Cercetătorii au descoperit sute de rămășițe umane în Tamisa, dar nu pot spune cum au ajuns acolo. Ce ipoteze iau în calcul

Numeroase resturi osteologice umane au început să fie descoperite în sedimentele de pe fundul Tamisei încă din secolul al XIX-lea. Studii realizate în trecut indicau faptul că unele dintre ele au o vechime considerabilă, însă, recent, un studiu publicat în revista Antiquity, indică faptul că nu este nici pe departe vorba de cazuri izolate.

Studiul, redactat de specialiști din cadrul Muzeului de Istoria Naturală din Londra, prezintă analizele cu radiocarbon efectuate pe nu mai puțin de 30 de schelete descoperite în acest mod. Iar rezultatele susțin faptul că, deși vechimea lor oscilează între 6.000 și 200 de ani, cele mai multe provin din perioada de final a Epocii Bronzului și cea de început a Epocii Fierului (1.400 – 800 î. Hr).

„Aglomerarea de rămășițe umane din Tamisa este unică”

„Schelete umane descoperite în lacuri sau râuri sunt descoperite relativ frecvent în nord-vestul Europei. Diferența este că aglomerarea de rămășițe umane din Tamisa este unică în registrul descoperirilor de acest gen. Marea întrebare, în acest moment, este cum au ajuns ele acolo”, susține Nichola Arthur, curator al Muzeului de Istorie Naturală din Londra și liderul echipei de cercetători, citat de LiveScience.

Unele dintre cele mai vechi ipoteze lansate în mediul științific susțineau că astfel de resturi umane provin dintr-o bătălie care s-ar fi dat între celți și romani. Fapt dezmințit de analizele recente cu carbon radioactiv.

Ulterior, spre finalul secolului al XX-lea, experții sugerau că ele ar fi ajuns în apele Tamisei în urma eroziunii malurilor care conțineau locuri de înhumare sau, pur și simplu, sunt rămășițele unor indivizi care s-au înecat.

„Faptul că majoritatea scheletelor au fost descoperite în zonele din amonte ale râului susține ideea că nu ar fi vorba despre o acumulare de oseminte pur întâmplătoare. Ceva important s-a petrecut în perioada trecerii de la Epoca Bronzului spre cea a Fierului”, adaugă Nichola Arthur.

Ipotezele cercetătorilor

În acest moment, specialiști analizează ipoteza unor practici funerare, însă aceasta trebuie să fie demonstrată pentru a fi general acceptată. O altă ipoteză, lansată de Chris Knüsel, bioarheolog din cadrul Universității din Bordeaux, care nu a făcut parte din echipa de autori ai studiului, susține că, mai degrabă, ar fi vorba de victimele unor conflicte care priveau controlul asupra râului.

Specialiștii londonezi nu exclud niciuna dintre ipoteze, însă ei afirmă că, din datele prelevate până acum, există dovezi ale unor morți violente, ba chiar un tipar al traumelor, lăsate pe osemintele umane din Tamisa.

Conform autorilor studiului, analizele continuă în acest moment cu inventarierea și descrierea acestor urme de violență de pe oasele umane. Dacă ele vor susține ideea unor bătălii uitate sau a unor practici funerare preistorice este provocarea cea mai mare a noului proiect, concluzionează Nichola Arthur.