Cercetătorii de la Harvard au descifrat cele trei secrete ale unei vieți fericite

Un studiu de la Universitatea Harvard care a urmărit două generații de oameni pare a fi identificat codul unei vieți bune. Câteva sute de persoane au fost urmărite pe durata vieții și au descris diferite aspecte ale existenței. Studiul Grant și Harvard Study of Adult Development au aflat că, în timp ce răspunsul este complex, cei mai fericiți participanți au menționat trei lucruri, scrie The Ladders.

În anul 1938, cercetătorul dr. Arlie Bock de la Harvard Medical School a demarat proiectul cu 268 de bărbați din al doilea an de studii la universitate. Participanții au consimțit la măsurători fizice și fiziologice extensive, chestionare și interviuri pe durata vieții pentru a-i ajuta pe cercetători.

La cei 268 de subiecți, cele mai substanțiale modificări au apărut în jurul vârstei de 40 de ani. De exemplu, unul a devenit președinte al Statelor Unite (John F. Kennedy), altul a fost un autor de succes, iar patru au candidat la Senatul SUA. Mulți alții s-au confruntat cu tragedii și suferințe.

1. Succesul pe termen lung

Cercetătorii au aflat că primul element al unui trai bun a fost succesul pe un orizont larg de timp. Au constatat că doar momente din viața oricărui participant sunt înșelătoare. Participanți au avut ascensiuni și declinuri în viață, iar eșecuri anterioare nu au fost neapărat semnale ale succesului viitor. Cu alte cuvinte, dacă cineva a trecut prin traume și alte evenimente semnificative de viață nu a însemnat că nu va avea succes pe termen lung. Dimpotrivă, mulți care au mers înainte după dezamăgiri au avut în general succese de durată.

Dar și unii care au părut a avea succes mare și timpuriu nu au avut întotdeauna reușite în viață. De exemplu, unul dintre participanți, John Hines, a fost un student model și totul părea să-i meargă bine. A avut performanțe la universitate, s-a însurat și a avut o carieră de succes. Dar după vârsta de 30 de ani a început să bea și fumeze, a avut o aventură extraconjugală și deodată s-a îmbolnăvit și a murit.

„Cred că elementul cel mai important care a apărut în propria mea imagine a fost deplina conștientizare a conflictelor mele interioare. În primii ani obișnuiam să mă mândresc cu mine însumi și să nu am niciunul. Probabil, din cauză că erau prea adânc îngropate, eram temător și refractar să le înfrunt”, a scris Hines în cadrul studiului, la un moment de minim.

Spre deosebire, alt participant, Godfrey Camille, părea sortit eșecului și a fost inițial clasat ca fiind cel mai puțin probabil să reușească. Mîncase singur până la vârsta de 6 ani, avusese o tentativă de sinucidere și era frământat de amintiri ale traumelor din copilărie. La 35 de ani, Camille a trecut prin ceea ce a descris ca o trezire spirituală, a devenit psihiatru cu diplomă și și-a folosit experiențele de viață pentru a-i ajuta pe alții. Cercetătorii au constatat că, până la sfârșitul vieții, a fost unul dintre cei mai fericiți participanți la studiu.

2. Inteligența emoțională

Inteligența emoțională implică modul de abordare a piedicilor și problemelor din viață și influența lor asupra sănătății emoționale. Cercetătorii au aflat că aceia care pot răspunde pozitiv la necazuri sunt mai sănătoși fizic și emoțional decât cei care se complac în probleme.

În timp ce unii participanți au făcut eforturi în direcția unor răspunsuri emoționale pozitive, cercetările au arătat că inteligența emoțională poate fi învățată și ameliorată în ani. Dar alți participanți care au început cu o bună inteligență emoțională au căpătat mai târziu obiceiuri distructive.

În general totuși, cercetătorii au constatat că inteligența emoțională merge mână-n mână cu succesul personal și profesional, este învățată și măsurabilă, sporește cu vârsta.

3. Relațiile sunt cele mai importante

În cele din urmă, cercetătorii au aflat că relațiile pozitive și profunde sunt unul din cei mai importanți indicatori ai unei vieți fericite. Există o corelație directă între fericirea dată de relațiile apropiate, sănătate și fericire în general. „Relațiile puternice ajută la amânarea declinului fizic și mintal. Auto-îngrijirea organismului este importantă, iar cea a relațiilor este parte din ea”, a spus dr. Robert Waldinger, psihiatru la Harvard Medical School și actual director al Studiului Grant.