Cernobîl/ Chernobyl. Totul despre felul în care serialul HBO a făcut senzație. Psihologia tâmpă a spectatorului de astăzi, mecanismele creației lui Craig Mazin și bomba cu care ne sinucidem zilnic: minciuna în care trăim.
Eram cu pușca și burta la soare de Cernobîl, iar de cîte ori venea un vînt atomic dela sovietici eu și camarazii mei de arme ne întreceam în cine urinează „contra vîntului”. Așa mi-am petrecut eu Cernobîlul, în stagiul scurt din armata lui 1986 de la Constanța. Ne durea în pușcă de ordinele și conspirațiile gradațiilor (bă, vă omoară americanii, nu te juca cu rusul că te calcă-n picioare, bate vântul-uite norul, sunt atomice). Aveam 20 de ani, eram departe de Cernobîl și mai erau două luni pînă la “liberare”. Ba, mi-amintesc că aveam și un prieten bun atunci “Cernobîl” îi ziceam, un țigan des cu care colindam Constanța în căutare de bere, spart gagici și semințe. Deci, voi sunteți fani Cernobîl? Doamne ferește, ați ajuns să fiți fani dezastru, perversă minte mai aveți! Poate-i de înțeles, dar aveți curaj să vă urinați „contra vîntului”? Vîntul manipulării, fake-news-ului, prostirii de fiecare zi, analfabetismului urcat la butoanele Puterii? Pentru că Craig a dat “Cernobîl” la tot poporul, dar doar cîțiva aleși pot înțelege “Cernobîlul”. Cum așa? Uite, de asta m-am pus să-mi explic ce-i cu triumful ăsta al tuturor timpurilor, cum e listat astăzi pe IMDb.
Aș începe Cernobîlul cu episodul 4, minutul 7-8.
Acolo mi-am revelat eu lucrurile. Care ești fan știi treaba. După potolirea “incendiului”, după evacuare, după ce este împușcată orice vietate din zonă, problemele nu se sting. De ce nu se acoperă miezul radiant? Și aici Legasov se pune să ne explice.
Există 3 niveluri cărora el le-a dat nume de femeie.
Este Katia, aici se poate plimba oricine, în jurul ei, în limita a două ore. După aia este fatal. Nivelul 2 este Nina, e fatal la o oră de expunere. Cea mai rea este 3, Mașa, Mașa are 12000 rontgeni și spulberă pe oricine pe loc. De fapt, aici nu este doar miezul înțelegerii Cernobîlului, este miezul succesului acestui serial astăzi, în 2019.
Mulți sar pe Katia. Avem un serial înțeles de orice sensibil, analfabet, exibiționist, puști.
De aici, oricine își ia ce vrea. Cu o expunere medie nici nu se contaminează, înțelege senzaționalul filmului și atât îi e deajuns. Ăsta-i nivelul Katia. A fost în 1986 o explozie atomică la Cernobîl. Adică, undeva, cândva, teribil a fost. Carne arsă, mutilări, cancere peste ani.
Aici este nivelul senzației.
Bă, ce nasol a fost, este chiar ca-ntr-un Star Trek cu butoane și nava brusc se defectează. Ce facem? Uite, ce facem. Insistăm în eroare, bâjbâim, găsim soluții. De aici informațiile sunt despre cum e făcut un reactor, cum funcționează, cum poate fi oprit în distrugerea lui teribilă. Ce pastile de iod iei ca să nu rămâi un distrus. Tot aici, la nivelul Katia de înțelegere, avem reconstituirea Sovietică, făcută ca la carte: țigări, costume, vodcă, puști, mașini, mentalitate, pompieri – nimic nu e lăsat la voia întâmplării. Da, clar suntem transpuși în 1986. E cursul scurt pentru proști despre sovietici, reactoare și energia atomică.
Ce legătură e cu psihologia de astăzi? Păi, de astfel de teoreticieni de un click e plină lumea ASTĂZI. Șobolănime teoretică ridicată pentru că a citit wikipedia. „Las’ bă că-ți spun eu cum funcționează, uită-te în gura mea!” Tot aici, sunt admirați cercetătorii de laborator, care ies la acțiune, sunt investigatori, salvatori, Batmeni și Supereroi.
Apoi, alunecăm spre Nina, nivelul al doilea de înțelegere unde turma de spectatori se-ncumetă.
Aici, creatorul Craig Mazin este tot stăpân. Suntem în plin regim autoritar în care dacă-n prima clipă cercetătorii nu-s crezuți, da, după aceea li se dă credit și mijloace. În scena citată Legasov cere vehicule lunare. Deci, în clipa în care cineva are încredere în tine poți cere orice, pentru că încrederea are deja legatul ei. Nu stă nimeni la discuții, ți se acordă încredere și gata. Da, vehicule lunare se dau pentru a închide nucleul radiant de la Cernobîl. Incredibilă soluție, dar nu-i cazul să trimiți oameni la moarte. Suntem în 1986 și începuseră roboții să fie ajutoarele oamenilor.
Dar, și aici e un “Dar”, rușii n-au curaj să ceară “pe bune” nemților vehiculul lunar potrivit și aduc o piesă de lego, o caricatură care imediat se strică. Minciună, minciună, minciună!
Deci, în acest nivel de înțelegere al “tortului” creatorul Creig Mazin dă satisfacție. Are detalii, are explicații, are acțiuni povestite, are chiar și o poveste de dragoste, nu? Aici intră pentru senzaționaliști investigația Khomiuc pentru elucidarea cauzelor, tot aici sunt explicate flăcările fascinante de deasupra Cernobîlului, tot aici e povestea de dragoste Ignatenko, vezi aici cum intră minerii în meserie pentru a săpa un tunel imposibil, cum sunt împușcați câinii și orice vietăți vii din zonă, cum e obligată o babă să-și părăsească averea de-o viață. Multe, multe detalii bine ținute în frâu de Craig și de regizorul Johan Renck.
Se dă la popor Emoție.
Avem scene făcute să-ți ia piuitul, suspansul e la el acasă. Reamintesc. Misiunea este să acoperim miezul radiant, cel care este viu și distruge vieți în continuare. Legasov a reușit să sigileze două zone: Katia și Nina.
Și eu ți-am explicat cele două niveluri de înțelegere a filmului. Până aici avem film de succes, de Abecedar teoretic, de senzații, de lucruri pentru prostimea cinefilă.
Dar dacă n-ar fi Mașa, nivelul superior, filmul n-ar fi avut succesul acesta. Pentru că atunci când omul nu-nțelege ceva zice dă-l în mă-sa, nu-nțeleg, nu-mi bat capul, dar îmi place. E aspiraționalul.
Ce-i cu Mașa? Când natura e sub control, când reactorul cel rău e izolat, omul și minciuna lui omoară adevărul. Premiza era începută de Nina. În scena citată Legasov cere vehicule lunare. Nu stă nimeni la discuții, i se acordă încredere și gata. Da, vehicule lunare se dau Cernobîlului. Dar, și aici e un “Dar”, rușii n-au curaj să ceară “pe bune” nemților vehiculul lunar potrivit și aduc o piesă de lego, o caricatură care imediat se strică. Cam asta pățește și Legasov.
Suntem în episodul 5. În procesul intentat vinovațiilor avem un Legasov care nu-și ține gura. Vă amintiți, nu?
E devină cutare pentru abuz, sunt de vină ăia pentru incompetență, dar e de vină Statul Sovietic care a investit în materiale slab calitativ. A făcut rabat de la calitate când a proiectat Cernobîlul. Hei, stai, zic anchetatorii ce faci, frate? Tu pe cine acuzi? Cum pe cine? Pe oamenii care ne fac viața nenorocită, acuz pe cretinii ajunși în fruntea statului care zic că merge și așa! Nu merge, cu „atomica-Mama Rusia”, nu te joci.
Eh, și atunci se joacă KGB-ul cu Legasov.
Îl izolează și-i dă singurătate pe care n-o poate duce. Se sinucide. Eh, eu zic că aici puțini spectatori au acces. Nu pricep ce-i cu adevărul și minciuna, cu sinuciderea. Ori, aici este înțelesul superior: cu asta începe și filmul – Spunem minciuni până nu mai recunoaștem adevărul-.
Hey, câți dintre voi, mari fani Cernobîl ați reușit să pătrundeți acest adevăr? Câți? De ce întreb? Pentru că văd comentariile voastre de pe net. Văd cum faceți coadă la închinat-vizitat locuri de filmare, la excursii de pupat Cernobîlul în bot, văd o propagandă rusă a lui Putin făcând paradă în continuare de puterea ei de manipulare.
Văd un Putin care zice: lasă, bă, că nu e așa, e cum zic EU.
Bă, Putine, e așa cum zice Craig, e așa cum a fost (și nici tu nu știi cum a fost!), e așa cum zici și tu. Lasă oamenii să-și facă ei o idee singuri, nu le zăpăci tu creierii.
Ori, eu așa zic. Mulți iubiți Cernobîlul, Doamne ferește să iubești răul, dar ce vrei, e emoție colectivă!
Și mai puțini înțelegeți Cernobîlul. Ia să vă văd cum vă luptați cu adevărul lui Putin acum, cum rezistați la atomicele minciuni aruncate pe piață de mașina de propagandă a lui Putin. Gorbaciov iluminatul a zis vorba aia mare: Cernobîl a dus la căderea comunismului. Pentru că a reușit să-i arate slăbiciunile în toate măruntaiele lui.
Mari fani „Cernobîl” aveți curaj să vă urinați „contra vântului” manipulării de tot felul? Mă tem că nu. La felul în care sunteți obsedați de o singură întrebare pe net: bă, cât de mult adevăr este în film?
Uite-l pe Craig povestind aici despre obsesia voastră.
Dar uite și un articol FORBES despre cât de rău face filmul.
Repet, nu de film trebuie să vă temeți. Ori, Forbes face greșeala să se ia după comentarii, nu după film. Un film este un film.
Filmul nu este obligat să respecte adevărul istoric și științific. Serialul nostru o face cu limitele lui. Și serialul nostru nu-ți bagă baliverne, nu arată atrocități, demențe, nu se joacă cu mintea spectatorilor.
Filmul lui Craig este ca un tort, și tortul este gustos. După ce-ai citit cronica, vezi înc-o dată serialul. Să vezi, e și mai mișto. Vei înțelege mai multe și mai multe.
Vei înțelege dece preferi minciuna, minciuna, minciuna? Da, de asta filmul e făcut ASTĂZI (altă obsesie a voastră, de ce azi-azi-azi? / Bă, pentru că acum Craig a fost inspirat!)! A fost produs astăzi, pentru tine, pentru că acum ești în lumea minciunilor tale virtuale, minciunilor lui Trump și Putin, Dragnea și Orban budapestanul, Și urarea cea bună ACUM este: „Cernobîl” să te trezească!
INTERVIURILE HotNews.ro