Cele mai bune 10 filme romanesti ale tuturor timpurilor, acum si in carte

In 2008, Cristina Corciovescu, presedintele Asociatiei Criticilor de Film, a avut initiativa realizarii unui Top 10 cu cele mai bune filme romanesti realizate din 1912 si pana azi, top bazat pe voturile criticilor romani de film. Au votat 40 de critici, s-a facut topul – cu nemultumiri inevitabile, iar filmele cu pricina au fost prezentate in 2008 la cinema Studio din Bucuresti. Acum, topul apare si sub forma unei carti scoase de Editura Polirom si care se va lansa in 1 iulie, ora 18, la Sala de lectura a Teatrului Act.

Cum era de asteptat, pe prima pozitie a topului se afla „Reconstituirea”, de Lucian Pintilie. Adunand toate filmele din fiecare top 10 al fiecaruia dintre cei 40 de critici care au votat, a reiesit o lista de 59 de titluri. Dintre acestea s-au decantat in final zece, intr-un clasament care pe unii i-a suparat, iar altora li s-a parut cat de cat reprezentativ. Iata cum arata intregul clasament:

1. „Reconstituirea” (1970), de Lucian Pintilie

2. „Padurea spanzuratilor” (1965) de Liviu Ciulei

3. „Moartea domnului Lazarescu” (2005) de Cristi Puiu

4. „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” (2007) de Cristian Mungiu

5. „Secvente” (1982) de Alexandru Tatos

6. „Nunta de piatra” (1973) de Mircea Veroiu si Dan Pita

7. „La Moara cu noroc” (1956) de Victor Iliu

8. „A fost sau n-a fost?” (2006) de Corneliu Porumboiu

9. „Proba de microfon” (1980) de Mircea Daneliuc

10. „Croaziera” (1981) de Mircea Daneliuc

Singurul cineast prezent in top cu doua filme, Mircea Daneliuc, a fost nemultumit se pare si de configuratia topului, si de criticii romani in masa, astfel ca nu a dat voie filmelor sale sa fie prezentate in cadrul acelei retrospective de la sfarsitul lui octombrie 2008.

Cartea pe care Editura Polirom o lanseaza in acest zile face parte din colectia „Cinema”, unde au mai aparut volume de specialitate scrise de Alex. Leo Serban, Andrei Gorzo si Tudor Caranfil (editiile adaugite ale celor patru volume din „Istoria cinematografiei in capodopere. Varstele peliculei”). Aparitia cartii coordonate de Cristina Corciovescu si Magda Mihailescu are darul sa coincida, probabil neintentionat, cu implinirea a unui deceniu de cand s-a lansat ceea ce e denumit acum drept Noul Cinema Romanesc (si nu Noul Val), o data cu aparitia filmului lui Cristi Puiu, „Marfa si banii”.

Titlul „Cele mai bune 10 filme romanesti ale tuturor timpurilor stabilite prin votul a 40 de critici” impune de la sine o delimitare: nu este vorba despre toti criticii romani in activitate si „in retragere” (sau si despre jurnalistii de film care voteaza alaturi de critici cele mai bune filme romanesti si straine ale unui an in cadrul sondajului Agentiei Champions), ci doar de 40 dintre critici. Cristina Corciovescu da de inteles ca ar fi fost mai multi daca unii, mai in varsta, nu ar fi renuntat pe drum, nemultumiti ca nu se putea extinde numarul de pozitii ale topului. O alta remarca indusa de titlu e aceea ca topul reflecta subiectivitatea criticilor, nu valoarea in absolut a filmelor.

O alta constatare, facuta si de Cristina Corciovescu, e ca alcatuirea topului a aratat ca intre gusturile criticilor din vechea generatie si cele ale colegilor tineri nu exista diferente mari. Si unora, si altora le plac Victor Iliu si Corneliu Porumboiu. Si unii, si altii au votat trei filme ale regizorilor Noului Cinema Romanesc in primele 10.

Poate ca ar fi fost mai bine ca topul sa fi fost extins la 15 pozitii, daca tot e pentru prima oara cand se voteaza in bransa cele mai bune filme romanesti din toate timpurile, dorindu-se o lista reprezentativa pentru o intreaga cinematografie. Daca s-a dorit o selectie de aur, atunci din ea nu puteau lipsi „Suta de lei” sau/si „Meandre” de Mircea Saucan, „E pericoloso sporgersi” de Nae Caranfil, „Morometii” de Stere Gulea sau „Hartia va fi albastra” de Radu Muntean. Restrictia de 10 locuri e ca un ciorap mult prea strans.

Pentru un picior cu varice? Ideea de top 10 aplicata cinematografiei romane poate sa sugereze si ceea ce unii critici si cineasti mai tineri sustin – faptul ca cinematografia romana sta in cateva filme (poate chiar in jur de zece), neexistand de fapt o cinematografie in sine. Criticul Alex. Leo Serban forta nota si spunea acum cativa ani ca „cinematografia romana a inceput o data cu Reconstituirea lui Lucian Pintilie”. Prin asta accepta, insa, existenta unei cinematografii. Pe de alta parte, ideea de top 10 te trimite cu gandul si la ideea de competitie. 59 sau, mai exact, vreo 16-17 filme romanesti si-au dat coate ca sa intre in primul esalon. Ce a ramas e „la creme de la creme”.

Ca structura, volumul e impartit in 10 felii. Cele doua coordonatoare au ales mai multi critici care sa scrie niste eseuri originale, de analize aplicate ale celor 10 filme. Acestia sunt: Magda Mihailescu, Marian Tutui, Petre Rado, Dana Duma, Laurentiu Bratan, Andrei Cretulescu, Cristina Corciovescu, Marilena Iliesiu, Anisoara Dumitrescu, Mihai Fulger, Alex. Leo Serban, Marina Roman si Lucian Georgescu. In cazul fiecarui film in parte, un sub-capitol intitulat „Alte voci” aduna cateva fragmente din cronicile de intampinare ale vremii.

Cinefilul care citeste tot ce prinde despre filmele romanesti va gasi in carte si o panorama a nivelului criticii romanesti de film contemporane, cu indicii despre diferentele de generatie tradate prin scriitura. Criticii romani de film nu sunt simpatizati nici de Mircea Daneliuc, nici de mai tanarul Cristi Puiu, dar cu toate astea ei exista si vor sa se vada acest lucru.

Volumul este util cel putin pentru ca strange la un loc aprecieri critice diverse despre 10 filme romanesti de valoare – mai ales pe cele publicate in ziare si reviste ale caror arhive nu exista pe internet. In conditiile in care in continuare se scrie si se publica la noi prea putina carte de specialitate, un volum despre filmul romanesc e binevenit in bibliotecile cinefililor mari sau mici.