Alice Weidel, şefa partidului de extremă dreapta AfD din Germania, şi-a făcut un nume în timpul campaniei pentru alegerile federale care au loc duminică. Cu un doctorat în economie şi o asumare de lesbiană, femeia de 46 de ani are un profil „atipic” pentru un lider de extremă dreapta, ceea ce nu o împiedică să apere o linie foarte radicală, relatează TF1, citată de News.ro.

Dintr-o cvasi-necunoscută pe plan internaţional, Weidel a devenit o figură-cheie în campanie şi va fi cu siguranţă în centrul atenţiei duminică.

Candidata la funcţia de cancelar a partidului de extremă dreapta AfD (Alternativa pentru Germania), Alice Weidel, a reuşit să îşi facă auzită vocea reacţionară şi radicală în perspectiva alegerilor legislative anticipate.

Weidel este căsătorită cu regizoarea Sarah Bossard, originară din Sri Lanka, împreună cu care crește doi băieți. Aceasta locuiește în Elveția și face naveta la Berlin, notează The New York Times.

Ea prezintă la prima vedere un profil complet opus personalităţilor tradiţionale ale acestei franje politice, dar acest lucru nu a împiedicat-o să se impună, ducându-şi partidul pe o poziţie foarte puternică în sondaje.

Cu circa 20% din intenţiile de vot, dublu faţă de scorul obţinut la precedentele alegeri legislative din 2021, AfD ar urma să ocupe locul al doilea în scrutinul de duminică. Deşi Alice Weidel nu are nicio şansă să acceadă la Cancelarie, în virtutea „cordonului sanitar” pus în aplicare de celelalte partide pentru a exclude extrema dreaptă de la putere, un astfel de progres ar fi istoric.

„Doamna de Fier” din AfD

La prima vedere, nimic nu părea să o predispună pe Alice Weidel să devină liderul AfD. Originară din regiunea bogată Baden-Württemberg din vestul Germaniei, în timp ce AfD s-a întărit mai ales în est, ea provine dintr-un mediu înstărit şi a lucrat în finanţe, în special la Goldman Sachs.

Şi-a început cariera politică înscriindu-se în partidul liberal FDP, înainte de a se alătura în cele din urmă AfD. A urcat rapid în ierarhie, devenind preşedinta grupului parlamentar al AfD – un partid a cărui credibilitate încearcă să o stabilească, cu doctoratul său, un titlu apreciat în Germania, dar şi cu aspectul său strict, cu părul strâns la spate şi colierul de perle albe, precum şi cu admiraţia pe care spune că o are pentru fostul prim-ministru britanic Margaret Thatcher, cunoscută pentru reformele sale bugetare dure.

„Ea se mândreşte cu capacitatea de a superviza o politică economică, după ce a lucrat în sectorul privat”, subliniază Jacques-Pierre Gougeon, profesor universitar şi director de cercetare la IRIS, autor al cărţii „Germania, o miză pentru Europa”.

Şi asta, în ciuda faptului că are o lipsă gravă de experienţă în industrie, chiar dacă o mare parte a electoratului AfD este concentrată în sectoare marcate de restructurări industriale majore.

Weidel, care a locuit în China şi în Statele Unite şi vorbeşte fluent mandarina, se pronunţă acum şi împotriva globalizării.

„Imaginea lui Weidel ca femeie care a făcut o carieră în finanţe ajută AfD să se prezinte ca un partid conservator, dar şi modern, cu revendicări care depăşesc problema controlului imigraţiei”, adaugă Jeanette Süß, cercetător la Comisia pentru studii ale relaţiilor franco-geermane de la IFRI. Aceasta atrage „un electorat şi mai numeros” decât la precedentele alegeri legislative din 2017 şi 2021.

Cu toate acestea, Alice Weidel nu a exclus problema migraţiei, dimpotrivă. „Ea a provenit iniţial din aripa moderată a partidului AfD, pe care o reprezintă şi astăzi, dar a încorporat şi poziţii mai radicale în programul său”, spune expertul.

Iniţial, partidul a fost fondat de universitari economişti liberali, înainte de a lua o turnură xenofobă după sosirea masivă a refugiaţilor pe teritoriul german în 2015. Alice Weidel a îmbrăţişat treptat această turnură, adoptând o poziţie din ce în ce mai dură pe această temă, până la punctul de a face din ea tema centrală a campaniei sale, navigând în special pe recentele atacuri care au zguduit Germania.

Paradoxul Weidel

Deşi susţine că se distanţează de trecutul nazist al Germaniei, inclusiv de bunicul său care a fost judecător în al III-lea Reich, ea îşi asumă totuşi o retorică foarte identitară, invocând chiar posibilitatea expulzărilor în masă ale străinilor, chiar dacă această mamă a doi băieţi adoptaţi îşi împarte timpul între Germania şi Elveţia, unde locuieşte cu partenera ei originară din Sri Lanka.

„Este un profil cu adevărat atipic pentru extrema dreaptă, dar ea mizează pe acest lucru, insistând că nu este o caricatură a mişcării sale, că are o viaţă liberă, dar, în acelaşi timp, virează spre o respingere foarte virulentă a imigraţiei, a islamofobiei şi apără identitatea germană a rădăcinilor sale”, explică Jacques-Pierre Gougeon.