Ce ziceti, ne-a ajutat Olanda?

S-a amanat o decizie privind aderarea la Schengen pana in septembrie. Daca Olanda nu se opunea, liderii de la Bucuresti se intorceau azi de la Bruxelles cu pieptul umflat. Toata lumea ar fi fost fericita. Politicienii aveau cu ce se lauda in preajma alegerilor. Judecatorii scapau de presiunea MCV, ramas fara finalitate din moment ce Bruxelles-ul ne accepta oricum. Vamesii, functionarii, magistratii si politicienii corupti rasuflau usurati, sperand ca DNA o va lasa mai moale. In marii penali incoltea din nou speranta ca, odata bifata aderarea, toata lumea se va relaxa. Pe scurt, primirea in Schengem ar fi consfintit o minciuna: Romania se afla pe un drum ireversibil.

Or, totul in jurul nostru ne arata contrariul. In realitate, suntem aiba la jumatatea drumului. Romania se afla in pozitia de a mai livra cateva probe convingatoare ca sistemul s-a reformat radical si functioneaza. Nu-i suficient sa arestezi sute de vamesi, trebuie sa ai un sistem de justitie capabil sa-i judece cat mai repede. Or, seful DNA ne spune azi ca dosarele lor au batut sase luni pasul pe loc, ca de la trimiterea loturilor de vamesi in judecata nu s-a intamplat, pana azi, nimic.

Nu-i destul ca ANI gaseste averi nejustificate. Justitia mai trebuie sa le si confiste. Ca tot vorbim de ANI, institutia asta e mereu pandita cu demolarea. Mai nou, Avocatul Poporului pune si el umarul la efortul UDMR de a scoate ANI din circuit. Ma gandesc cu groaza ca, daca asta se intampla acum, inaintea raportului crucial al Comisiei Europene din iunie, cate institutii incomode vor desfiinta parlamentarii cand scapa de presiunea Schengen? Cat ar mai rezista DNA-ul lui Daniel Morar?

E foarte bine ca, in mari dosare de coruptie, Inalta Curte a inceput sa pronunte sentinte. Ele mai trebuie sa ramana definitive, altfel faptele se prescriu azi-maine si ne-am agitat degeba. Am dat un semnal bun ca ne luptam pe bune cu coruptia arestand inclusiv judecatori si procurori. Dar cazi pe ganduri cand vezi ca sirul arestarilor nu se mai opreste, desi vorbim de locul in care integritatea n-ar trebui sa fie pusa in discutie: magistratura. Avem astazi inca un judecator suprem arestat, semn ca la Inalta Curte putregaiul e mai intins decat parea.

Practic, oriunde apesi cu degetul tasneste puroiul coruptiei. Vezi recentele arestari operate in reteaua acordarii de cetetenie romana unor persoane din Republica Moldova, vezi cazurile de politisti implicati in furturi de masini etc. Lor doriti, ne intreaba Olanda, sa le dati cheile Schengen? Asa vor arata paznicii vostri care vor avea grija de tarile noastre? Acest tip de oameni vor avea acces la Sistemul de Informatii Schengen (SIS), o baza de date ultrasensibila cu toti infractorii periculosi si capetele crimei organizate care opereaza pe teritorul Europei? Glumiti, desigur.

Si apoi, ce garantie exista ca tot acest val de arestari si dosare in justitie va continua peste cateva luni, dupa alegerile locale si generale? Magistratii sunt dotati cu o suprasensibilitate politica extrema. Cati vor risca sa ancheteze, sa condamne sa apese pe acceleratie cand stiu ca toate astea s-ar putea intoarce impotriva lor peste numai cateva luni? Iar toate aceste suspiciuni sunt prefect legitime.

Neincrederea occidentalilor in capacitatea Romaniei de a gestiona Sistemul de Informatii Schengen (SIS) din cauza coruptiei si justitiei nefunctionale are o baza. Chiar daca tehnic Romania s-a pregatit perfect pentru intrarea in Schengen, in realitate nu suntem pregatiti sa fim acolo. De unde stim noi, se intreaba cancelariile occidentale, ca tot ce vedem la Bucuresti nu-i decat un teatru de papusi, un film artistic bine jucat menit sa ne insele vigilenta? Ce garantii ne dati ca aceste actiuni sunt ireversibile?

Nu le dam garantii. In schimb, incepem sa le predam lectii diplomatice. Romania a prins glas si isi incordeaza muschii in cazul Serbiei. La o adica, putem fi si noi ca olandezii. Asta e mesajul. Baieti, ne-am dat dracului. Jucam dur. Dupa care mai dam un cap in gura Olandei si ii scoatem Rotterdamul pe nas cu toate drogurile intrate in Europa pe poarta marelui port. Cum ar veni, vedeti-va de coruptii vostri dupa aia luati-va de noi. Ca sa le inchidem gura definitiv, incitam la boicot comercial. Sa le crape olandezilor ananasul in containere, sa li se usuce lalelele in Tir-uri!

Nu mi se pare nimic demn, nici de aplaudat in atitudinea asta de capra raioasa cu coada pe sus. Pentru unii, vad ca imbatosarea Romaniei trece drept un mare act de vitejie diplomatica. Chiar asa? In afara de racorirea orgoliului patriotic, ce folos trageti pe termen lung? Ce probleme practice va rezolva acest tip de agresivitate bizara, de golanasi obraznici, repet, in afara inflamarii unui gaunos sentiment al mandriei nationale? Dispare coruptia? Grabim reformele interne?

Romania a progresat, si asta e adevarat. Poate fi frustrant cand nu-ti sunt recunoscute eforturile. Si asta poate fi inteles. Dar mai important e sa-ti castigi increderea si respectul prin consecventa si rezultate convingatoare, nu prin pumni batuti in masa si ratoieli caraghioase.

Bun, de acord. Olanda n-are argumente juridice, a inventat motive politice sa ne blocheze. Din punct de vedere strict legal, se opune abuziv aderarii Romaniei si Bulgariei in spatiul Schengen sub presiunea unui descreierat nationalist si xenofob de care atarna guvernul lui Mark Rutte. Si Gert Wilders scormoneste tot in mocrila nationlismului dupa adepti atunci cand incita impotriva imigratiei si est-europenilor. Si da, avem tot dreptul sa cerem ca Olanda sa fie mai dur tratata in PE din cauza ca tolereaza extremisti, ca dinamiteaza ea insasi bazele UE. Dar iarasi ma vad obligat sa ramarc un paradox: tocmai comportamentul abuziv al Olandei ne foloseste, in realitate, mai mult decat va puteti inchipui.

Nu stiu cat ii pasa Olandei cu adevarat de reformarea Romaniei, dat fiind ca marile companii olandeze fac profituri frumusele in tara salbatica din marginea imperiului, asa corupta cum e, cu sau fara justitie functionala. Insa, ce importanta are daca-i pasa cu adevarat? Din aceasta amanare, nedreapta si umilitoare din perspectiva politicienilor de la Bucuresti, cetatenii Romaniei au numai si numai de castigat.

Avem ocazia nesperata de a mentine, cumva, presiunea externa asupra intregului sistem. Mai castigam timp, tot sistemul, tinut mai departe in sah, e obligat sa faca mutari in fata, sa avanseze mai mult. In absenta presiunii externe, tot edificiul construit pana azi, tot ce s-a castigat cu eforturi mari se prabuseste in secunda doi ca un castel din carti de joc. Insa politienii romani, chiar daca stiu asta, n-o vor recunoaste niciodata. Interesul lor e sa obtina totul facand cat mai putin.

Din acest punct de vedere, Olanda ne-a ajutat, la fel cum au facut-o si Germania sau Franta cand s-au opus, anii trecuti, aderarii Romaniei la Schengen. Sau nu?