Ce au în comun părinții care cresc copii puternici emoțional, descurcăreți și rezistenți la eșecuri? Observațiile unei absolvente Harvard

Note mari, rezultate la olimpiade, activități extracurriculare cu nemiluita, reușite vizibile – toate par să fi devenit condiții pentru a avea ceea ce societatea numește „copii buni”. Părinții cred că toată această presiune și standardele înalte vor ajuta copiii să devină adulți echilibrați, cu vieți împlinite, rezistenți la eșecuri, adaptabili și descurcăreți în fața problemelor vieții. Însă lucrurile nu stau tocmai așa.

Ca jurnalistă, scriitoare și mamă a trei adolescenți, Jennifer Breheny Wallace, absolventă Harvard, a vrut să înțeleagă ce efecte au presiunea și standardele înalte ridicate de părinți pentru copiii lor și în ce măsură sunt acestea cheia spre succes. Documentându-se pentru o carte pe această temă, a discutat cu specialiști și a realizat, împreună cu un cercetător de la Harvard Graduate School of Education, un sondaj printre părinți. Concluziile ei, publicate de CNBC într-un articol semnat chiar de autoare, arată ce au, de fapt, în comun, părinții copiilor echilibrați și rezilienți.

Stil parental critic? Nu, nu acesta e răspunsul

În primul rând, părinții care cresc copii echilibrați nu recurg la un stil parental critic. Atunci când un părinte este critic („De ce nu poți fi și tu ca fratele tău?”) sau când iubirea pare condiționată („Vreau doar note de 10 semestrul acesta!”), copilul începe să simtă că este „defect”. Pentru a face față acestor sentimente dureroase, el învață să ascundă cine este cu adevărat, încercând să devină ceea ce părinții lui vor să vadă.

Psihologii numesc acest mecanism dezvoltarea unui „sine fals”, o personalitate artificială, creată ca strategie de supraviețuire emoțională, pentru a obține iubirea și sprijinul de care copilul are nevoie. Consecința?

Citește continuarea articolului AICI.