Ce va spune presedintele Basescu despre ofiterul acoperit

Cititi si recititi pasajul emisiunii din 9 septembrie, cand presedintele Traian Basescu a lansat naucitorul ultimatum catre candatii la presedintie: „Au timp ca, inainte sa-si depuna candidaturile sa spuna public, sa-si completeze CV, daca au fost cumva ofiteri acoperiti sau nu„. „Si daca n-au facut lucrul acesta, veti spune dumneavoastra?„, l-a intrebat Robert Turcescu.

„Da. Da, pentru ca am obligatia s-o spun. Am obligatia sa o fac. Exista lege care interzice Serviciilor sa-si faca cunoscute retelele, ofiterii acoperiti, descoperiti si asa mai departe. Dar cand discutam despre functia de presedinte al Romaniei, nu poti sa nu informezi„, i-a raspuns presedintele.

„Deci veti face cu siguranta acest lucru?”, insista Turcescu. „Da. Ar fi necinstit din partea mea, ar fi necinstit…„, a intarit Basescu.

A trecut o saptamana de la emisiune si presedintele Traian Basescu n-a spus nimic. A aruncat tara in aer si a disparut. Mai sunt cateva zile si ajungem pe 23 septembrie, cand se implineste termenul limita de depunere a candidaturilor. Prin urmare, ar cam trebui sa ne anunte cine e ofiterul acoperit.

Iohannis si Macovei au negat ferm ca au fost sau ar fi, mai putin Ponta. Liderul PSD a spus ca evident presedintele Basescu nu se referea la el si ca domnul sau doamna care isi face datoria fata de tara merita felicitat.

Intre timp, in presa au aparut speculatii despre aproape toti ca ar fi sau ca ar fi fost: Ponta ar fi trecut pe la SIE, Macovei ar fi fost racolata inainte de 89 ca doar era procuror, iar mai nou, Iohannis ar lucra pentru BND-ul german din moment ce e neamt.

Iar insinuarile facute de Traian Basescu chiar in interviu ca ar putea fi vorba despre Ponta („te intrebi daca nu si-au pus cumva mana precum chelu isi pune mana in cap sa nu se vada ca e chel”, referindu-se la „Victoras” si „Ghita” care i-ar fi cautat lui „gaurile din CV”) cred ca-i fac un bine liderului PSD, adica ii creaza o aura misterioasa, sugereaza mai degraba forta si acces la o lume rezervata initiatilor. Adica „pisicutul” ar capata brusc o alura de James Bond.

In tot cazul, nu e ceva fata de care publicul romanesc sa manifeste oroare, dupa cum insusi Basescu observa.

Cu atat mai mult presedintele Traian Basescu are acum obligatia, cand lucrurile au luat-o razna complet, de a clarifica lucrurile. El insusi si-a luat acest angajament de mai multe ori pe parcursul emisiunii, explicand si de ce e atat de grava situatia.

TB: Daca suntem o tara democratica si vrem sa alegem un presedinte care stim ca va actiona numai in interesul national, numai dupa constiinta lui si nu dirijat, trebuie sa o fac.

RT:Iar dumneavoastra spuneti ca dintre cei care aucm sunt prezumtivi candidati la presedintie, exista oameni care au astfel de lucruri ascunse in CV?

TB: Da.

RT:Bun…

TB:Deci nu este corect sa te duci intr-o asemenea functie avand doua butoane.

Nu glumim si nu ne jucam rebusache prin emisiuni cu subiecte ce tin de siguranta nationala, nu grevam pe termen lung credibilitatea unor institutii ca presedintia sau serviciile secrete doar ca sa mai facem putin pe interesantii prin emisiuni. La ce tacere se asterne incet pe subiect, ar fi de presupus ca presedintele Basescu si-ar dori ca subiectul sa moara de la sine, sa nu-i mai ceara nimeni detalii. Pur si simplu nu le poate oferi.

In primul rand, Traian Basescu nu va putea deconspira niciodata un ofiter acoperit. Sa zicem ca legal se acopera cumva, dar loveste cumplit la temelia oricarui serviciu de informatii: increderea. Or, presedintele tocmai s-a intors de la ultimul summit NATO cu un mic premiu pentru serviciile romanesti, investite cu rolul de stat coordonator pe cyber defence in contextul evolutiilor din Ucraina. Asta inseamna maxima incredere.

Serviciile de informatii se bucura de aprecierea partenerilor externi si de refacerea reputatiei in plan intern, mai ales in ultima perioada, cand au jucat un rol cheie in lupta anti-coruptie sau in operatiunile anti-terorism sau cybercrime. Acestea sunt realitati pe care numai cineva de rea credinta le-ar putea nega. Insusi Traian Basescu a avut numai cuvinte de lauda acum o sapatamana la adresa lor, explicand cum le-a reformat, le-a curatat si cum s-au dus vremurile cand SRI-ul era controlat de Sorin Ovidiu Vantu care stia lista cu cei ascultati, iar Timofte ii punea la dispozitie informatii sensibile.

Cine ar mai intelege ceva daca azi acelasi presedinte s-ar apuca sa le deconspire ofiterii. S-ar alege praful toata reforma din ultimii ani. Si-ar pierde reputatia si increderea dintr-o lovitura. Nici rusilor nu le-ar fi iesit mai bine.

Daca in discutie ar fi ofiterii unor state partenere, ar fi cel putin la fel grav. Practic ne-am plasa singuri in afara NATO. Asa ceva ii faci cel mult unui dusman, dar si atunci te gandesti de zece ori inainte. Pana si expulzarile intempestive, care indica de obicei agenti care intind cam tare coarda, sunt urmate invariabil de masuri in oglinda sau chiar mai dure.

Nemtii au facut apoplexie cand au aflat americanii le spioneaza cancelarul, iar americanii le-au raspuns amabil ca si nemtii au ascultat-o pe doamna Clinton, dar in ciuda acestor dezvaluiri generice nici unii nici altii nu si-au dat in fapt agentii. S-ar fi compromis si patat reputatia de profesionisti.

Deconspirarea agentului CIA Valerie Plame in 2003, realizata de un editorialist de la Washington Post, a generat un scandal monstruos. S-a lasat cu investigatii si procese grele, iar cativa politicieni si gazetari implicati in scandal si-au incheiat practic cariera.

Cine face pe eroul natiunii si se joaca de-a demascarea spionilor termina de regula prost sau se ascunde o viata. In paranteza fie spus, nu cred ca partenerii externi n-au ridicat din spranceana: ce naiba se intampla la Bucuresti? Cata incredere mai putem avea in ei? Toata lumea intelege ca sunt in campanie, dar n-au impins cumva lucrurile prea departe?

Daca intr-adevar seful statului detine astfel de informatii delicate, ar trebui sa curga cu demisii in serviciile mult laudate dintr-o groaza de motive. In primul rand, din cauza ca i-au spus si nu e clar de ce ar trebui sa stie seful statului cine e ofiter acoperit, apoi ca au tinut informatia in sertar atata vreme, iar daca n-au tinut-o, ca au aflat-o atat de tarziu. Pe scurt, oricum o intoarcem si o sucim, Traian Basescu iese prost din toata afacerea misteriosului candidat „ofiter acoperit”.

Fie stie intr-adevar ceva si spune tot, dar atunci darama niste institutii si face praf credibilitatea Romaniei, fie iese frumusel si explica natiunii ca l-a luat putin gura pe dinainte. Ar putea spune de pilda ca n-a spus ce a spus. Ok, s-ar face de ras, ceea ce n-ar fi chiar o premiera in ultima vreme, dar cel putin ar salva ce se mai poate.

In fine, mai are o varianta. Tace mai departe, asa cum face acum, lasand sa pluteasca un mare semn de intrebare asupra viitorului presedinte, indiferent cine o fi el, daca a fost sau n-a fost. Dar asta nu se poate intampla. Tacerea ar fi mai rea ca deconspirarea, pentru ca introduce suspiciunea, neincrederea, care odata strecurate, vor eroda credibilitatea persoanei care va ocupa cea mai inalta functie din statul roman. Altfel spus, presedintele Basescu s-a obligat singur sa vorbeasca.

Sunt putine sanse sa aflam vreodata din gura lui Traian Basescu numele candidatului ofiter acoperit, daca exista sau nu. Sigur ca aceasta gafa il va urmari multa vreme de acum incolo exact ca pe Adrian Severin cu lista lui de spioni pe care n-a mai vazut-o nimeni.

Va intrebati, poate, ce l-a apucat, totusi, pe un om de stat cu atata experienta. Asta inca nu e foarte clar.

Poate dorinta de a arata ca detine un as in maneca si ca nu va putea fi ignorat dupa incheierea manatului. Poate frustrarea celui care simte cum pierde putere si autoritate, cum se preda sistemul viitorului presedinte. Poate putina paranoia dupa arestarea fratelui sau, nefiind clar ce si cat stiau serviciile. Poate pur si simplu o vorba aruncata aiurea.

Nu vom afla prea curand.