Ce este Signal, aplicația de mesagerie folosită de administrația Trump pentru a discuta informații secrete extrem de sensibile?
Aplicația de mesagerie securizată Signal există de ani de zile și are zeci de milioane de utilizatori în jurul lumii, însă nu este menită pentru transmiterea de informații guvernamentale clasificate, cum s-a întâmplat în cazul unor oficiali de rang înalt ai administrației Trump, care au discutat pe ea planurile de război pentru bombardarea rebelilor houthi din Yemen.
Potrivit site-ului Business of Apps, Signal avea anul trecut în jur de 70 de milioane de utilizatori în jurul lumii, după ce în 2021 a cunoscut o creștere masivă a numărului de utilizatori, pe fondul unei conștientizări sporite a necesității protejării vieții private.
După cum amintește site-ul tech Mashable, creșterea s-a datorat atunci în cea mai mare parte faptului că Meta, compania lui Mark Zuckerberg, a anunțat că va partaja date ale utilizatorilor aplicației sale de mesagerie WhatsApp cu Facebook, rețeaua sa de socializare fanion.
Inclusiv miliardarul Elon Musk, devenit între timp un membru al administrației Trump, le recomanda urmăritorilor săi să folosească Signal în detrimentul aplicațiilor de mesagerie rivale.
Ce este Signal?
Cunoscută pentru criptarea sa la ambele capete ale conversației („end-to-end) și pentru structura sa independentă ca organizație non-profit condusă de o fundație – nu de o mare companie din domeniul tehnologiei -, Signal a fost în trecut metoda preferată de comunicare pentru activiști, persoane din comunitatea hackerilor și alți utilizatori preocupați de confidențialitate.
Signal este o aplicație gratuită de mesagerie și apeluri vocale axată pe confidențialitate, disponibilă pe telefoanele Apple și Android, precum și pe desktop. La fel ca în cazul WhatsApp, cei care vor să o descarce au nevoie de un număr de telefon.
Utilizatorii pot trimite mesaje text sau efectua apeluri audio și video cu prietenii, fie individual, fie în grupuri, și pot de asemenea folosi reacții emoji sau stickere, la fel ca în alte aplicații.
În Statele Unite Signal a înregistrat pentru prima dată o creștere semnificativă a numărului de utilizatori în primăvara anului 2020, pe măsură ce participanții la protestele declanșate de uciderea lui George Floyd de către poliția americană au realizat cât de atent erau supravegheați inclusiv în mediul online de forțele de ordine și cum acestea cereau companiilor, inclusiv celor tech, să le furnizeze date despre utilizatorii platformelor lor.
Cât de sigură este aplicația Signal?
Criptarea „end-to-end” înseamnă că doar persoanele implicate într-o conversație pot vedea conținutul mesajelor – nici măcar fundația americană non-profit din spatele ei nu are acces la ele. Inclusiv pachetele de „stickere” beneficiază de o criptare specială.
Signal a creat protocolul său de criptare (practic, modalitatea tehnică prin care se implementează acest sistem de mesagerie) pe care îl folosesc și alte companii, inclusiv WhatsApp și Skype. „Mai simplu spus, acesta este standardul de aur în materie de confidențialitate”, subliniază Mashable.
Această confidențialitate nu se rezumă însă doar la criptarea mesajelor dintre utilizatori. Aceștia pot alege de exemplu ca mesajele să dispară după anumite intervale de timp ce pot fi personalizate. În plus, Signal nu colectează aproape nicio informație despre utilizatori.
Singura informație cerută utilizatorilor aplicației este numărul lor de telefon. Dacă autoritățile solicită Signal date despre utilizatorii săi, compania poate spune, cu acoperire juridică, că nu are nicio informație de predat.
Unul dintre motivele pentru care Signal nu colectează date este că este o organizație non-profit, nu o companie orientată spre câștiguri. Nu afișează reclame și, prin urmare, nu are niciun motiv să urmărească activitatea utilizatorilor. În schimb, este finanțată prin granturi și investitori privați.
Signal nu este menită pentru discuții guvernamentale despre informații clasificate
Folosirea aplicației de către administrația Trump pentru a discuta loviturile asupra rebelilor Houthi din Yemen ce au avut loc mai devreme în cursul acestei luni pare însă una fără precedent public. „Nu am mai văzut niciodată o încălcare de acest tip”, a scris redactorul-șef al revistei The Atlantic, Jeffrey Goldberg, în articolul în care dezvăluia că a fost introdus din greșeală pe un grup de Signal în care au fost discutate aceste planuri.
În afară de Mike Waltz, consilierul președintelui Trump pentru probleme de securitate națională și cel care l-a introdus pe jurnalist pe grup, din acesta mai făceau parte alți 17 oficiali din administrația Trump, printre care secretarul de stat Marco Rubio, secretarul apărării Pete Hegseth, vicepreședintele JD Vance, șeful de cabinet al Casei Albe, precum și consilieri importanți ai lui Donald Trump și oficiali din domeniul securității și serviciilor de informații.
Jurnalistul spune că a știut despre atacul executat de armata SUA în 15 martie „cu două ore înainte ca primele bombe să explodeze”. „Motivul pentru care știam acest lucru a fost că Pete Hegseth, secretarul Apărării, mi-a trimis un mesaj cu planul de război. Planul includea informații precise de pachetele de arme, ținte și calendar”, a povestit Goldberg în materialul din The Atlantic.
Tot acesta a menționat că nu este neobișnuit ca oficialii din domeniul securității naționale să comunice prin Signal. Însă, de regulă, aplicația este folosită pentru planificarea întâlnirilor și alte chestiuni logistice – nu pentru discuții detaliate și extrem de confidențiale despre o acțiune militară iminentă. „Și, desigur, nu am auzit niciodată de o situație în care un jurnalist să fie invitat la o astfel de discuție”, a subliniat el.
Juriștii cred că membrii administrației Trump au încălcat mai multe legi prin partajarea de informații pe Signal
Mai mulți avocați specializați în apărare națională au declarat pentru The Atlantic că, prin coordonarea unei acțiuni legate de securitatea națională a SUA pe Signal, Waltz ar fi putut încălca mai multe dispoziții ale Legii Spionajului, care reglementează gestionarea informațiilor privind „apărarea națională”.
Toți avocații consultați de The Atlantic au afirmat că un oficial american nu ar trebui să creeze un grup pe Signal pentru astfel de scopuri. Informațiile despre o operațiune activă s-ar încadra, cel mai probabil, în definiția legală a „informațiilor privind apărarea națională”. Aplicația Signal nu este aprobată de guvernul american pentru partajarea informațiilor clasificate.
Hegseth și alți oficiali de rang înalt din cabinetul lui Trump ar putea avea autoritatea de a declasifica informații, iar mai mulți avocați specializați în securitate națională au menționat că ei ar putea susține că au declasificat informațiile pe care le-au împărtășit. „Însă acest argument nu este convingător, au avertizat ei, deoarece Signal nu este o platformă autorizată pentru distribuirea unor astfel de informații sensibile, indiferent dacă au fost sau nu marcate drept top secret”, mai arăta The Atlantic.
A existat și o altă problemă care ridică probleme de natură juridică: Waltz a setat ca unele dintre mesajele din grupul de Signal să dispară după o săptămână, iar altele după patru. Acest lucru ridică întrebări legate de posibile încălcări ale legislației federale privind arhivarea documentelor: mesajele text despre acțiuni oficiale sunt considerate documente ce trebuie păstrate.
„În conformitate cu legislația privind arhivarea documentelor aplicabilă Casei Albe și agențiilor federale, tuturor angajaților guvernamentali le este interzis să folosească aplicații de mesagerie electronică precum Signal pentru activități oficiale, cu excepția cazului în care aceste mesaje sunt imediat redirecționate sau copiate într-un cont guvernamental oficial”, a declarat pentru The Atlantic Jason R. Baron, profesor la Universitatea din Maryland și fost director de litigii la Administrația Națională a Arhivelor și Înregistrărilor SUA.
Membrii guvernului american trebuie să folosească sistemul SCIF pentru a discuta despre informații militare clasificate
Guvernul american are propriile sale sisteme pentru astfel de scopuri. Dacă oficialii doresc să discute despre activități militare, ar trebui să folosească un spațiu special conceput, cunoscut sub numele de „instalație de informații compartimentate sensibile (SCIF)”.
Majoritatea oficialilor de rang înalt din domeniul securității naționale au unul instalat în locuințele lor sau pentru a comunica exclusiv prin echipamente guvernamentale aprobate.
De regulă, telefoanele mobile nu sunt permise într-un SCIF, ceea ce sugerează că, în timp ce acești oficiali distribuiau informații despre o operațiune militară activă, s-ar fi putut deplasa în spații publice.
„Dacă și-ar fi pierdut telefoanele sau dacă acestea ar fi fost furate, riscul potențial pentru securitatea națională ar fi fost sever”, sublinia The Atlantic.
INTERVIURILE HotNews.ro