Ce inseamna modernizarea unui partid?

Consideratiile domnului Cristian Preda privind soarta PDL in viitorul apropiat au starnit deja comentarii abundente. Dincolo de trimiterile personale, to-and-fro, merita retinute cateva interogatii de fond: ce politica de cadre isi propune sa aiba un partid democratic in contextul vaditei tendinte de oligarhizare a forului legislativ, a institutiilor mass-media si chiar a societatii civile? Cum trateaza liderii unui partid responsabil noua tendinta de promovare a principiului notorietatii in detrimentul meritocratiei individuale?

In sfarsit, cum isi trateaza un partid capetele luminate atunci cand tine la memoria inaintasilor si la identitatea sa doctrinara? La aceste intrebari merita sa reflectam, cu totii, pe un ton calm dar alert, beneficiind de-o optima decontractare post-electorala.

Politica de cadre

In mod normal, selectia intr-un partid tanar, modern si dinamic trebuie facuta pro-activ. Este insuficient sa astepti vizite aleatorii la un sediu prafuit din partea unor cetateni dornici sa se inscrie, din patriotism sau pur idealism, intr-o structura locala. Cata vreme respectiva filiala nu intretine o dezbatere publica relevanta, nu organizeaza seminarii transparente, nu curteaza reprezentantii de elita ai fiecarei bresle, rezultatele vor fi mediocre.

Un partid care depaseste acest nivel de improvizatie stie ca fiecare regiune a tarii are un specific de care „centrul” poate beneficia in folosul cetateanului: sectorul 1 al Bucurestiului (unde gasim cladirile dintre cele mai reprezentative, sub raport istoric si cultural, ale capitalei: Ateneul Roman, Biblioteca Universitara, Muzeul National de Arta, Muzeul Taranului) nu merita oare reprezentat de un personaj cu prestanta publica – om de cultura, profesor universitar etc. – mai degraba decat de un proaspat absolvent de facultate, oricat de istet, capabil sau descurcaret ar fi acesta din urma?

Atentia la context si la efectul de sens al alegerilor facute de partid e esentiala. Nu vei arunca in corzile precocitatii niste tineri imberbi, atunci cand ei nu se numesc Albert Einstein sau Mihai Eminescu. Nu vei cauta in judetul Olt specialisti in padurile de rasinoasa. La fel, recrutarea de profesionisti intr-o organizatie din judetul Tulcea va putea livra expertiza si competente in chestiuni privitoare la ecologie, ape sau industria piscicola, dar nu si in prevenirea riscurilor seismice.

Pe scurt: recrutarea pro-activa si cautarea specificului local sunt doua dintre criteriile importante ale innoirii unui Partid. Nu promovezi beizadeaua chic ori tipul „smecherului de bani gata” intr-un cartier cu etos conservator si rezonante istorice solemne, asa cum nu ceri unui academician nonagenar sa animeze un stadion de fotbal la pauza de meci. Nu faci dezvoltare IT in Romania promovand la comunicatii un specialist in saltele si nu rezolvi durerile stiintei si cercetarii – asa cum vroia PNL in mandatul trecut – avansand in functia de ministru un proiectant de mall-uri. Accentul individualist pus pe CV (citit atent si comparat eventual cu „trofeele” altor partide europene) ar impiedica desfasurarea tentaculara a relatiilor de rubedenie etc.

Notorietate versus competenta

Presa este ipocrita atunci cand deplange ascensiunea baietilor cu limuzina si ale fetelor in mini-jupe, in detrimentul candidatilor seriosi, testati prin profesionalism si mai ales incercati in batalia de idei si performanta cu colegii lor europeni. Mai toate televiziunile, atunci cand au ocazia, scot in fata zaiafetul, decolteul, derizoriul, faptul irelevant. Narcotizarea sistematica si uciderea discernamantului colectiv sunt ocupatii de succes ale presei recente. De ce sa ne plangem atunci pentru ca Elizabeta Rizea sau Corneliu Coposu nu mai au, printre tinerele generatii, prea multi mostenitori?

In primavara anului trecut, lansam aceasta intrebare: „Ce cautam oare in aceste timpuri de criza economica, deruta morala, exod intelectual si declin demografic: ascensiunea vampei, gesticulatia toapei ori barfa cluburilor de noapte – sau, mai degraba, mintea disciplinata, harnicia cuminte si cinstea sufleteasca? Vrem clanuri de familie si dictatul minijupei sau, dimpotriva, o logica meritocratica aliata cu surasul luminos al decentei? Ne dorim niste paji ahtiati dupa intrigi sau, mai curand, o sobrietate masculina antrenata la scoala incoruptibilitatii?”

Astazi avem acelasi raspuns ca si in martie 2009: Orice mazare lipsita de miez, dar cu luciu limuzina, va castiga atentia lumii in fata unui bob de mustar lipsit de aere si ascuns cu discretie intr-un sol roditor. Presa tabloidizata si poftele noastre impure sunt, asadar, cele care produc mai intai figurile de mucava – pentru ca atunci cand acestea prind curaj si vor (pe langa bani sau celebritate) si putina influenta politica, noi sa strigam indignati: „nu!”, „prea mult”, „destul!”

Intelectuali si doctrina

Nu poti combate principiul oligarhizarii („banul cumpara orice”) si nici coborarea politicii in can-can fara discutia constanta, deschisa si mai ales imprevizibila despre valori. Un partid dinamic nu traieste doar cu aer si nici cu vorbele frumoase ale invitatilor la TVR Cultural.

Oricat de pragmatic, insa, orice partid are nevoie si de o doctrina – ceea ce in cazul PDL echivaleaza cu un exercitiu de federare intre democratii centristi si crestin-democratii sau liberalii clasici de centru-dreapta. Constructia modulara a acestei identitati doctrinare (in care se regasesc principii distincte, dar complementare) nu poate fi opera oamenilor care aduc doar bani, mici, bere si cantareti de manele sau distribuitori de afise. Cativa oameni macar, in partidele noastre parlamentare, trebuie respectati si incurajati sa gandeasca atat ideile mari si provocarile epocii, cat si politicile pe termen lung.

Nu poti veni cu oratori lamentabili sau cu patefoane cariate in fata unor alegatori exigenti, care circula frecvent peste hotare si citesc presa internationala quality in doua-trei limbi straine. Proiectul Romania 2030, sa spunem, e unul mereu in miscare. Relieful socio-economic, cultural si demografic se modifica permanent in toate regiunile tarii. La fel, si asteptarle oamenilor. De aceea, un partid modern trebuie sa incurajeze dezbaterea, libertatea de exprimare civilizata si framantarea privind viitorul. In plus, e bine sa ne reamintim ca acceptarea calitatii de membru de partid nu echivaleaza cu un botez sau un mariaj. Votul acordat unui presedinte de organizatie locala sau centrala nu reprezinta, nici el, un act sacramental, imun la nuante critice sau evaluari mai aspre.

Daca idolatrizarea a intelectualilor e un pacat al judecatii politice de care trebuie sa ne despartim (sa nu uitam prestanta ministeriala deceptionanta, in perioada interbelica, a unor figuri ca Nicolae Iorga sau Octavian Goga), dispretul acordat inteligentei se plateste scump. Iata motivele pentru care cred ca europarlamentarul Cristian Preda are dreptate.