Cetatea alesilor sau alesii cetatii?

Vorbim, in ultimele doua zile, de invrajbirea si dezbinarea din societatea romaneasca, de nevoia de reconciliere in fata unor vicisitudini majore cu care urmeaza sa dam piept. Vorbim de o lupta fals portetizata intre binele si rau, intre victima si agresor in care ni se cere (atat in mod direct cat si la nivel de subconstient) sa ne identificam cu una din parti si sa adoptam una din cele doua pozitii, pro sau contra. Se face apel la sustinerea noastra netarmurita pentru unii sau altii, la implicarea noastra totala in cauza lor.

Politicienii precum si canalele de propaganda pe care le controleaza ne-au impus un cadru de referinta in care am ramas captivi, se doreste sa credem ca nu mai exista nimic in afara acestui cadru de referinta. Ni se spune ca viitorul noastru depinde exclusiv de rezolvarea acestei lupte politice prin distrugerea unuia dintre combatanti.

Fals. Manipulare. Minciuna.

Sa ne intelegem, desi exista diverse nuante, desi – cel putin in ceea ce ma priveste – USL a comis o lovitura de stat imbracata in poleiala unui cadrul legislativ grabit modificat ca sa-i serveasca interesele si asezonata cu multa manipulare, tabara adversa nu e compusa din sfintisori, nici pe departe. Si ei manipuleaza la greu, si ei au „bend the law” cand le-a convenit.

Sa ne intelegem, desi aceasta batalie politica afecteaza libertati si valori fundamentale pentru cetate (independenta justitiei, independenta puterilor in stat, checks and balances), ea ramane o lupta pentru putere, nu pentru interesele noastre.

Sa ne intelegem, viitorul nostru depinde de multe alte probleme mai importante, care nu au fost rezolvate de nici una din parti si care nu sunt prioritare pentru ei. Viitorul nostru depinde de un sistem educational axat pe valori corecte, de un sistem medical purjat de coruptie si eficientizat, de o fiscalitate armonizata, de o infrastructura care sa atraga investitorii straini, de un aparat de stat eficientizat si debirocratizat, de un mediu de afaceri sanatos, un cadru juridic simplificat si functional etc. Viitorul nostru depinde in primul rand de noi si de schimbarea mentalitatii noastre, de respectarea valorilor corecte, de munca si de capacitatea noastra de a construi. Viitorul nostru depinde de cum vom raspunde la etapele urmatoare ale crizei globale, care vor avea un impact mult mai mare decat ce-am vazut pana acum.

Sa ne intelegem, am ramas captivi retoricii binare ce ne-a fost impusa, nu mai exista valori intermediare, totul e in alb / negru. Fanatismul si radicalizarea necesare demonizarii adversarului ne-au intrat in sange si au ramas acolo. Suferim de reactii reflexe, obsesiv-distructive, de dat in capul dusmanului, nu putem asculta opinii diferite, nu mai putem empatiza. E mai important sa moara capra vecinului decat sa avem grija de capra noastra.

Sa ne intelegem. Asta ar trebui sa facem. Sa ne intelegem.

Ar trebui sa ne gandim la lucrurile care conteaza cu adevarat pentru noi, nu pentru ei. Ar trebui sa comunicam si sa reflectam mai mult la ce putem sa construim impreuna, in loc sa distrugem separat. Ar trebui sa constientizam ca ne trebuie mai multe intrebari si mai putine raspunsuri. Ar trebui sa incepem sa punem acele intrebari.

Credem noi ca actuala clasa politica ne reprezinta, fie ea USL sau PDL sau oricare alt partid? Credem noi ca actuala clasa politica are legimitate in a decide destinele si calitatea vietii noastre? Daca raspunsul este da, atunci as dori sa aud argumentele pozitive, nu cele negative (ceilalti sunt rai!) sau impuse (alti reprezentanti n-avem, asa functioneaza sistemul etc). Daca raspunsul este nu, atunci ce-avem de gand sa facem?

Care sunt caracteristicile pozitive ce-l recomanda un politician ca sa devina „ales”? Pana una alta, majoritatea vad ca e constituita din oameni care au dat gres la orice altceva decat sa-si apere interesele proprii.

Retorica distructiva am auzit-o, cand vom vedea masuri real constructive? Data viitoare cand un politician vine sa ne spuna „demite-l pe dusmanul meu pentru ca ti-a taiat pensia!” ar trebui intrebat: „De ce te-as favoriza pe tine? Ce-ai facut tu cu-adevarat constructiv pentru interesele cetatii?”

Puterea exemplului conteaza enorm pentru subconstientul uman, puterea exemplului traumatic lasa cicatrici ce dispar foarte greu. Am avut niste exemple groaznice in ultima perioada, in care ni s-a aratat ca niste alesi pot abuza de putere pentru a rescrie regulile in favoarea lor si tot acest lucru a fost prezentat ca o normalitate, sub perdeaua grosolana a unei manipulari mediatice, in rastimpul scurt al catorva zile de viol brutal. V-ati gandit ce inseamna acest exemplu de „normalitate” pentru generatiile tinere, pentru acei copii ai nostri care inteleg cat de cat? Un „Yes we can!” intors pe dos, ca o cruce cu susul in jos.

In fine, ni s-a indus ideea ca acest conflict nu poate fi rezolvat decat de catre unul din „campionii” politici care lupta pe scena. V-ati gandit ca prin asta ni se induce ideea ca societatea civila nu are nimic de spus, doar politicienii? De ce oare singurele solutii care ni se prezinta sunt, fie aderarea la linia unuia dintre partide fie creearea unui nou partid care sa joace dupa regulile impuse de ei si care, in scurt timp, sa devina o alta parte amorfa a sistemului? De ce societatea civila este prezentata ca fiind castrata si impotenta? De ce pare ca nu avem nici o parghie de influenta?

…

Sunt constient ca intamplarile ultimelor zile inca nu au un deznodamant cert. Sunt constient ca au lasat rani adanci, frustrari acumulate, energii neconsumate si sentimentul ca dreptatea (a fiecaruia) a fost incalcata. Dreptatea si justitia (cea reala) trebuie respectate. Cei ce-au siluit legea si-au abuzat de puterea lor, cei ce-au furat si-au manipulat, trebuie pedepsiti. Cu totii,din ambele tabere. Cu toate astea dreptatea nu ne va ajuta sa trecem prin vremea grea, ne trebuie in paralel sa construim un adapost, altminteri furtuna va veni peste noi in vreme ce vom fi ocupati cu pedepsirea vinovatilor. E suficient sa ne asiguram ca justitia isi face treaba asa acum trebuie si nestingherita, in timp ce noi ne concentram pe a repara increderea, pe a repara cetatea vandalizata de conducatorii ei si a-i aduce pe drumul cel bun pe acestia din urma.

Pentru ca ar trebui sa intelegem ca noi suntem cetatea iar cei alesi au datoria sa reprezinte interesele noastre nu pe ale lor. Pentru ca ar trebui sa intelegem ca cetatea e a noastra, nu a lor.

• Citeste si comenteaza pe blogul Jeopardy.