice la nivelul așteptărilor curriculare.”

Sistemul care perpetuează inechitatea

Documentul publicat de OCDE formulează 88 de mesaje de politică educațională, structurând recomandările în trei arii-cheie: calitate și rezultate, echitate și acces, bună guvernanță. În toate aceste domenii, România se află mult sub media OCDE. Raportul arată că 4 din 10 elevi de 15 ani sunt analfabeți funcțional, 1 din 4 renunță la școală înainte de finalizarea liceului, iar diferențele de performanță între rural și urban sunt uriașe. În plus, sistemul actual menține inegalitățile, nu le corectează.

Ce propune OCDE: 7 direcții esențiale

Printre recomandările-cheie ale OCDE:

• redirecționarea finanțării către educația timpurie și primară;
• întărirea rolului directorilor de școli și a colaborării între școli;
• dezvoltarea învățământului dual și profesional, cu accent pe nevoile pieței muncii;
• susținerea elevilor vulnerabili prin burse, sprijin logistic și psihologic;
• reformarea evaluărilor standardizate și trecerea la un portofoliu educațional în gimnaziu;
• regândirea curriculumului și echilibrarea încărcăturii orare;
• formarea profesorilor prin mentorat și învățare între colegi.
• Evaluarea națională, în centrul reformei.

Și ministrul Educației, Daniel David, a susținut ideea unei Evaluări Naționale mai echitabile: „În momentul acesta, Evaluarea din clasa a VIII-a este prea restrictivă și prea punctuală. OCDE propune includerea notelor din clasele a VII-a și a VIII-a, într-un portofoliu educațional.”

Ministrul a explicat că actuala formă a examenului se concentrează doar pe două discipline – Matematică și Limba română – și nu oferă o imagine completă a competențelor dobândite de elevi pe parcursul anilor de gimnaziu. Mai mult, această evaluare unică influențează decisiv traiectoria educațională a unui copil, fără a lua în considerare progresul său școlar și alte abilități.

„Poate ar trebui să ne uităm și la notele din anii anteriori, să construim un portofoliu educațional care să reflecte parcursul elevului, nu doar o fotografie de moment”, a spus David. OCDE susține această abordare, argumentând că o astfel de reformă ar aduce mai multă echitate în procesul de admitere și ar încuraja o evaluare mai cuprinzătoare, nu doar performanța punctuală.

Școala ca spațiu de învățare colectivă

Raportul OCDE mai recomandă ca România să dezvolte politici de educație care să țină cont de nevoile locale și să implice părinții și comunitățile în procesul educațional. „O școală de calitate nu este doar un loc unde învață elevii, ci un spațiu în care învață toată lumea – inclusiv profesorii și directorii”, a spus Schleicher. În viziunea sa, succesul sistemului depinde de capacitatea României de a crea o cultură a profesionalismului, a sprijinului reciproc și a învățării continue.

Aici puteți citi raportul complet OECD – Education and Skills in Romania: