Cine e principalul beneficiar al atentatului care a provocat moartea Dariei Dugina?

Dacă ne uităm în trecut, la o serie de atentate atribuite unor teroriști ceceni dar puse la cale cu bună probabilitate de către serviciile secrete rusesti, episod care i-a adus lui Putin primul său mandat prezidențial, si la costurile si beneficiile comparative pentru Kiev si Kremlin, ipoteza unei diversiuni de tip “steag-fals” marca FSB trebuie luată serios în considerație

Cine e responsabil pentru asasinarea fiicei lui Alexandr Dugin? Există o explicație oficială a autorităților de la Moscova, care ridică însă serioase semne de întrebare, și o mulțime de scenarii, între care unele sunt de-a dreptul fanteziste. Și care va fi impactul acesteia, în economia războiului din Ucraina dar și înteriorul Federației Ruse?

Organele de anchetă și serviciile secrete de la Moscova, care în alte cazuri, precum asasinarea lui Boris Nemțov, ucis în 2015 pe un pod din aproprierea Kremlinului, sau cea a jurnalistei Alina Politkovskaya, ucisă în 2006, nu au reușit nici pînă astăzi să-i găsească pe cei care au ordonat execuțiile, au fost de data asta extrem de prompte: atentatul a fost opera Nataliei Vovk aflată în slujba serviciilor secrete ucrainene.

Mulți nu doar din afara Rusiei dar și din interior cred că este mai degrabă vorba de o așa numită operațiune de „steag-fals” („false-flag”) pusă la cale de către FSB. Indrek Kannik, șeful unui think-tank estonian, merge și el pe această ipoteză, crede că asasinatul poate fi imputat, convenabil, Kievului și, mai mult, că și țara sa poate fi și tîrîtă în această dispută. Estonia, despre care fostul președinte și premier rus, Dmitri Medvedev, spunea că regretă enorm că au „lăsat-o liberă”, a suferit recent cel mai mare atac cibernetic din ultimii 15 ani, după îndepărtarea unui memorial de tancuri din epoca sovietică din orașul Narva, din estul țării, aproape de granița cu Rusia. Despre acest atac Urmas Reinsalu, ministrul de externe al Estoniei, spune că face parte din operațiunile tipice de presiune și intimidare ale Moscovei asupra Tallin-ului care oferă un sprijin substanțial Ucrainei (mai mare, per capita, decît toate celelalte țări).

Într-un articol din The Moscow Times, publicație interzisă de cîțiva ani în Rusia care acum apare la Amsterdam, este citată Liubov Sobol, ea face parte alături de Alexei Navalnîi din Fundația Anticorupție, care a scris la rîndul ei pe Twitter: „în primul moment crima părea să nu aibă niciun sens – nimănui nu-i păsa de Dughin și mai ales de fiica sa. Dar acum este clar că a fost un fel de operațiune primitivă a FSB de tip„steag fals.” În afară de asta publicația mai scoate în evidență o serie întreagă de detalii care ar putea confirma această ipoteză. De pildă circulă pe rețelele sociale o fotografie în care Natalia Vovk apare alături de soțul ei, Alexandr, unul dintre organizatorii „referendumului” din 2014 pentru separarea regiunii Donețk de Ucraina.

Evident, se poate obiecta că astfel de opinii sunt exprimate de adversari ai lui Putin. După cum, trebuie privite cu rezerve și declarațiile guvernului de la Kiev care neagă că ar fi responsabil pentru atac. Însă în același fel ar trebui interpretat și scenariul avansat de către FSB considerat credibil într-o lungă postare de pe Facebook a lui George Damian, intens re-distribuită. Unul dintre motive, ni se spune, fiind acela că anchetatorii ruși au acces nemijlocit la toate detaliile legate de caz. Numai că dacă este o operațiune de tip „steag fals” acest argument nu are nici o relevanță.

Dincolo de argumentele și de contra-argumentele în favoarea unuia sau altuia dintre aceste scenarii ar trebui să privim asasinatul de la Moscova prin prisma a două aspecte importante: 1. cui îi este cel mai util, în contextul războiului din ucraina, atentatul căruia i-a căzut victimă Daria Dugina? 2. există întîmplări similare din trecut relevante din acest punct de vedere? În afară de asta mai trebuie precizat și faptul deși Alexandr Dugin este un personaj cunoscut prin vederile sale ultra-naționaliste influența sa asupra lui Vladimir Putin (unii îl descriu drept un nou Rasputin, drept “creierul lui Putin”) și a politicii externe a Federației Ruse este adesea supralicitată în Occident. Faptul că opiniile sale coincid cu viziunea ideologică a unor cercuri influente de la Moscova care visează la o refacere a vechiului Imperiu Țarist și privesc Rusia cu un rol civilizațional special, ca contrapondere la un Occident corupt și decadent, nu înseamnă nicidecum că el este cel care le-a impus ci doar că este în sincronism cu ele.

În fapt Dugin nu a adus nimic original din acest punct de vedere, chiar dacă idei ca aceea a unei Rusii care să se întindă de la Vladivostok la Dublin au făcut, previzibil, destulă vîlvă în Vest. Nici ideea de a încuraja prin toate mijloacele decuplarea Statelor Unite și Marii Britanii de restul Europei ca un element esențial în acest demers nu este neapărat una originală. Era destul de clară încă din 2007 cînd la Conferința anuală de Securitate de la Munchen Vladimir Putin a vorbit explicit despre o nouă ordine mondială, chiar dacă prin Occident mai nimeni nu l-a luat atunci în serios. Cît despre rolul spiritual excepțional pe care trebuie să-l joace Rusia în arealul Euro-asiatic, este o idee formulată cu destulă vreme în urmă, cu diferite, nuanțe, de filosofii creștini ortodocsi ruși Berdiaev, Soloviov și mai ales Ivan Ilin. Ultimul, un anti-bolșevic fervent care a murit în exil în Elveția în 1954, era adeptul unei forme de regim autoritar creștin pe care o regăsim în bună măsură în ceea ce vedem astăzi la Moscova. Liderul de la Kremlin s-a ocupat personal în 2014 de aducerea în țară a osemintelor lui Ilin iar ulterior a recomandat opera sa, alături de scrierile lui Berdiaev și Soloviov, drept lecturi obligatorii guvernatorilor din provinciile Federației Ruse.

Dugin nu a fost niciodată cu adevărat influent și nici nu a avut o conexiune directă la Putin scrie si Mark Galeotti în The Spectator. S-a bucurat la un moment dat de o perioadă de glorie, cînd cartea sa “Bazele Geopoliticii” a fost introdusă ca lectură de studiu la Academia Militară, a predat la Universitatea de Stat de la Moscova si a fost invitat adesea la televiziune. Însă în 2014 a intrat în dizgrație, fiind demis de la universitate în urma unei petiții. E adevărat el prezintă o oarecare valoare ca agent de influență al Moscovei în cercurile de extremă dreapta din Vest și în țările ortodoxe din Est, mai ales în rîndul unui segment al clerului ortodox.

De pildă în România s-a întîlnit cu călugării de la Mănăstirea Neamț iar în 2013 și 2014 a fost la București, unde s-a întîlnit cu o serie de personaje politice proeminente, între care se Adrian Năstase (la sediul Fundației Titulescu), cu caricaturistul Eugen Mihăescu, fost ambasador UNESCO, sau Călin Georgescu, vehiculat o vreme ca propunere de premier de către AUR (de care însă între timp George Simion s-a dezis). În 2017 și-a lansat o carte la Bucuresti, tradusă de fostul vicepremier de la Chișinău, Iurie Roșca. Însă atît în Vest cît si la noi atitudinea relativ favorabilă față de Dugin, precum într-o parte a clerului ortodox, venea pe fondul antipatiei față de derapajele progresiste din Europa de Vest și Statele Unite, promovate activ și la Bruxelles, mai degrabă decît ca o expresie a simpatiei față de proiectul expansiunii în regiune a unei Rusii imperiale. Aici se află, cu bună probabilitate, si explicația pentru procentul surprinzător de ridicat, 21 de procente, al românilor care atribuie vina pentru izbucnirea războiului din Ucraina trioului UE, Statele Unite, Ucraina – după cum relevă un un studiu de piață întreprins recent de YouGov, o cunoscută casă de sondaje din Marea Britanie, la comanda European Council on Foreign Relations (ECFR) în condițiile în care doar 5 procente dintre britanici si 10 procente dintre polonezi si suedezi, vedeau în mod similar responsabilitățile.

Toate aceste amănunte sunt importante atunci cînd încercăm să înțelegem motivele care ar putea sta la baza deciziei de a-l asasina pe Alexandr Dugin (teoria este că nu Daria ar fi fost ținta ci tatăl ei care a decis în ultimul moment să meargă cu o altă mașină). O primă concluzie find aceea că Dugin, si cu atît mai mult fiica sa, erau în realitate un personaje de care Kremlinul nu avea probleme să se dispenseze dacă în joc erau interese considerate superioare, dar și suficient de notorii pentru ca moartea lor să provoace emoții în țară si resentimente anti-ucrainene în exterior, mai ales printre cei care simpatizau cu unele dintre ideile vehiculate de Alexandr Dugin.

În acest context, eventualul semnal simbolic, faptul că ar fi demonstrat că pot lovi chiar în Moscova, o posibilă rațiune pentru care Kievul ar fi putut să ia o astfel de decizie, venea la pachet cu destule consecințe negative, între care percepția negativă în exterior (din acest punct de vedere uciderea Dariei, o femeie de 29 de ani, cîntăreste emoțional mai greu decît o ucidere a tatălui ei) si o creștere a suportului intern pentru Vladimir Putin si războiul din Ucraina, care începuse să se diminueze (cotidianul britanic Telegraph relatează că un sondaj recent releva o scădere semnificativă, de peste 20 procente, a audienței pentru televiziunea de stat din Rusia, principalul vector mediatic pro-război al Moscovei). Adică exact ce încearcă acum să exploateze mașina de propagandă a Kremlinului. În postarea de pe Facebook menționată anterior se spunea că din moment ce Kievul si-a asumat responsabilitatea pentru atentate cu aruncarea în aer a autovehiculelor în care se aflau membri ai autorităților din zone din Ucraina ocupate de armata rusă de ce nu am putea vedea în mod similar si atentatul căruia i-a căzut victimă Daria Dugina? Numai că e greu de presupus ca guvernul de la Kiev, care s-a dovedit destul de sofisticat si creativ în campania de comunicare, să nu fi realizat diferența considerabilă dintre cele două situații în planul percepțiilor din Rusia și din afara acesteia.

De partea cealaltă, pe lîngă beneficiul unei resuscitări a sprijinului intern printre ruși pentru război, asasinatul oferă o bună ocazie pentru intensificarea represiunii împotriva criticilor lui Putin si oponenților intervenției militare din Ucraina. La doar cîteva ore după atac, notează The Moscow Times, au fost declanșate atacuri virulente împotriva celor descriși drept “Inteligentsia pro-Ucraina„. Într-o postare pe o rețea socială Margarita Simonian, directorul canalului RT, a scris că “toți acești membri ai consiliilor municipale, blogeri, activiști trebuie arestați. Trebuie să scăpăm de tot acest gunoi”. În timp ce Maria Zaharova, purtătoare de cuvînt a Ministerului Rus de Externe s-a pronunțat pentru extinderea normelor legale care vizează “violența informațională”, ceea ce în traducere înseamnă înăsprirea sancțiunilor împotriva tuturor celor care nu aderă la punctul de vedere oficial al autorităților față de “operațiunea militară specială” din Ucraina. Ceea ce o face pe jurnalista Iulia Latînina să se întrebe dacă nu asistăm cumva la ceva asemănător episodului asasinării lui Serghei Kirov, care a fost utilizat de Stalin în 1934 pentru declanșarea regimului său de teroare.Citeste intregul articol si comenteaza pe Contributors.ro