Ce este Încurcă-Business-ul şi ce încurcă el
După vreo doi ani şi jumătate de lucru pe cont propriu, am început să-mi conturez în minte o tipologie a oamenilor de care mă lovesc în diferite aventuri legate de ezotericul business numit comunicare. Cred că unul dintre cele mai frecvente personaje din lumea în care mă învârt este ceva ce voi numi Încurcă-Business. V-aţi lovit probabil şi voi de el şi probabil că o să vă bucuraţi după ce o să-i citiţi portretul aici, în maniera frumos numită de Caragiale “compătimim împreună”. Asta e, e week-end, prea multe nu avem de făcut, deci putem să ne permitem luxul de a ne plânge un pic de milă.
Încurcă-Business este, cum îi spune şi numele, un descendent de a doua generaţie a lui Încurcă-Lume, un altoi de dinamism mimat şi trăncăneală englezită pe încurcătura milenară numită Istoria României. Evident şi iarăşi conform numelui, el a terminat ASE-ul şi îşi duce existenţa diurnă într-un business, de obicei unul suficient de mare încât lipsa lui de eficienţă, freacă-de-mentismul lui, intenţiile lui bune cu rezultate la limită sau puţin sub linie să poată fi tolerate fără falimentul prăvăliei. Poziţia lui nu e, formal, una neglijabilă, face parte din middle management, dacă nu chiar din zona de top. Însă modul cum a obţinut-o – fiind băiat simpatic pe lângă vreun zmeu autohton sau de multinaţională – îi reduce şi autonomia şi aptitudinile decizionale către zero.
Încurcă-Business vine în fiecare zi la serviciu cu maşina lui de la firmă, îşi deschide laptopul de la firmă, bea trei cafele de la firmă, fumează şase ţigări din patrimoniul propriu (s-au scumpit al dracu’!), pe holul de la firmă, după care are revelaţia pulsatorie a faptului că ar trebui să facă ceva pe ziua în curs. Se uită în Outlook, unde sunt trecute două drumuri şi trei telefoane. Pe primele le amână, mult prea dificile pentru că afară e cald sau frig şi e de-abia la începutul sau hăt la sfârşitul săptămânii, mai pot aştepta, dă-i dracului. Dintre telefoane, o alege pe Angelina Jolie de la furnizorul cutare, cu care are o vrăjeală. Sau crede el. Încearcă să obţină o întâlnire. Angelina îl refuză amabil, treburile ei în viaţă sunt cu totul altele şi Încurcă-Business trebuie să-i dea un răspuns pe care nu-l poate obţine decât de la zmeul lui, zmeu pe care, desigur, nu-l poate deranja. Nasol. S-a vărsat cu Angelina.
Încurcă-Business iese “puţin” din firmă să mănânce “ceva”, de regulă, un sandviş sau un burger, dar “puţinul” se face mai mult, fiindcă zmeul e-ntr-o “locaţie” neprecizată, inabordabil şi deci nesusceptibil de a deschide un ochi ameninţător asupra existenţei pe ziua respectivă a lui Încurcă-Business. Mobilul acestuia râgâie (trebuie să ne punem sonerie cât mai altfel şi mai spirituală…). Încurcă-Business răspunde. Invitaţie la masă! De ce nu?
Aici, Încurcă-Business îşi dezvăluie adevărata şi apocaliptica natură. El e interfaţa multinaţionalei sau a mogulatului unde lucrează cu oamenii din piaţă. Invitaţia la masă poate veni de la un alt Încurcă-Business de la o prăvălie complementară sau, mai des, nu. Încurcă-Busineşii au fonduri de protocol nu prea mari. La Uptown, personajul nostru tace, înfulecă, ascultă. Un antreu de fiţă şi o friptană neaoşă. Poţi pili destul de mult dacă iei aperitiv, două pahare de vin diferit, un coniac la sfârşit. Partea introductivă, cu whisky şi unde-ai fost în vacanţă, trece prea repede. Parapantă, şpriţ, gagici, spanac. Încurcă-Business avea una sau două poveşti bune de cabană, cu un butoi cu vomă, trei bulgăroaice, o recepţioneră. Dar interlocutorul pare, ciudat, a avea altă treabă. El a venit să-i propună ceva.
O fi bine, o fi rău? Lui Încurcă-Business nu-i pasă, la urma urmei. Până să se prindă cum merge treaba, avea şi el oarece orgolii personale, idei din facultate sau din cărţile despre cum să faci bani. Acum e profesionist. S-a prins că zmeul le-are pe-ale lui, e ba tâmpit şi nu-nţelege, ba corupt, ba mahmur şi el, Încurcă-Business nu prea are cum să-l convingă de cutare sau cutare lucru. Treaba lui e în principiu să execute exceluri, telefoane, drumuri, atunci când zmeului îi mai tună ceva, din motive pe care Încurcă-Business nu le ştie exact, dar într-o zi o să le afle pe toate. Bun, şi-atunci ce facem? Am ajuns la cafea şi Hennessy, interlocutorul turuie despre propunere, propunerea a început să devină ceva plicticos. Încurcă-Business are un răspuns pregătit, care-l scuteşte de bătăi de cap: dă pauerpointu pe mail. Eu nu pot face nimic de unul singur. Depinde de zmeu. O să vorbesc cu el.
S-a rezolvat. Negocieri în derulare. Idee nouă. Biznis. Contacte. Aspiraţii. Poimarţi.
Înapoi la prăvălie. Ziua s-a cam scurs. Două ţigări, trei mail-uri, o cafea. Sună mama lui Încurcă-Business, Încurcă-Acte la Administraţia Financiară. Încurcă-Business o repede, n-are chef de ea. Nu e nici rău de la natură, nici idiot, ştie că a cam frecat duda pe ziua de azi, dar diseară e meci. Asta e o compensaţie suficientă. Mâine, oricum, trebuie s-o ia de la capăt şi reminder-ul cu Angelina Jolie nu va mai râgâi în Outlook. Urmează o nouă zi, nu contează că azi a pierdut timpul.
Problema nu e asta, ci că l-a pierdut şi pe al altora. Al meu sau al vostru.
INTERVIURILE HotNews.ro