Cifrele catastrofale ale depopularii României in anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de mare, de 143 mii locuitori. Raportat la numărul populației rezidente a țării indicatorul a avut nivelul cel mai ridicat din cele 9 țări membre ale Uniunii Europene în care populația a fost în declin (Bulgaria, Croația, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Polonia, Ungaria și România). Veritabila escaladare a declinului s-a produs prin recrudescența scăderii naturale a populației (120 mii locuitori), în urma ascensiunii masive a numărului de decese, și în secundar prin migrație externă netă negativă (doar 23 mii persoane). Migrația externă în țările europene a marcat un recul drastic prin măsurile restrictive adoptate de guvernele europene (și din alte părți) în circulația persoanelor. Datele Institutului Național de Statistică asupra mișcării naturale a populației în lunile ianuarie-septembrie din acest an indică un declin natural consistent mai mare decât cel din aceeași perioadă a anului trecut – 91 mii locuitori față de 66 mii. Majorarea provine numai din ascensiunea numărului de decese, numărul născuților vii nefiind în regres. Dacă declinul natural din acest ultim trimestru al anului va fi la nivelul celui din anul trecut, întreaga scădere naturală a populației în anul 2021 s-ar putea să atingă 140 mii locuitori. Enorm pentru o populație de 19 milioane locuitori! I se va adăuga contribuția negativă a migrației externe din acest an, mărind dimensiunea declinului populației.

O radiografie la nivelul localităților, județelor și regiunilor de dezvoltare economică relevă amploarea crizei demografice în care se află țara. Peisajul este cel al unui dezastru în care cei mici și slabi dispar inexorabil alimentând cu puținul care le-a mai rămas pe cei mai mari și mai puternici. Dar acest puțin nu îi poate salva pe termen lung pe cei din urmă, ei înșiși purtând tarele unei maladii cronice, denatalitatea.

Din cele 3122 de localități în numai 244 a existat o creștere naturală a populației iar nivelul acestei creșteri a fost mai mic de 7 mii locuitori (tabelul 1). În 92 la sută dintre localitățile țării numărul decedaților l-a depășit pe cel al născuților, declinul natural ajungând la aproape 126 mii locuitori. Cifrele sunt catastrofale la o populație de 19 milioane locuitori.

Tabelul 1. Distribuția numărului localităților după creșterea

sau scăderea naturală a populației în anul 2020 (Sursa datelor: INS)

Pentru a întregi profunzimea dezastrului demografic voi adăuga că numărul decedaților a fost de 2 ori mai mare decât numărul născuților în 1240 localități, de 3 ori mai mare în 574, de 4 ori în 232, de 5 ori în 112, de 6 ori în 69 și de 7 ori și mai mult în 98 de localități. Ce viitor poate avea populația acestor peste 2300 de localități?

În toate județele țări și în Capitală populația a fost în regres natural cu valori cuprinse între mai puțin de 1000 de persoane în județele Ilfov, Covasna, Sălaj și Bistrița-Năsăud și peste 4000 mii persoane în Capitală și județele Prahova, Dolj, Bacău, Teleorman, Argeș, Hunedoara, Olt, Buzău și Neamț.

În dinamica teritorială a populației rezidente pe lângă componenta naturală intervine și migrația populației. Este vorba de migrația internă cu schimbarea domiciliului și de migrația externă. Această din urmă componentă este neobișnuit de mică în anul 2020, s-a precizat deja, si nu este luată în considerare la nivel teritorial, datele nefiind încă disponibile. Migrația internă este însă importantă ca dimensiune și includerea ei în dinamica populației rezidente pe județe și îndeosebi pe regiuni de dezvoltare economică este necesară și semnificativă. Sunt incluse schimbările de domiciliu între localități, între județe și între sectoarele Capitalei. Termenii folosiți de INS sunt de Plecați și Sosiți.Un număr de 368 nii de persoane și-au schimbat domiciliul în anul 2020, femeile deținând o proporție de 52 la sută. Din cele 368 mii persoane care și-au schimbat domiciliul 59 la sută locuiau în mediul urban și 41 la sută în mediul rural. Fluxurile migratorii între medii își păstrează în anul 2020 marea schimbare survenită în prima jumătate a anilor 1990, în contextul declanșării marilor schimbări politice, economice și sociale, inversarea dimensiunii fluxurilor migratorii între medii, cel din rural în urban reprezentând 21 la sută iar cel din urban în rural dominând migrația dintre medii cu 32 la sută (rural-rural=20 la sută; urban-urban=27 la sută

Prin migrație internă cu schimbare de domiciliu au pierdut populație 33 de județe. Cele 8 în care migrația a fost pozitivă sunt Ilfov, Cluj, Timiș, Brașov, Iași, Sibiu, Arad și Bihor. Se adaugă Municipiul București cu migrație netă pozitivă de 5624 persoane. Migrația pozitivă a depășit mărimea scăderii naturale în doar 5 județe și populația a crescut: Brașov, Cluj-Napoca, Iași, Ilfov și Timiș. Cu alte cuvinte migrația pozitivă nu a depășit scăderea naturală în județele Arad, Sibiu și în Capitală, numărul populației rezidente fiind în declin.

Migrația internă cu schimbare de domiciliu are neîndoielnic o motivare economică, mai mare sau mai mică, dar nu este singura, mai ales în cazul mișcării între localități din același județ și chiar între județe vecine din aceeași regiune economică. Problemele familiale, căsătoria în primul rând, au rolul lor în motivarea migrației, după cum arătau datele pentru ani relativ recenți. Nu este exclus ca și probleme de educație a copiilor să aibă un rol, dacă ținem cont că 26 la sută dintre cei plecați au vârste de până la 20 de ani în mediul urban și 34 la sută în mediul rural. Doar cercetări selective socio-demografice ar putea oferi răspunsuri.

O privire asupra destinației celor plecați dintr-un județ relevă în cele mai multe cazuri o situație aparent surprinzătoare: nu predomină plecările în alte județe. Mai mult de jumătate dintre plecările cu schimbare de domiciliu au loc în același județ. Excepțiile sunt județele Ilfov, Giurgiu, Călărași, Vaslui, Brăila, Ialomița, Teleorman, Botoșani și Galați, la care se adaugă Capitala, unde proporția celor plecați în același județ (în sectoare ale Capitalei) este mai mică de 50 la sută. Pe de altă parte, sunt județe în care migrația în județ reprezintă 70-80 la sută: Sibiu, Arad, Satu Mare, Timiș, Cluj, Bihor. În județele din prima categorie, aflate în regiunile economice mai puțin dezvoltate Nord-Est, Sud-Est și Sud Muntenia, gradul de dezvoltare economică a orașelor (municipiilor) și expansiunea acesteia nu constituie stimulent pentru migrare intra-județeană. În județele din a doua categorie, aflate în regiunile economice mai dezvoltate și în expansiune Vest, Nord-Vest și Centru, orașele (municipiile) oferă mai multe oportunități economice și migrația intra-județeană este favorizată. Se pot adăuga ca factori de influență particularități ale expansiunii imobiliare la nivelul județelor, ca și particularități teritoriale de altă natură, dificil de identificat din datele INS. Date asupra migrației la nivel de județ pe medii, sexe și vârste ar putea favoriza cunoașterea, deciziile asupra schimbării domiciliului în altă localitate având în spate un veritabil conglomerat de factori economici, profesionali, educaționali, culturali, familiali, psihologici.

Valorile mai mici ale proporției celor plecați din județul Ilfov în județul Ilfov și dintr-un sector în altul al Capitalei țin de complexitatea economică, demografică, imobiliară și de altă natură a Zonei Metropolitane București. Cele două proporții sunt relativ mici deoarece aproape jumătate dintre cei plecați din județul Ilfov au avut drept destinație Capitala și aproape 30 la sută dintre cei plecați din Capitală au plecat în județul Ilfov. Crearea, expansiunea economică, dezvoltarea infrastructurii și demografia zonelor metropolitane își vor pune amprenta în măsură crescândă asupra geografiei migrației interne.

Determinarea economică a migrației interne poate fi identificată la nivelul migrației intra- și inter-județene într-o anumită măsură doar, diverși alți factori influențând fenomenul la acest nivel geografic. Datele agregate folosite în studiu asupra schimbărilor de domiciliu (Plecați/Sosiți) la nivel de județ, fără diferențiere pe medii, sexe, vârste, stare civilă și nivel de educație, oferă o viziune generală asupra migrației interne în România, cu posibilități relativ reduse de aprofundare și găsire a factorilor și mecanismelor care diferențiază fenomenul la nivel teritorial.

Determinarea economică migrației este însă vizibil prezentă în modelarea migrației la nivelul celor 8 regiuni de dezvoltare economică, expresie a decalajelor de dezvoltare economică și socială. Intervin și caracteristicile scăderii naturale a populației și ale migrației externe. În câteva hărți sunt prezentați indicatori demografici și economici semnificativi la nivel regional.Citeste continuarea pe contribuotrs.ro